Editura "Sapientia" anunţă apariţia a cinci noi cărţi: A trăi în speranţă - A da speranţă, de Albert Holenstein, În braţele Mariei, de Slawomir Biela, Lăsaţi-mă să plec la casa Tatălui. Forţa în slăbiciunea lui Ioan Paul al II-lea, de Stanislaw Dziwisz, Czeslaw Drazek, Renato Buzzonetti, Angelo Comastri, Preoţia în acţiunea de sfinţire a omenirii, de Iosif Enăşoae, şi Viaţa sfintei Tereza din Avila, de Bernard Sesé.
*
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii A trăi în speranţă - A da speranţă, scrisă de Albert Holenstein. Această carte apare în colecţia "Diverse", în format 14x20, are 55 de pagini şi poate fi achiziţionată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 6 RON.
"Biserica peregrină este prin natura ei misionară (...) Ea a fost trimisă de Cristos să vestească şi să împartă tuturor oamenilor şi popoarelor iubirea lui Cristos". Aşa a definit Conciliul al II-lea din Vatican caracterul misionar al întregii Biserici în decretul despre activitatea misionară a Bisericii Ad gentes.
Evanghelia este destinată tuturor oamenilor! "Deşi îndatorirea de a răspândi credinţa îi revine oricărui ucenic al lui Cristos, Domnul cheamă mereu din numărul ucenicilor pe cei pe care îi vrea ca să fie cu el şi să-i trimită să propovăduiască neamurilor" (Ad gentes, 23). Misiunea şi credinţa creştină sunt inseparabile. Cine este convins de credinţa sa nu poate să o ţină doar pentru sine. Fiecare creştin trebuie să fie misionar în cuvânt şi faptă, după exemplul lui Cristos şi al iubirii sale nemărginite. Credinţa noastră trebuie să fie, în punctul ei cel mai profund, deschidere către misiune, până acolo încât, cu aceleaşi gând cu care conştientizăm acest "eu cred", să gândim: "eu cred pentru ceilalţi; cred astfel, încât să poată crede şi ceilalţi". Credinţa şi misiunea trebuie să fie permanent în conştiinţa noastră, în inima noastră, pentru a deveni o evidenţă vie.
După cum nu este credibilă o predică despre adevărul credinţei care nu se prelungeşte în trăirea fraternităţii şi a iubirii, tot la fel, ar fi o înşelătorie, să-i ofer altuia pâine, dar să-i tăinuiesc credinţa în cel care ne iubeşte pe toţi.
Unii gândesc că mai întâi ar trebui să dăm atenţie propriei noastre deveniri creştine. Eu cred însă că o lumină, ale cărei raze se răsfrâng doar asupra ei înseşi, ar trebuie stinsă. Avem cu adevărat numai ceea ce dăm altora!
Albert Holenstein
*
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii În braţele Mariei, scrisă de Slawomir Biela. Această carte apare în colecţia "Spiritualitate" cu numărul 17, în format 14x20 cm, are 216 pagini şi poate fi achiziţionată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 9 RON.
În situaţia desacralizării progresive a lumii contemporane, imperativul re-evanghelizării se impune numaidecât. În acest sens, ecoul chemării accentuate de veneratul papă Ioan-Paul al II-lea este mereu auzit. E necesar ca el să fie şi eficient.
Fără îndoială, şoaptele şi îndemnurile Duhului Sfânt sunt o realitate în Biserica creştină, în diferite feluri.
Una dintre iniţiativele ce vizează eficienţa trăirii mesajului evanghelic în zilele noastre este şi Mişcarea Familiilor de Nazaret, iniţiativă luată cu trei decenii în urmă în Polonia catolică, unde, ca în tot lagărul comunist ateu, trăirea vieţii creştine a fost influenţată de rigorile oficiale de limitare sensibilă a libertăţii religioase.
Curajul ierarhiei catolice poloneze a fost vrednic de admiraţie. Propovăduitorii evangheliei lui Cristos s-au străduit să-i conştientizeze pe creştini de trăirea credinţei, oferind o hrană consistentă prin atragerea cât mai multora în mişcarea deja menţionată. Părintele Tadeusz Dajczer a cuprins în cartea sa, Meditaţii despre credinţă la Şcoala Familiei din Nazaret, esenţa unei spiritualităţi creştine apreciabile.
I s-a alăturat, printre alţii, Slawomir Biela, născut în 1956, inginer, doctor în fizică, iar apoi student la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii Pontificale din Varşovia. Din 1977 a cooperat îndeaproape cu pr. Dajczer, punând bazele mişcării. Din 1986 este membru al echipei redacţionale, responsabil al multor publicaţii ce privesc formarea membrilor mişcării, tratând teme importante, adaptate lumii contemporane.
Lucrări precum: Dumnezeu singur ajunge, Stau la uşă şi bat, Deschideţi porţile lui Cristos, Cele două coloane sunt tot atâtea roade ale reflecţiilor profunde ale autorului în domeniul vieţii spirituale creştine. Cărţile sale sunt utile atât începătorilor, cât şi avansaţilor în viaţa spirituală, călăuzindu-i pe drumul unirii transformante cu Cristos. Ele au fost traduse în 24 de limbi.
Prezenta traducere este a 25-a. Un adevărat best-seller, cartea În braţele Mariei vine în sprijinul realizării chemării universale de sfinţire, în care Maica preasfântă are rolul deosebit pe care i l-a încredinţat Fiul ei, Domnul nostru Isus Cristos.
Cartea e structurată în trei părţi, fiecare dintre ele cuprinzând 4, 6 şi iar 4 capitole.
Prima parte are ca titlu general "Drumurile pe care ne aşteaptă Dumnezeu". Acestea sunt evidenţiate în rugăciunea vameşului, în întâlnirea cu Dumnezeu (în inima lui Isus, în braţele sale rănite, în răstignire), în tăcerea meditaţiei (cu Cristos prezent în gând, inimă şi fapte) şi îndeosebi în rugăciunea "Tatăl nostru".
Partea a doua, cu titlul general "Dumnezeu este îndrăgostit de tine", reliefează iubirea divină faţă de "oile fără păstor" (neputinţa şi regăsirea lor), răsplătirea încrederii exemplare a cananeenei, spiritul de pocăinţă al fiului risipitor şi închisoarea ca loc de întâlnire cu iubirea divină.
Partea a treia, având ca titlu general "Iat-o pe Mama ta", este, de fapt, partea forte a cărţii, în care Maria, ca Mamă a oamenilor, însoţeşte pelerinajele lor de credinţă, prin exemplul ei de umilinţă şi eroismul ascultării în credinţă. Acestea o îndreptăţesc să fie privită ca o minunată învăţătoare. Fericita ucenicie la care este dirijat cel ce i se încredinţează este încrederea filială în mijlocirea ei puternică la Dumnezeu şi trăirea adevărată în braţele ei.
Faptul că toţi oamenii sunt copiii spirituali ai Mariei se bazează pe declaraţia rostită cu limbă de moarte de către Isus: "Mamă, iată-l pe fiul tău", apostolul Ioan fiind văzut ca un reprezentant al neamului omenesc.
Autorul este foarte explicit: "Fiind conştient că Maria te poartă în braţele ei, te va ajuta să rămâi în prezenţa lui Dumnezeu, cu o încredere neclintită în iubirea lui".
Pagină după pagină, suntem convinşi de adevărul că "Dumnezeu ne transmite iubirea sa prin mijlocirea Mariei. Descoperind această iubire nemărginită, vei dori să-i dai un răspuns, şi atunci vei putea ajunge la unirea deplină cu Cristos. Acesta e cel mai mare har care îţi poate fi dăruit aici, pe pământ".
Ne-o putem însuşi ca pe o adevărată carte de căpătâi.
Pr. Anton Despinescu
*
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Lăsaţi-mă să plec la casa Tatălui. Forţa în slăbiciunea lui Ioan Paul al II-lea, scrisă de Stanislaw Dziwisz, Czeslaw Drazek, Renato Buzzonetti şi tradusă în limba română de pr. Mihai Pătraşcu. Lăsaţi-mă să plec la casa Tatălui. Forţa în slăbiciunea lui Ioan Paul al II-lea este publicată în colecţia "Spiritualitate", cu nr. 18. Cartea apare în format 14x20 cm, conţine 110 pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 9 RON.
Între sfârşitul lunii martie şi primele zile din luna aprilie din anul 2005, lumea a urmărit cu trepidaţie suferinţa şi trecerea la Tatăl a lui Ioan Paul al II-lea. A fost un timp de har, aşa cum au înţeles mulţimile, care, provenind din toate părţile lumii şi depăşind orice greutate, au mers în Piaţa "Sfântul Petru" şi apoi la mormântul lui Ioan Paul, perceput ca om al lui Dumnezeu şi invocat ca sfânt.
Uimeau suferinţa şi tenacitatea sa şi, chiar dacă de acum cuvântul îl părăsise pe bătrânul papă, au înţeles cu toţii că moartea sa era actul extrem de iubire oferit lui Dumnezeu pentru creştini, pentru cei care cred, pentru toţi oamenii. Cu această publicaţie, ne este oferită posibilitatea de a retrăi acel timp de har în mărturia a trei persoane eminente, care, din diferite motive, au fost aproape de Ioan Paul al II-lea. Primul capitol a fost scris în colaborare de către părintele Czeslaw Drazek şi de Excelenţa sa Stanislaw Dziwisz, timp de atâţia ani secretar particular, dar, mai ales, confident şi prieten al Pontifului. Relatează despre marea iubire a papei polonez faţă de cei suferinzi, despre voinţa manifestată încă din prima zi a pontificatului de a fi aproape de "cei bolnavi, de cei suferinzi, de fraţii cei mai mici". De altfel, Karol Wojtyla cunoştea bine durerea, pentru că a îndurat-o încă din copilărie şi din tinereţe din cauza morţii mamei, a fratelui şi a tatălui. Au urmat anii dramatici ai războiului şi ai persecuţiei naziste, după care a urmat ocupaţia sovietică şi dictatura Partidului Comunist. Toate aceste treceri au făcut din Ioan Paul al II-lea "Papa celor bolnavi şi al celor suferinzi", care, conform expresiei monseniorului Dziwisz, la 13 mai 1981, ajungea, prin mâna lui Ali Agca, "la sanctuarul durerii şi al suferinţei" în care a simţit mai intens apropierea de cei ce suferă. Via crucis a pontifului se consuma în tăcere de-a lungul anilor până la epilogul din 2 aprilie 2005, aşa încât, atunci când el a exprimat dorinţa de a merge în casa Tatălui, a fost ceva natural pentru cei din jurul său să nu intoneze rugăciunea răposaţilor, ci imnul Te Deum, cântarea de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru darul persoanei Sfântului Părinte şi pentru marele său pontificat.
Mărturia secretarului particular este însoţită de cea a profesorului Renato Buzzonetti, medic personal al papei încă din anul 1978. Doctorul aminteşte de numeroasele internări la Gemelli, "Vatican al III-lea", dar şi de atitudinea de seninătate interioară, profundă, care îl făcea să accepte din mâinile lui Dumnezeu boala, durerea fizică, inactivitatea forţată. Nu lipsesc câteva amănunte inedite cu privire la secvenţele dramatice ale atentatului şi ale ultimelor zile ale papei.
În încheiere, Excelenţa sa Angelo Comastri, responsabil al bazilicii "Sfântul Petru", descrie devoţiunea emoţionantă a celor care, trecând peste orice greutate, au voit să vină la Roma pentru a-i aduce un ultim salut marelui pontif. O devoţiune care nu pare să se micşoreze, deoarece "procesiunea mulţimilor continuă, fidelă şi evlavioasă, în faţa mormântului umil săpat în pământul de pe colina Vaticanului". Şi nu este superstiţie! Pentru că lumea ştie că Ioan Paul al II-lea era în întregime dăruit slujirii lui Dumnezeu şi lui Isus Cristos. Aducând omagiu papei, este lăudat Domnul care l-a dăruit Bisericii şi timpului nostru.
Elio Guerriero
*
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Preoţia în acţiunea de sfinţire a omenirii, scrisă de pr. Iosif Enăşoae. Cartea apare în format 14x20 cm, conţine 165 de pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 9 RON.
Cea de-a doua Adunare generală extraordinară a Sinodului episcopilor, în raportul final din 07.12.1985, referindu-se la necesitatea sfinţeniei cerute persoanelor consacrate, afirmă: "Astăzi avem mare nevoie de sfinţi pe care trebuie să-i cerem fără încetare lui Dumnezeu".
Constatarea: "astăzi avem mare nevoie de sfinţi" şi apelul: "trebuie să-i cerem fără încetare lui Dumnezeu" m-au determinat să abordez această problematică a sfinţirii omenirii şi a rolului pe care trebuie să-l joace preotul hirotonit pentru a impulsiona şi a conduce lumea la sfinţenia voită de Dumnezeu.
Prin această succintă lucrare am încercat să înlătur ceva din vălul misterului ce acoperă preoţia lui Cristos şi să proiectez o modestă lumină asupra chemării la sfinţenie a preoţilor lui Cristos şi, prin ei, a întregii omeniri.
Parcurgând acest itinerar istoric, scripturistic, dogmatic, eclezial şi pastoral am voit să arăt că realizarea plenară a funcţiei sacerdotale cere cu acută stringenţă sfinţenia personală specifică chemării preoţeşti.
Membrilor Bisericii li se acordă prin sacramente darul sfinţeniei, dar li se cere şi colaborarea cu darul primit pentru a ajunge la desăvârşirea sfinţeniei.
În planul divin, preotul ca mediator al sfinţirii lumii este consacrat să ofere oamenilor posibilitatea dobândirii mântuirii. Pentru aceasta el este constituit administrator al sfintelor taine, mijloacele eficiente de sfinţire, orânduite de Cristos şi încredinţate Bisericii sale. Preotul constituit cap şi mire al Bisericii este orânduit să conducă poporul lui Dumnezeu pe calea sfinţeniei atât prin exortaţie şi administrarea sfintelor sacramente cât şi prin viaţa sa trăită în sfinţenie.
Astfel, preotul, slujind poporului lui Dumnezeu şi dăruindu-se dezinteresat acestuia, îi prezintă lui Cristos o mireasă curată şi sfântă, fără pată sau zbârcitură.
Isus voieşte ca preoţia sa unică, irepetabilă şi eternă, să fie activă acum în Biserica sa prin preot, adevăratul său reprezentant vizibil.
Preotul, ca reprezentant al lui Cristos Preot, este chemat să-l întrupeze în viaţa sa, supunându-se necondiţionat lui Dumnezeu şi acţionând în mod special în numele şi persoana lui Cristos pe care îl reprezintă. Astfel preotul devine imaginea vie şi transparentă a lui Cristos, un alter ego Christi, ce trăieşte şi acţionează şi astăzi în omenirea răscumpărată.
Iosif Enăşoae
*
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Viaţa sfintei Tereza din Avila, scrisă de Bernard Sesé şi tradusă în limba română de d-na Mala Bărbulescu. Viaţa sfintei Tereza din Avila este publicată în colecţia "Vieţile sfinţilor", cu nr. 9. Cartea apare în format 14x20 cm, conţine 142 de pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 9 RON.
Viaţa sfintei Tereza din Avila, scrisă de profesorul Bernard Sesé, fost director de studii hispanice şi hispano-americane la Universitatea Pius X - Nanterre, este acum tradusă în limba română de Mala Bărbulescu, traducătoare ce îmbină pricepere literară şi dragoste pentru izvorul viu al Carmelului.
Această carte, a cărei ediţie a II-a a apărut recent în limba franceză (1991, 2004), este un ghid esenţial pentru cititorul secolului al XXI-lea, care vrea să se familiarizeze cu personalitatea şi scrierile sfintei spaniole (1515-1582). Autorul ei, excelent cunoscător al contextului istoric, este el însuşi un mare iubitor al spiritualităţii carmelite. El ne conduce cu multă pricepere şi siguranţă spre secretul vieţii Terezei, adică în Domnul, absolut pe care ea îl caută încă din copilărie, Prietenul de care se simte iubită.
Autorul ne prezintă personalitatea acestei carmelite excepţionale, care a fost prima femeie numită Doctor al Bisericii, în 1970, şi pasionanta aventură a fundaţiilor sale. Opera sa scrisă, genială, care trasează experienţa în plan uman şi divin, face din Tereza din Avila un maestru spiritual pentru vremurile noastre. Ea ne istoriseşte întâlnirea cu Dumnezeu cel viu pe calea rugăciunii, pe calea după evanghelie.
Tereza, care a trăit şi a murit ca fiică a Bisericii, întăreşte fără încetare în sufletele fiicelor sale carmelite conştiinţa eclezială a vieţii lor contemplative: "O, surorilor în Cristos! Ajutaţi-mă să o dobândesc, implorând pe Domnul; pentru aceasta v-a adunat aici; aceasta este vocaţia voastră, acestea sunt grijile voastre, acesta trebuie să fie scopul dorinţelor voastre, al lacrimilor voastre şi al tuturor clipelor ce le aveţi".
Capitolul final, care ne prezintă scrierile sale, este o invitaţie de a intra într-un contact viu cu gândirea sa, de a primi toată lumina ce o emană, mesajul pe care îl transmite oamenilor de azi, mesaj ce nu va trece, precum Evangheliile din care se inspiră.
Carisma spirituală specifică acestei sfinte nu este alta decât aceea a rugăciunii creştine, dar ea, întărită de experienţa lui Cristos în umanitatea şi divinitatea sa, face din doctrina spirituală a sfintei Tereza a lui Isus o interpretare originală a creştinismului.
De aproape zece ani, câteva carmelite au venit în România pentru a fonda "un porumbar al Doamnei Noastre", cum îi plăcea sfintei Tereza să spună, împinse de pasiunea pentru unitatea creştinilor, care o anima pe "La Madre" în vremea războaielor religioase din secolul al XVI-lea. România, pământ unde se îmbină influenţe latine şi slave, este prin excelenţă o punte posibilă între Orient şi Occident. Prima ţara ortodoxă care l-a primit pe papa Ioan-Paul al II-lea, "grădina Maicii Domnului", unde înfloresc numeroase mănăstiri, a ştiut să primească fiice ale sfintei Tereza pe o înaltă culme a Carpaţilor Orientali. Ele duc acolo o viaţă ascunsă în Cristos în mijlocul lumii, o viaţă de rugăciune, care este, mai ales, comuniunea cu misterul trinitar, arhetip al unităţii, "ca toţi să fie una, pentru ca lumea să creadă".
În câteva pagini, Viaţa Sfintei Tereza din Avila trasează, într-o manieră simplă şi agreabilă, marile linii ale figurii şi misiunii sfintei Tereza a lui Isus; e o invitaţie de a ne încumeta viaţa pentru şi cu Dumnezeu, căci "Dumnezeu e de ajuns".
Maica Éliane, OCD,
Schitul Sfânta Cruce, Stânceni (MS)
* * *
A trăi în speranţă - A da speranţă,
Albert Holenstein, Ed. "Sapientia", 2006, 14x20 cm, 55 p., 6 RON
În braţele Mariei,
Slawomir Biela, Ed. "Sapientia", 2006, ISBN 973-8474-96-5, 14x20 cm, 216 p., 9 RON
Lăsaţi-mă să plec la casa Tatălui. Forţa în slăbiciunea lui Ioan Paul al II-lea,
Stanislaw Dziwisz, Czeslaw Drazek, Renato Buzzonetti, Angelo Comastri, Ed. "Sapientia", 2006, ISBN 973-8474-94-9, 14x20 cm, 110 p., 9 RON
Preoţia în acţiunea de sfinţire a omenirii,
Iosif Enăşoae, Ed. "Sapientia", 2006, ISBN 973-8474-97-3, 14x20 cm, 165 p., 9 RON
Viaţa sfintei Tereza din Avila,
Bernard Sesé, Ed. "Sapientia", 2006, ISBN 973-8474-95-7, 14x20 cm, 142 p., 9 RON
* * *
Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
