Editura "Sapientia": Au apărut două noi cărţi
La Editura "Sapientia" au apărut două noi cărţi: Aurel Iştoc, Ziua pe care a făcut-o Domnul. Sabatul ebraic şi duminica creştină şi Alois Bişoc, Criza şi identitatea familiei în magisteriul papei Paul al VI-lea.
* * *
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Ziua pe care a făcut-o Domnul. Sabatul ebraic şi duminica creştină, scrisă de pr. Aurel Iştoc, paroh al comunităţii romano-catolice din Adjudeni-Neamţ. Cartea apare în format 14x20, conţine 196 pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 80.000 lei.
Parcurgând cu viu interes aceste pagini pe care pr. Aurel Iştoc, paroh la Parohia "Coborârea Duhului Sfânt" - Adjudeni, le-a scris cu deosebită grijă într-o formă sistematică şi clară, am descoperit încă o dată darul preţios pe care Dumnezeu l-a oferit poporului său atunci când a stabilit o zi specială cu caracter sacru, pe care a binecuvântat-o şi a sfinţit-o spre binele omului ca moment de repaus festiv destinat comemorării faptelor sale minunate şi descoperirii progresive a sensului şi a valorii adevărate a vieţii noastre.
Ziua Domnului, adică sabatul din Vechiul Testament, care a fost asimilat de duminica Noului Testament, este o realitate sacră de inspiraţie divină care are o motivaţie ce depăşeşte cadrul vieţii pământeşti şi ne orientează spre viaţa viitoare pe care o prefigurează, arătându-ne care este raportul dintre Creator şi creatura sa şi, mai ales, care trebuie să fie raportul dintre creatură şi Creatorul său.
Prin învăţătura şi comportamentul său, Isus a restituit sabatului sensul său genuin, subliniind că Dumnezeu nu a rânduit această zi pentru a fi în dezavantajul omului, ci în favoarea lui: "N-am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii, ci să le împlinesc" (cf. Mt 5,17); "Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru sabat" (Mc 2,27). Prin astfel de cuvinte, Isus vrea să arate că omul este măsura legii. Legea în ea însăşi nu valorează nimic. Ea valorează numai atunci când protejează omul şi-l ajută să crească şi să se realizeze pe deplin. De aceea, nu se sfieşte să vindece în ziua sabatului suferinţele şi infirmităţile celor bolnavi.
Dar Isus a mers mult mai departe, afirmând că este "stăpânul sabatului" (cf. Mc 2,28), cel care dă sens timpului şi istoriei şi le duce la desăvârşire, făcându-le să intre în unica şi nemărginita zi a vieţii veşnice. Prin misterul vieţii şi operei sale, Isus a inaugurat timpul cel nou, adevăratul timp festiv, în care omul este chemat să trăiască marea poruncă a iubirii în libertatea fiilor lui Dumnezeu.
Învierea lui Isus în prima zi a săptămânii (In 20,1) a răspândit o nouă lumină asupra zilei Domnului şi ne-a făcut să trecem de la sabat, ultima zi a creaţiei, la duminică, prima zi a noii creaţii, care umple de semnificaţie toate celelalte zile ale săptămânii.
Trecerea de la sabatul ebraic la duminica creştină este prezentată şi argumentată temeinic de către autorul acestei cărţi, iar legătura dintre ele este explicată convingător, ajutându-ne să înţelegem că, în planul lui Dumnezeu, stăpânul timpului şi al istoriei, nimic nu este întâmplător, astfel încât duminica preia şi duce la împlinire semnificaţia şi conţinutul sabatului din Legea veche.
La sfârşitul lecturii acestor pagini, rămânem cu bucuria că ziua Domnului a fost şi este un dar şi o binecuvântare pentru oameni.
Dar mai trebuie să tragem o concluzie: lucrarea preotului Aurel Iştoc, cu multitudinea sa de date, referinţe şi analize, este un dar şi o binecuvântare şi pentru noi, cei chemaţi să-i aducem necontenit lui Dumnezeu cinstea şi preamărirea ce i se cuvine prin respectarea şi observarea duminicii, participând regulat la Liturghia comunitară, primind sfintele taine şi practicând caritatea fraternă. Respectarea duminicii este un act public de mărturisire şi trăire a credinţei şi, totodată, un act de cinstire a lui Dumnezeu şi a omului.
Petru Gherghel, episcop de Iaşi
* * *
Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii Criza şi identitatea familiei în magisteriul papei Paul al VI-lea, scrisă de pr. Alois Bişoc, profesor de teologie pastorală la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi. Această carte este traducerea în limba română a tezei de doctorat pe care autorul a susţinut-o la Roma, la Universitatea Pontificală "Sfântul Ioan" din Lateran, în anul 1984. Cartea apare în format 14x20, conţine 216 pagini şi poate fi procurată de la toate librăriile catolice din ţară la preţul de 80.000 lei.
Criza valorilor care frământă societatea noastră nu cruţă nici măcar familia, ba chiar multe dintre certitudinile pe care ea se baza au fost profund distruse sau puse în discuţie. Se discută despre structura ei, despre funcţiile sale, despre multiplele sale valori de natură socială, culturală, morală, teologică şi spirituală, se pun întrebări referitoare la înfăţişarea şi rolul ei în societatea de azi, la identitatea sa umană şi creştină. Familia este, de aceea, una dintre principalele teme de cercetare şi de dezbatere publică, aflându-se în centrul atenţiei, preocupărilor şi aşteptărilor tuturor, în orice sector şi la orice nivel. Desigur, această cercetare este pozitivă, întrucât familia este fundamentul pe care se sprijină atât viaţa individului, cât şi cea a comunităţii. Într-adevăr, aşa cum afirmă foarte clar Conciliul al II-lea din Vatican, "mântuirea persoanei şi a societăţii umane şi creştine este strâns legată de o acceptabilă prosperitate a comunităţii conjugale şi familiale" (GS 47). Familia este deci locul unde se află în joc destinul omului, al omenirii şi al Bisericii.
Este clar că problemele referitoare la familie interpelează în mod direct Biserica. Ea nu poate renunţa la lumina principiilor creştine şi la acţiunea sa pastorală pentru a proteja şi promova familia. Mai mult, este de competenţa ei, este un drept şi datorie a ei de a interveni, în virtutea poruncii primite de la Domnul de a predica evanghelia la toată făptura (cf. Mc 16,15) şi deci de a anunţa vestea cea bună a realităţii matrimoniale şi familiale întregii lumi. Fiind conştientă de această misiune, Biserica întotdeauna, în decursul secolelor, a aprofundat problemele familiale, căutând să le rezolve la lumina revelaţiei.
În secolul nostru, forul cel mai important care a promovat cu insistenţă reflecţia teologică şi pastorală asupra acestei teme a fost, fără îndoială, Conciliul al II-lea din Vatican. Considerând familia între problemele cele mai importante şi urgente ale timpului nostru, care merită "menţiune specială", părinţii conciliari, cu magisteriul lor foarte clar şi incontestabil, au voit să recheme familia la adevărul ei şi să-i restituie demnitatea şi măreţia (cf. GS 46). După punerea în temă şi clarificarea doctrinei despre familie în forul suprem al Conciliului, rămânea datoria şi angajamentul pastoral de a interpreta această doctrină, de a o răspândi, de a o învăţa şi de a o duce mai departe în timp.
Cel care s-a făcut ecoul Conciliului, a fost, fără îndoială, supremul păstor al Bisericii, papa Paul al VI-lea, care, deja colaborator principal şi promotor al bunei sale reuşite, a fost apoi mesagerul şi executorul luminat al programului conciliar. Într-adevăr, el, papa, în foarte multe documente şi discursuri, evocă în mod permanent textele Conciliului, menţinând, cu toate acestea, o originalitate proprie. Toate învăţăturile prea rodnicului său magisteriu sunt de acum înainte o mare comoară pentru Biserică şi pentru lume.
Într-adevăr, Paul al VI-lea a urmărit cu deosebit interes şi a participat cu părintească înţelegere şi solidaritate la problemele de familie, neomiţând totuşi să proclame principiile creştine referitoare la instituţia familială. Pe urmele Conciliului, el a dus mai departe, a dezvoltat şi a aprofundat învăţătura despre familie, a explicat de mai multe ori, atât în documente, cât şi în discursuri, semnificaţia iubirii conjugale, a căsătoriei şi a familiei din punct de vedere social, cultural, moral, teologic şi spiritual. Împotriva tuturor ideologiilor false şi a multor primejdii care ameninţau familia în greaua perioadă conciliară şi postconciliară, el, cu înţelepciune, răbdare şi încredere, nu a cedat, ci a rămas întotdeauna ferm în adevărul evangheliei lui Cristos şi al magisteriului Bisericii. El a fost unul dintre pontifii care, cu un foarte mare curaj, a apărat valorile perene ale iubirii, ale căsătoriei şi ale familiei. Este de-ajuns să ne gândim numai la enciclica Humanae vitae, atât de contestată în întreaga lume, şi la intervenţiile sale privind divorţul şi avortul. Pe plan pastoral, nu contenea să sprijine toate măsurile şi iniţiativele care tindeau la îmbunătăţirea situaţiei, nu înceta să ceară tuturor creştinilor şi oamenilor de bunăvoinţă o angajare deschisă şi constantă în acest domeniu.
În paginile acestei lucrări, ne-am oprit asupra învăţăturii lui Paul al VI-lea, asupra luărilor sale de poziţie privind problemele şi identitatea umană şi creştină a familiei. Nu am urmat în mod cronologic gândirea lui Paul al VI-lea asupra familiei, ci am căutat să facem o prezentare sistematică, să surprindem în mod omogen şi organic liniile fundamentale şi particulare ale magisteriului său asupra acestui subiect: familia.
În primul capitol, am tratat despre criza socială şi culturală a familiei, am analizat cum a ajuns ea în criză din cauza vertiginoaselor transformări contemporane, acordând atenţie specială fenomenelor industrializării, secularizării şi dezvoltării preponderente a mijloacelor de comunicare socială. În al doilea capitol, consacrat crizei morale a familiei, am dezbătut problemele ei cele mai grave, acelea care l-au angajat mult pe Paul al VI-lea: reglementarea naşterilor, avortul şi divorţul. În ultimul capitol, ne-am ocupat de identitatea teologică şi spirituală a familiei, considerând-o ca fiind inserată în planul lui Dumnezeu, sub aspectul legiferării şi sfinţirii ei de către Cristos, cu vocaţia ei de Biserică familială, încheind cu unele directive particulare vizând deplina ei recuperare.
Prin lecturarea atentă a intervenţiilor lui Paul al VI-lea asupra familiei, sperăm să-i redescoperim importanţa, ajungând astfel să înţelegem motivul pentru care Biserica, azi, mai mult ca oricând, îşi dă seama că de sfinţenia şi de plinătatea vieţii spirituale a familiei depinde viaţa fizică şi morală a umanităţii; mai mult, dilatarea reală a împărăţiei lui Dumnezeu.
Alois Bişoc
* * *
Ziua pe care a făcut-o Domnul. Sabatul ebraic şi duminica creştină,
Aurel Iştoc, Ed. "Sapientia", 2005, ISBN 973-8474-57-4, 14x20 cm, 196 p., 80.000 lei
Criza şi identitatea familiei în magisteriul papei Paul al VI-lea,
Alois Bişoc, Ed. "Sapientia", 2005, ISBN 973-8474-59-0, 14x20 cm, 216 p., 80.000 lei
* * *
Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
