Un om s-a aşezat într-o staţie de metrou din Washington DC şi a început să cânte la vioara. Era o dimineaţă rece de ianuarie. El a cântat şase piese de Bach timp de aproximativ 45 minute. În acest timp, deoarece era oră de vârf, s-a calculat că 1.100 oameni au trecut prin staţie, cei mai mulţi dintre ei în drum spre locul de muncă.
Abia după trei minute de cântat, un bărbat de vârstă mijlocie a observat că exista un muzician în staţie. El şi-a încetinit pasul şi s-a oprit pentru câteva secunde, continuându-şi grăbit drumul.
Un minut mai târziu, violonistul a primit primul său dolar: o femeie a aruncat banii în sertar şi fără oprire şi-a continuat drumul.
Câteva minute mai târziu, cineva s-a rezemat de perete să-l asculte, dar rapid omul s-a uitat la ceas şi a început să meargă din nou. În mod clar el urma să întârzie la servici.
Cel care i-a acordat cea mai mare atenţie a fost un băiat de trei ani. Mama lui îl grăbea, dar copilul s-a oprit să se uite la violonist. În cele din urmă, mama l-a tras tare de mână, iar copilul a continuat să meargă, întorcându-şi capul tot timpul. Această acţiune a fost repetată de mulţi alţi copii. Toţi părinţii, fără excepţie, i-au forţat să se grăbească.
În cele 45 minute în care muzicianul a cântat, doar şase oameni s-au oprit şi au rămas pentru o vreme să-l asculte. Aproximativ 20 i-au dat bani, dar au continuat să meargă în ritmul lor normal. A adunat 32 dolari. Când a terminat de cântat, nimeni nu a observat, nimeni nu a aplaudat, doar o singură doamnă l-a recunoscut pe marele violonist.
În afară de acea doamnă, nimeni nu ştia acest lucru, dar violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai talentaţi muzicieni din lume. El a cântat una dintre piesele cele mai complicate scrise vreodată, pe o vioară în valoare de 3,5 milioane de dolari.
Cu două zile înainte de a cânta la metrou, Joshua Bell era "sold out" (adică s-au vândut toate biletele pentru spectacolul său) la un teatru din Boston, unde preţul mediu pentru un bilet era de 100 dolari.
Aceasta este o poveste adevărată, care să găseşte şi pe site-ul www.youtube.com. Joshua Bell a cântat incognito într-o staţia de metrou, la rugămintea ziarului Washington Post, ca parte a unui experiment social despre percepţie, gust, precum şi priorităţile oamenilor. Într-un mediu obişnuit, la o oră nepotrivită, s-a încercat să se găsească răspunsul la câteva întrebări: De ce nu percepem frumuseţea? De ce nu ne oprim să o apreciem? De ce nu putem recunoaşte talentul într-un context neaşteptat?
Una dintre posibilele concluzii din această experienţă ar putea fi: "Dacă nu avem un moment să ne oprim şi să ascultam unul dintre cei mai buni muzicieni din lume cântând cea mai bună muzica scrisă vreodată, cât de multe alte lucruri pierdem?"
Crăciunul a venit! Astăzi s-a născut Cristos în mijlocul nostru. Dumnezeu l-a trimis în mijlocul nostru pe Fiul său pentru a ne arăta că este un Dumnezeu aproape de oameni. Ceea ce impresionează la venirea lui Isus pe acest pământ este modul în care o face. Într-o zi obişnuită, în timpul unor evenimente care solicita atenţia oamenilor (recensământul populaţiei), într-un oraş, aparent lipsit de însemnătate şi într-un staul care nu inspiră prea mult respect. Isus vine în linişte pe acest pământ, pentru ca omul să se obişnuiască şi să înţeleagă că Dumnezeu îl cunoaşte pe om în profunzimea sa, în umanitatea sa. Papa emerit, Benedict al XVI-lea, ne spune că, Dumnezeu este aşa de mare, încât poate să devină slab şi ne vine în întâmpinare ca prunc lipsit de apărare ca să-l putem iubi. Dumnezeu ia chip umil pentru a ne îndrepta spre el din toată inima. Iar calea ce duce spre el este Isus. El a venit din cer pentru a ne arăta drumul către cer.
Dacă Dumnezeu ar fi venit în toată maiestatea sa, omul s-ar fi speriat şi ar fi reacţionat cu teamă în faţa lui. Tocmai de aceea a ales să urmeze paşii umani obişnuiţi: naştere, copilărie, adolescenţă şi tinereţe. Acesta este limbajul pe care îl înţelegem. Prin Isus, Dumnezeu a vorbit pe limba noastră pentru a-i înţelege mesajul. Cei care cred că l-ar fi recunoscut pe Mântuitorul dacă ar fi trăit în acea vreme să se gândească cum ar fi reacţionat dacă treceau prin staţia de metrou unde cânta Joshua Bell. Dacă oamenilor le este greu să recunoască o melodie frumoasă, cum ar fi putut recunoaşte frumuseţea însăşi?
Analizând pasajul evanghelic pe care l-am citit, găsim trei aspecte importante despre Isus şi misiunea lui: el este din veşnicie, el este lumina care luminează misterul omului şi, cel de-al treilea aspect, cei care cred în el devin lumină.
Aşadar primul aspect este preexistenţa Fiului lui Dumnezeu. Am citit că "La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu". Acest "La început" este identic cu cel din Cartea Genezei, când ni se spune că "La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul". Înţelegem că Isus există din veşnicie şi toate au fost create prin el. Evanghelistul ne sugerează că prin venirea lui Isus în lume are loc o nouă creaţie. Dumnezeu le face pe toate noi prin venirea în lume a Fiului său. Cel ce crede în Isus începe o viaţă nouă ce se îndreaptă către el. Noi cum vedem noua creaţia? A dat noua creaţia sens existenţei noastre?
Al doilea aspect al evangheliei se referă la misiunea lui Isus. Prin întrupare, Cristos descoperă misterul omului. El este lumina care luminează în întuneric. Cristos se prezintă ca lumină pentru toţi oamenii. Însă, am auzit că a venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. De aceea, doar cei care cred în el sunt luminaţi. Nu este suficient să facem parte din poporul lui Dumnezeu. Trebuie să şi credem. Crezând în numele lui Isus devenim fii ai lui Dumnezeu. Acesta este scopul omului pe pământ: să devină fiul lui Dumnezeu. Scopul nostru care este? Ne preocupă mântuirea noastră?
Cel de-al treilea aspect din textul citit se referă la roadele credinţei în Isus. Cei care cred, ne spune evanghelistul, au primit de la Cristos har după har. Cristos îi sprijină pe fraţii săi în drumul către Tatăl. Practic, Cristos îi îmbracă în lumina sa. Cel care crede în lumină devine el însuşi lumină şi transmite lumină. Creştinul, în inima căruia s-a născut Cristos, devine o lumină în întunericul acestei lumi. Noi ce iubim: lumina sau întunericul?
Suntem chemaţi să facem din viaţa noastră o făclie care să lumineze în jurul nostru. Dacă nu vom fi lumină, dacă nu ne lăsăm îmbrăcaţi în lumina lui Cristos, nu vom putea ajunge la Tatăl. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Tatăl, afară de Fiul. De aceea, el este calea sigură spre Dumnezeu. Maica Tereza de Calcutta spune că imaginaţia ei nu-l poate reprezenta pe Dumnezeu. De aceea, când se gândeşte la Dumnezeu nu reuşeşte să vadă decât chipul lui Isus Cristos. El este imaginea Tatălui. Există astăzi riscul să vedem credinţa ca ceva ce ţine doar de cele veşnice. De fapt, credinţa are mai mult de-a face cu Dumnezeu prezent în istorie, cu Dumnezeu ca om. Credinţa este un act personal. Nu înseamnă a adera la ceva, ci la cineva. La Isus Cristos.
Lectura a doua din Scrisoarea către Evrei ne spune că în aceste vremuri de pe urmă Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul său. Acest lucru înseamnă că ne-a transmis adevărul său prin viaţa lui Isus: prin cuvinte şi fapte. Dumnezeu s-a făcut om pentru a ne face pe noi fiii ai lui Dumnezeu. Aceasta este iubirea lui Dumnezeu. Astfel, putem spune că, azi celebrăm nu doar Crăciunul lui Isus, naşterea sa, ci şi crăciunul nostru. Prin naşterea lui Cristos şi noi suntem născuţi la o viaţă nouă de credinţă. Am auzit în lectura a doua cuvintele: "Fiul meu eşti tu, eu astăzi te-am născut". În Cristos şi noi am fost aleşi să fim fii adoptivi. Ce mare iubire ne-a arătat Tatăl făcându-ne fii ai lui Dumnezeu.
Celor care încă se simt împovăraţi de greutăţile acestei lumi şi nu reuşesc să simtă bucuria Crăciunului profetul Isaia în prima lectură le spune: "Tresăltaţi, strigaţi de bucurie, ruine ale Ierusalimului, pentru că Domnul mângâie poporul său şi răscumpără Ierusalimul!" Pruncul Isus ne duce mai aproape de Dumnezeu şi de iubirea lui. În acest An Sfânt, primul gest de milostivire după deschiderea porţii sfinte este tocmai sărbătoarea Naşterii Domnului. Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume este semnul că milostivirea Creatorului a ajuns la noi.
Să ne oprim aşadar astăzi din goana noastră zilnică şi să fim mai atenţi la frumuseţea însăşi: pruncul divin. Cel care era din veşnicie, a venit să aducă lumină în întunericul acestei lumi şi, mai mult, a venit să ne facă pe noi lumină pentru familia noastră şi pentru cei pe care îi întâlnim. Rolul luminii este acela de a descoperi culorile, formele şi frumuseţea lucrurilor şi a persoanelor. Dacă vom lumina toţi aşa cum îşi doreşte Dumnezeu, atunci vom putea vedea frumuseţea din jurul nostru şi împreună vom putea vedea frumuseţea însăşi: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu venit între oameni.
Pr. Claudiu Bulai
