Pe situl www.misiuneafrica.ro al Misiunii Romano-Catolice Djébonoua din Coasta de Fildeş (Africa) a fost publicată, la 23 ianuarie 2010, o relatare despre spiritualitatea membrilor Legiunii Mariei din Parohia Djébonoua, text pe care am fost rugaţi de pr. Marius Catrinţaşu, misionarul originar din Dieceza de Iaşi, să-l preluăm şi pe situl www.ercis.ro.
Încă de la prima Liturghie la care am participat la capela noastră din Djébonoua, am observat un lucru destul de enigmatic, pe care îl voi prezenta în continuare cu elementele de decor necesare.
După terminarea Liturghiei şi salutul matinal între preoţi şi enoriaşi, câteva femei modeste se îndreptau agale către grota Sfintei Fecioare Maria, plasată în partea stângă a capelei. Îl întreb pe părintele ce se întâmplă acolo şi răspunsul lui a fost: "Teo, mergi şi vezi!" Sfioasă mă îndrept spre grotă şi mă aşez şi eu în rând asemenea femeilor, primesc chiar şi un zâmbet (eu l-am simţit ca pe un "bun venit") în timp ce ele se rugau Magnificat. După terminarea acestei rugăciuni, observ cum ele continuă rugăciunea cu invocaţia ca Sfânta Fecioară să se roage pentru toţi cei care aleargă la ea. Dar mi-a atras atenţia o femeie, care nu se sincroniza cu celelalte, nici din punct de vedere al decorului, în sensul că nu stătea în jurul grotei ca noi, celelalte şi nici nu se ruga cu noi. Această femeie era aşezată pe iarbă lângă statuia Sfintei Fecioara Maria cu rozariul în mână, care-i aluneca bobiţă cu bobiţă în timp ce buzele ei rosteau Ave Maria şi cu privirea focalizată într-un singur punct. Foarte atentă la toate gesturile ei şi cu un spirit de observaţie antrenant, a născut în mine întrebarea: Femeia aceasta este un decor la completarea devoţiunii celorlalte femei sau ea nu face parte din grup şi se roagă individual? Tot eu mi-am spus, trebuie să aştept!
Dacă prima dată m-am aliniat din curiozitate, a doua oară am participat activ la momentul lor de rugăciune, lucru pe care continui sa-l fac în fiecare dimineaţă după Liturghia de la ora 6.30. Dar, cum nici un lucru nu este întâmplător, într-o dimineaţă, în timp ce ne rugam împreună, mi-a venit o idee şi anume aceea de a da viaţă unui proiect "De la inimă de femeie la inimă de femeie" în care grupul ţintă să fie pentru început aceste femei care au în spatele lor o istorie impresionantă (lucru ştiut doar din istorisirile preoţilor prezenţi aici, în misiune). Pentru materializarea acestui proiect în care noi, femeile, să ne deschidem inimile pentru a elimina acele prejudecăţi care umbresc de cele mai multe ori orizonturile pe care Dumnezeu ni le întrezăreşte, este nevoie de timp pentru a observa şi a cunoaşte tot ce înseamnă diversitatea lor culturală. Până atunci, voi continua să particip la devoţiunea mariană cotidiană, lăsând spaţiul necesar acestor femei simple de a fi ele însele.
Conchid aceste gânduri cu salutul cu care legionarele Mariei se despart şi fiecare îşi continuă activitatea: Magnificat anima mea Dominum!
Teodora
*
Imagini pot fi vizualizate pe situl misunii:: www.misiuneafrica.ro
