De Massimo Introvigne
Agresiunea miliţiilor ISIS (Statul Islamic din Irak din Marea Sirie), conduse de aşa-zisul calif Abu Bakr al-Baghdadi împotriva minorităţii turkmene de religie şiită, a treia care este expusă riscului de genocid, după creştini şi yazidiţi, reprezintă fie o cotitură în conflictul din Irak, fie o ocazie pentru a înţelege mai bine ideologia ISIS şi a evita erori de perspectivă. O cotitură, pentru că pentru prima dată Califatul sunnit masacrează alţi musulmani, şiiţi, şi masacrează o populaţie de origine şi limbă turcă, provocând inevitabile reacţii fie în Turcia fie în Germania, ţara europeană care găzduieşte cea mai mare comunitate turcă şi al cărei guvern a reacţionat imediat începând să trimite arme miliţiilor kurde care luptă împotriva ISIS.
Turkmenii irakieni sunt peste jumătate de milion şi dintre aceştia două sute de mii sunt şiiţi. Menţin importante legături tribale, religioase şi culturale cu Turcia, care nu poate rămâne indiferentă, când sunt masacraţi de bandele sângeroase ale califului. Împreună, atacul la adresa turkmenilor este ocazie pentru a înţelege bine strategia şi ideologia ISIS, cu privire la care adesea în Occident circulă imprecizii. Este posibil să ştim exact ce anume vrea aşa-numitul calif pentru că din iulie publică o revistă în numeroase limbi între care engleza, Dabiq, o publicaţie rafinată şi bogat ilustrată care urmează după precedentul buletin mai simplu Islamic State Report. Situl său apare şi dispare de pe Internet, însă numerele revistei rămân arhivate şi cu pot fi descărcate uşor în altă parte, dat fiind faptul că nimic nu poate să fie eliminat cu adevărat de pe internet. Dabiq, disponibilă în cinci limbi, este o revistă de propagandă: dar este vorba de propagandă pentru musulmani. Cronica sa triumfalistă a victoriilor lui ISIS poate desigur să fie pusă la îndoială. Însă rămâne un document preţios pentru a înţelege ideologia lui al-Baghdadi.
Piaţa ideologică a ultra-fundamentalismului islamic este foarte aglomerată. Pentru a se afirma pe această piaţă, ISIS trebuie să se distingă clar de alte grupuri şi să le atace drept eretice. Duşmanii lui ISIS sunt în mod substanţial doi: conducerea Fraţilor Musulmani, casa mamă a fundamentalismului islamic, şi al-Qa'ida. Citind Dabiq se descoperă importanţa pentru ISIS a unui adevărat eveniment de întemeiere: moartea în Irak în 2006 a teroristului internaţional iordanian Abu Musa al-Zarqawi. Zarqawi, care a menţinut mereu raporturi bune cu regimul lui Saddam Hussein, după căderea acestuia şi invazia americană a fost numit de Osama bin Laden "emir" al al-Qa'ida în Irak. Totuşi, după aceea, între bin Laden şi Zarqawi au apărut disensiuni crescânde. Zarqawi avea metode de tăiere de capete, culminate în decapitarea ostaticului american Nicholas Berg, excesive şi în mod propagandistic contraproductive chiar şi pentru al-Qa'ida. Însă mai ales Zarqawi teoretiza masacrarea tuturor celor care nu sunt sunniţi: creştini, adepţi ai altor religii şi chiar "eretici" şiiţi. Miliţiile sale distrugeau în Irak întregi sate şiite, ucigându-i pe toţi locuitorii.
În acea perioadă, al-Qa'ida nu avea printre priorităţile sale atacul la adresa creştinilor (după aceea, lucrurile s-au schimbat), şi mai ales în complexa strategie geopolitică a lui bin Laden o ocazie retorică împotriva şiiţilor coexista cu raporturi, niciodată întrerupte şi necesare, cu Iranul şiit. Se spune asta adesea în mod deschis, însă în Orientul Mijlociu încă sunt mulţi convinşi că indicaţiile pentru a-l găsi şi a-l ucide pe Zarqawi în 2006 au ajuns la americani de la acelaşi vârf al lui al-Qa'ida. Pentru ISIS, în această controversă, Zarqawi a fost eroul şi bin Laden a fost cel rău. De fapt, pentru ISIS crearea de zone integral sunnite reprezintă o "curăţenie etnică" care să elimine creştini, adepţi ai altor religii precum şi yazidiţi şi chiar musulmani şiiţi, este esenţială pentru însăşi ideea Califatului. În afară de asta, "Dabiq" explică faptul că restaurarea Califatului este aspectul esenţial al luptei islamice din secolul al XXI-lea. Tot restul este secundar şi al-Qa'ida a dedicat prea multe energii atentatelor teroriste în Occident.
Astăzi, conform Dabiq, al-Qa'ida greşeşte să-i sfătuiască pe ultra-fundamentaliştii care trăiesc în Europa şi în Statele Unite să constituie celule acolo unde se află şi să pregătească atentate. Dimpotrivă, este o obligaţie religioasă să emigreze în zonele din Siria şi din Irak şi să se înroleze în trupele Califatului. Acesta din urmă, insistă al-Baghdadi, trebuie să fie unic şi strategia actuală a lui al-Qa'ida să constituie "emiraţi" pe teritorii care nu se înţeleg între ele în Siria, Somalia, Nigeria, Pakistan este greşită. Nu că ISIS nu ar vrea o ciocnire cu Occidentul. Dimpotrivă, acest lucru este esenţial din punct de vedere militar şi chiar teologic pentru victoria finală a Califatului. Asta arată însăşi alegerea titlului revistei, Dabiq, care este numele unui orăşel din Siria, unde conform unui foarte cunoscut "hadith", adică o vorbă atribuită lui Muhammad, va avea loc în ultimele timpuri ciocnirea finală dintre musulmani şi creştini, ceea ce îi va deschide islamului calea spre Roma. Această ideologie apocaliptică explică pentru ce ISIS nu numai că nu se teme, ci doreşte o intervenţie împotriva teritoriului său din partea americanilor şi europenilor şi chiar a Rusiei, motiv pentru care în Siria înmulţeşte provocările anti-ruseşti.
Dabiq ne explică faptul că totul face parte din planul lui Allah pentru timpurile din urmă: "creştinii" (europeni, americani, ruşi) trebuie să fie atraşi să lupte în ţinutul islamului şi acolo fiind înfrânţi, după ce o invazie "creştină" va arăta lumii islamice că al-Baghdadi este adevăratul calif şi îi va face pe musulmanii din toate lumea să vină ca să se înroleze sub drapelele sale. Citind Dabiq reiese şi că - şi este confirmat de multe alte surse - ciocnirea dintre ISIS şi al-Qa'ida nu este pur teoretică. Al-Qa'ida ha are o organizaţie a sa care luptă împotriva regimului lui Assad în Siria, Jabhat al-Nusra, şi dintre ISIS şi Jabhat al-Nusra este în desfăşurare o ciocnire nu numai politică, ci militară, cu sute de morţi. Trebuie înţeles şi pentru ce Fraţii Musulmani (inclusiv conducerea lui Hamas din Palestina şi liderii Fraţilor care sunt actualmente în închisoare în Egipt) în retorica lui ISIS nu sunt aliaţi ci duşmani. Sunt consideraţi chiar mai răi decât al-Qa'ida, pentru că nu numai că menţin raporturi cu şiiţii (în cazul lui Hamas, fie cu regimul lui Assad, care este un alauit, adică un credincios dintr-o schismă şiită, fie cu Iran), dar nu se feresc, cel puţin în Palestina, de colaborarea cu creştini, cu condiţia să aibă sentimente anti-israeliene, cărora le promit într-un viitor stat islamic, şi deja le acordă la Gaza, o situaţie nu chiar egală cu aceea a musulmanilor, dar cu siguranţă diferită de regimul de teroare în care al-Baghdadi face să trăiască minorităţile din teritoriul său.
Maximul dispreţ este rezervat islamului politic turc al preşedintelui Erdogan, care a promis Uniunii Europene deplină libertate şi egalitate pentru minorităţile religioase, inclusiv creştinii (că asta nu întotdeauna se realizează în practică, pentru ISIS este secundar): ceea ce explică furia din aceste săptămâni a lui al-Baghdadi împotriva turkmenilor din Irak, acuzaţi că sunt o "longa manus" a Turciei. Aşadar, ideologia Califatului lui al-Baghdadi trebuie studiată şi înţeleasă bine. Sfântul Scaun are dreptate de fapt când afirmă că musulmanii nu sunt toţi egali, chiar dacă, aşa cum am scos în evidenţă de mai multe ori în aceste pagini, există probleme nerezolvate cât priveşte raportul dintre credinţă şi raţiune şi credinţă şi violenţă care străbat întregul islam.
Nici fundamentaliştii islamici nu sunt toţi egali şi nici ultra-fundamentaliştii violenţi. Printre Fraţii Musulmani, al-Qa'ida, ISIS există diferenţe reale, care duc la ciocniri nu numai ideologice şi politice, ci militare. Nu se limitează să discute despre teologie, se ucid între ei. Califatul este un pericol nu numai pentru non-musulmani, ci şi pentru musulmanii non-sunniţi şi pentru statele islamice vecine, pe care al-Baghdadi îi consideră pe toţi ilegitimi şi eretici. Dacă se vrea oprirea ISIS şi să se protejeze minorităţile care ameninţă să extermine, începând de la creştini, trebuie să se ţină cont de ideologia lor. Şi eventual să se lucreze cu privire la contradicţiile care tot mai mult radicalizează ciocnirea din ISIS şi alte componente ale islamului politic.
(După http://www.lanuovabq.it/it/articoli-perche-il-califfatominaccia-anchegli-altri-musulmani-10132.htm, 26 august 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
