PS Petru Gherghel a vizitat marţi, 7 octombrie 2008, Parohia "Regina Sfântului Rozariu" din Dancu, Iaşi.
Timide raze de soare îşi făceau loc printre norii groşi care de câteva zile acopereau Moldova, în după-amiaza zilei de 7 octombrie, când Preasfinţitul Petru Gherghel, însoţit de pr. Lucian Păuleţ şi pr. Isidor Mocanu, a plecat de la episcopie pentru vizita canonică. Era ultima vizită canonică după şase ani şi 130 de comunităţi vizitate, în ultima parohie înfiinţată în dieceză, la 1 mai 2007: Parohia "Regina Sfântului Rozariu" din Dancu, Iaşi. Dancu este un sat format în cea mai mare parte dintr-un cartier de blocuri, la ieşirea din Iaşi dinspre cartierul Tătăraşi, şi aparţine administrativ de comuna Holboca.
Pentru Preasfinţitul, cu siguranţă aceste raze însemnau lumină şi bucuria unei misiunii împlinite, dar pentru noi, cei din Dancu, norii grei accentuau şi mai mult emoţiile şi tensiunea unui moment pe care-l doream perfect, în care doream să ne recunoaştem şi să fim recunoscuţi ca o parohie, ca o structură bine organizată, care, deşi mică, poate să răspundă tuturor exigenţelor şi necesităţilor unei parohii.
Şapte kilometri despart clădirea episcopiei de biserica noastră. Pe drumul spre Dancu, Preasfinţitul s-a oprit la intrarea în localitate, acolo unde Surorile Oblate ale Inimii Neprihănite a Mariei, prezente pe teritoriul parohiei, au început de câteva luni construcţia unei grădiniţe. Din cauza noroiului, nu am mai intrat pe şantier, dar stâlpii de ciment care ieşeau promiţător din pământ dau de înţeles că acolo a început o lucrare serioasă.
La ora 16.30 am ajuns la casa surorilor care ne aşteptau emoţionate. Comunitatea este compusă din trei surori, două din Indonezia şi una din India, şi este prezentă în Dancu încă din anul 2005. Ne-am rugat împreună în mica capelă de la intrare şi apoi s-au discutat activităţile şi proiectele pe care surorile le desfăşoară în parohie.
Între timp, în curtea parohiei s-a aşternut tăcerea aşteptării iminente. Doar şoaptele nerăbdătoare ale copiilor, agitaţia baloanelor şi a steguleţelor suflate de vânt aminteau atmosfera de sărbătoare pe care o reprezenta momentul.
La ora 17.00 l-am primit pe păstorul nostru în curtea bisericii împreună cu autorităţile locale, cu parohul bisericii ortodoxe din Dancu şi cu mulţimea de credincioşi, tineri şi copii. Preasfinţitul a sărutat crucea, ne-a binecuvântat, a gustat din pâinea şi sarea oferite şi ne-a invitat să trăim cu bucurie aceste momente de har ale vizitei pastorale şi ale hramului bisericii.
Deoarece urma să rămână puţin cu noi eram preocupaţi să-i oferim Preasfinţitului o imagine cât mai edificatoare despre parohia noastră, dar în momentul în care a păşit printre noi toate aceste griji s-au spulberat. Nu eram noi care-i ofeream o parohie, ci era el care edifica parohia noastră. L-am urmat în biserică şi ne-am lăsat conduşi de Preasfinţia sa în rugăciunea de început a vizitei pastorale şi apoi în rugăciunea sfântului Rozariu. Nu cred că am trăit mai intens şi mai profund Rozariul ca în acele momente în care episcopul, prin meditarea misterelor, prin rugăciune şi prin cânt, ne-a făcut să simţim prezenţa vie a Mariei în viaţa noastră.
A urmat, la ora 18.00, sfânta Liturghie a hramului. Câţiva preoţi din parohiile Iaşiului s-au alăturat bucuriei noastre. Ne-am fi dorit să fie mai mulţi, dar se vede că suntem încă prea mici că să atragem atenţia! Am început sfânta Liturghie cu o scurtă prezentare a Parohiei Dancu.
Parohia este formată din 80 de familii, cu un număr de 293 de persoane, dintre care 129 de adulţi, 70 de tineri şi 31 de copii. Pentru aceşti oameni credinţa reprezintă un puternic izvor de speranţă. Biserică este chemată să cultive acele valori profund spirituale care să dea sens şi entuziasm vieţii în acele condiţii sociale şi economice de precaritate şi mizerie.
La predică, Preasfinţitul ne-a vorbit despre sfântul Rozariu, despre valoare istorică şi spirituală a acestei rugăciuni şi mai ales a subliniat faptul că este unul dintre elementele constitutive ale identităţii creştinului catolic. Simplitatea şi profunzimea acestei rugăciuni ne uneşte pe toţi, indiferent de condiţia noastră, în sânul Bisericii în jurul Maicii Preacurate în prezenţa lui Cristos. În acelaşi timp ne-a îndemnat să devenim conştienţi de valoarea acestei rugăciuni şi pentru edificare comunităţii noastre sub ocrotirea Reginei Sfântului Rozariu.
Celebrarea preasfintei Euharistii şi împărtăşirea cu tainele sfinte au împlinit vizita pastorală a episcopului în care am descoperim şi am trăim mai intens venirea cea de zi cu zi a lui Cristos în vieţile noastre.
În încheiere, Preasfinţitul ne-a prezentat darul pe care l-a făcut parohiei noastre, un set preţios de vase sacre pentru sfânta Liturghie. La invitaţia Preasfinţitului a luat cuvântul şi domnul primar care a rămas alături de-a lungul întregii celebrări şi care ne-a făcut să descoperim că şi pentru oamenii politici valorile spirituale şi umane sunt mai puternice şi primează în faţa intereselor electorale.
Plini de emoţie, i-am mulţumit şi i-am mărturisit în numele credincioşilor simţămintele pe care le-a produs în noi această vizită pastorală. Ne-am pregătit intens pentru acest moment, pentru că am vrut să facem o impresie bună şi să-i oferim Preasfinţitului o primire cât mai frumoasă. Dar am înţeles că Preasfinţitul la aceste vizite pastorale nu a venit să primească, ci să dea. Am vrut să-l edificăm prin discursurile noastre, dar Preasfinţia sa ne-a edificat mai mult prin rugăciune şi meditaţie, am vrut să-i oferim o organizare ireproşabilă, dar Preasfinţia sa ne-a unit mai mult prin prezenţa şi prin dragostea de păstor cu care ne-a îmbrăţişat pe fiecare. Şi mai ales ni l-a dăruit pe Cristos prin cuvântul de învăţătură şi prin celebrarea sfintelor taine.
I-am oferit şi noi totuşi un dar simbolic, care este mai mult o responsabilitate în plus. I-am oferit un bonsai, o operă de artă a naturii. Acesta deşi este mic este totuşi un copac care are nevoie de o îngrijire mai atentă, dar care poate avea o viaţă şi o dezvoltare de sute de ani. Şi noi, deşi puţini şi mici, suntem totuşi o parohie şi sperăm să devenim din ce în ce mai mult o parohie bună şi frumoasă, nu numai pe biroul episcopilor care vor veni, ci şi în viaţa diecezei.
S-a lăsat demult noaptea când Preasfinţitul a părăsit Dancu, salutându-i la ieşirea din biserică şi dăruind iconiţe tuturor credincioşilor care l-au înconjurat cu dragoste, dar cu siguranţă în inima fiecăruia dintre noi şi în familiile parohiei va străluci pentru totdeauna lumina speranţei şi a bucuriei pe care episcopul a aprins-o prin prezenţa şi binecuvântarea sa. Mulţumim, Preasfinţite!
Pr. Bogdan Herciu, paroh
