Curtea Europeană către Regatul Unit
Crucea nu trebuie eliminată
Astăzi o sentinţă, despre patru cazuri diferite, care intră în tema libertăţii religioase
Regatul Unit n-ar fi ocrotit dreptul lui Nadia Eweida, o angajată de la "British Airways", să poarte crucea la locul de muncă. Asta a decis Curtea europeană a drepturilor umane cu o sentinţă dată astăzi în care se cere acum să se dea doamnei Eweida 2 mii de euro pentru daune morale şi 30 de mii de euro pentru cheltuieli procesuale. În aceeaşi sentinţă, Curtea a refuzat recursul lui Shirley Chaplin, o infirmieră, explicând că spitalul în care lucra aceasta din urmă avea dreptul s-o împiedice să poarte o cruce din motive de "sănătate şi siguranţă". Ambele femei pierduseră cauzele lor în Tribunalele de muncă din Marea Britanie, după ce le-a fost refuzat dreptul de a purta crucea ca simbol al credinţei lor pentru că directivele despre uniformele angajaţilor firmei nu prevedeau asta.
Cazul Eweida şi Chaplin. În sentinţă aşa este explicată decizia: "Curtea subliniază importanţa libertăţii de religie, element esenţial al identităţii credincioşilor şi fundament, printre altele, al societăţilor democratice pluraliste. Libertatea de religie, garantată de art. 9 din Convenţie, implică libertatea de a manifesta propria religie, şi la locul de muncă. Totuşi, atunci când practica religioasă a unui individ încalcă drepturile altuia, ea poate să fie obiect de restricţii". "Revine în primul rând autorităţilor statelor membre - adaugă Curtea - să determine măsurile pe care le consideră necesare. La rândul său, Curtea are ca misiune să verifice dacă măsurile luate la nivel naţional se justifică din principiu şi dacă menţin un echilibru just între diferitele drepturi şi interese". În cazul doamnei Eweida, sentinţa Curţii europene notează că înaintea ei, alţi angajaţi de la "British Airways" au fost autorizaţi să îmbrace însemne religioase cum ar fi turbanul şi hijab-ul fără nici un efect negativ asupra imaginii mărcii şi a reputaţiei societăţii. Curtea a considerat apoi că autorităţile britanice, în acest caz specific, n-au ocrotit suficient dreptul doamnei Eweida să "manifeste" propria apartenenţă religioasă. În schimb este diferit cazul lui Shirley Chaplin deoarece "responsabilii unui spital sunt mai bine predispuşi de un Tribunal pentru a lua decizii în materie de siguranţă clinică".
Sentinţa cu privire la tratamentul cuplurilor homosexuale. În aceeaşi sentinţă Curtea a refuzat apelul altor doi creştini care îşi pierduseră serviciul pentru că au refuzat să desfăşoare îndatoririle muncii lor pe care o considerau o formă de graţiere a homosexualităţii. Gary McFarlane, un counsellor, care nu a voit să ajute, cu terapii sexuale, un cuplu gay, şi Lillian Ladele, o angajată publică, ce nu a voit să celebreze uniri civile, au pierdut apelul lor. Curtea aminteşte că "orice diferenţă de tratament pe baza orientării sexuale nu poate să fie justificată decât de motive deosebit de puternice şi că situaţia cuplurilor homosexuale este comparabilă cu aceea a cuplurilor eterosexuale cât priveşte necesitatea de recunoaştere a ocrotirii juridice şi protecţie a relaţiilor lor".
Primele reacţii: anglicanii. "Creştinii şi adepţii altor religii ar trebui să fie liberi să poarte simbolurile lor fără a îndura discriminări", a declarat arhiepiscopul de York, John Sentamu, al doilea ca importanţă, după cel de Canterbury, în ierarhia anglicană, comentând sentinţa Curţii. "Creştinii nu sunt obligaţi să poarte o cruce, dar ar trebui să fie liberi să demonstreze iubirea lor faţă de Isus şi încrederea în el în acest mod, dacă vor". "În iulie 2012, Sinodul general a decis că este vocaţia creştinilor să-şi rânduiască viaţa lor urmând învăţăturile Sfintelor Scripturi şi să manifeste credinţa lor în locuri publice şi private", a mai spus arhiepiscopul de York. "Asta înseamnă a exprima credinţa lor atât în scris cât şi vorbind şi în acte practice de slujire a comunităţii locale şi a naţiunii. Legea cu privire la oportunităţile egale din 2010 îi încurajează pe angajaţi, inclusiv persoanele religioase, să îmbrăţişeze diversitatea. Dacă se poate purta o cruce sau se pot face rugăciuni, n-ar trebui să fie ceva despre care trebuie să decidă Tribunalele şi Curtea".
(După Agenţia SIR, marţi 15 ianuarie 2013)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
