Toţi cântăm în aceste zile colinde în care este amintit Betleemul. Ne amintim cu nostalgie de clipele copilăriei, când şi noi colindam din casă în casă, anunţând vestea că s-a născut Mesia. Comunitatea românilor din ?ara Sfântă nu putea lăsa să treacă această mare sărbătoare fără a fi prezentă, în mod fizic, la locul unde Dumnezeu a decis să vină între noi, oamenii, la Betleem. Există deja o tradiţie de ani buni, să sărbătorim Crăciunul la Betleem, şi, cu atât mai mult cu cât situaţia politică din ultimul timp o permite, fiind un timp de relativă pace, n-am putut lăsa să treacă acest Crăciun fără a fi în Betleem.
Ajunul Crăciunului ne-a găsit adunaţi la Yaffo - Tel Aviv, unde au venit creştini români din tot Israelul pentru a participa la sfânta Liturghie de ajun, celebrată în biserica "Sf. Anton de Padova" la ora 21.00, Liturghie precedată de ocazie de spovezi. În zorii zilei de Crăciun, cu două autocare (unul de la Haifa şi unul din Tel Aviv) am pornit spre locul unde în urmă cu 2000 de ani, steaua i-a condus pe păstori şi pe magi.
Primul popas l-am făcut la Bet Sahour sau Câmpul Păstorilor. Este vorba de zona unde în urmă cu două milenii păstorii care-şi păzeau turmele de oi, au auzit vocea îngerilor care au cântat: "Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă!" După ce am vizitat locul sfânt, cu ruinele vechilor biserici şi mănăstiri pe care, de-a lungul istoriei Bisericii, creştinii le-au construit aici, ne-am recules şi printr-o rugăciune şi un colind i-am purtat în gând pe toţi cei dragi ai noştri, care ne-au cerut sau cărora le-am promis rugăciuni la aceste locuri sfinte.
Conduşi de steaua credinţei din sufletele noastre, ne-am îndreptat şi noi spre Betleem ca să vedem minunea pe care Dumnezeu a făcut-o. Ne-am oprit pentru început la Grota Laptelui, o altă biserică franciscană, unde, conform unei tradiţii foarte vechi, ar fi locuit sfânta familie după naşterea lui Isus şi până la avertismentul lui Dumnezeu transmis sfântului Iosif prin arhanghelul Gabriel, de a fugi în Egipt, deoarece viaţa pruncului Isus era în pericol. Am cântat şi aici un colind, am avut la dispoziţie destul timp pentru a reflecta la exemplul pe care membrii sfintei familii ni l-au lăsat, apoi ne-am îndreptat spre Bazilica Naşterii lui Isus.
Fiind ziua de Crăciun, ca să ajungem la Grota Naşterii ne-am aşteptat la un rând destul de mare, dar parcă să aştepţi cam o oră şi jumătate, era destul de mult. Cu toate acestea, nu mulţi au această şansă de a fi chiar în ziua de Crăciun lângă steaua care marchează locul unde s-a născut Isus. Nu am putut rămâne în adoraţie un timp mai îndelungat, deşi ne-am fi dorit lucrul acesta, dar am înregistrat în sufletul nostru această mare bucurie şi, precum Maria, vom păstra toate acestea în inima noastră, şi vom medita deseori la ele.
La ora 15.00 am putut participa la sfânta Liturghie în limba română în biserica "Sfânta Ecaterina", biserica fraţilor franciscani. După ce cu doar câteva ore înainte în aceeaşi biserică a celebrat patriarhul latin al Ierusalimului, Michel Sabbah, Liturghie pe care mulţi au putut-o urmări deoarece s-a transmis în lumea întreagă, acum, bucuria noastră a fost mărită şi de faptul că, în cadrul Liturghiei, numărul creştinilor participanţi s-a mărit cu unul, prin botezul pe care l-a primit Denisa-Gabriela, fiica unei familii de muncitori români. Toţi cei prezenţi ne-am bucurat pentru ea şi suntem siguri că va purta mereu în suflet această bucurie de a se şti botezată în ziua de Crăciun, la Betleem, lângă locul naşterii lui Isus.
După sfânta Liturghie ne-am îndreptat spre autocarele care ne-au condus acasă, pentru a reveni la munca noastră, dar ceea ce purtăm în suflet nu poate să ne ia nimeni. Am trăit Crăciunul acolo unde alţii doar speră şi visează să ajungă vreodată în viaţa lor, şi pentru acest mare dar făcut nouă de Dumnezeu însuşi, nu putem decât să-i mulţumim şi să-i oferim la rândul nostru inima şi viaţa noastră.
Pr. Cristian Vacaru
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea la adresa: http://www.romcatil.cnet.ro/Craciun_2007.htm
