Coronavirus Covid-19. PF Şevciuc (Ucraina): "Gata să primim bolnavi şi persoane în carantină"
De M. Chiara Biagioni
La 25 martie 2020, guvernul ucrainean a declarat starea de urgenţă în toată ţara şi a prelungit şi carantina până la 24 aprilie. Măsuri adoptate datorită numărul de infectări în creştere continuă. Însă în această parte a Europei, de la Ucraina la România, există un fenomen care preocupă guvernele: sunt repatriaţi emigraţi care preferă să se întoarcă "acasă" din ţări deosebit de lovite de Coronavirusul Covid-19. Şi sunt mulţi. Preafericirea Sa Sviatoslav Şevciuc, conducător al Bisericii greco-catolice ucrainene, relatează asta la agenţia SIR vorbind despre situaţia din ţara sa. "În acest moment - spune el - avem peste 200 de persoane cu teste pozitive. Însă numărul real încă este necunoscut pentru că nu toţi cei care au simptome care pot fi atribuite lui coronavirus nu pot să aibă acces la serviciul sanitare pentru a face investigaţii şi a constata boala sau lipsa ei". Ucraina este în carantină de două săptămâni. În oraşul Kiev, metroul este oprit. Pot să folosească transporturile publice numai persoane cu documente corespunzătoare, de exemplu, medici şi persoane care asigură servicii necesare pentru funcţionarea oraşului. Toate şcolile, universităţile şi activităţile comerciale sunt închise. Oamenii sunt invitaţi să rămână acasă. Pe moment se înregistrează 5 decese cu siguranţă datorită coronavirusului. "Mai mult sau mai puţin aceasta este situaţia".
Preafericirea Voastră, referitor la repatrieri care este situaţia?
Se întorc un mare număr de persoane din străinătate, mai ales din Europa occidentală. Se calculează că actualmente în Ucraina se întorc peste 100.000 de persoane, ţara a închis graniţele. Cei care vor rămâne afară, cetăţeni ucraineni, nu vor mai putea să se întoarcă până când nu va fi luată o altă dispoziţie a guvernului. Însă există deja cazuri de infectări familiale. Chiar şi copiii sunt infectaţi. Regiunea cea mai lovită este cea din Bukovyna, la graniţa cu România. Acolo se întâmplă un fenomen straniu, mai ales în rândul ţăranilor, unde au fost infectate sate întregi care acum sunt toate închise. Se caută măsurile potrivite pentru a evita ca virusul să se propage în alte părţi ale regiunii.
Dumneavoastră aţi făcut o propunere foarte interesantă: dacă este necesar, edificiile serviciului pastoral, ale mănăstirilor şi seminariile Bisericii greco-catolice ucrainene se vor transforma în spitale pentru a-i primi pe bolnavi. Ce v-a determinat să luaţi această decizie?
Înainte de toate, Biserica noastră mereu a fost şi este considerată, de către populaţie, Biserica poporului. Adică, spaţiile ecleziastice sunt ale poporului şi pentru popor. Acest fapt s-a văzut în mod clar în timpul protestelor de la Majdan în 2014 când, întocmai, spaţiile ecleziastice s-au transformat în adevărat refugii unde nu îndrăzneau să intre bandele armate ale guvernului. Tocmai în aceste spaţii ecleziastice au fost primiţi numeroşi răniţi: subsolurile bisericilor, sălile de catehism, chiar holurile s-au transformat în spitale. Şi astăzi, Biserica, în zilele marii plăgi a Coronavirusului, nu poate rămâne închisă la nevoile populaţiei.
Ce vă gândiţi să faceţi în mod concret?
Desigur, acum situaţia este un pic diferită pentru că în timpurile de la Majdan râniţii nu erau contagioşi. Actualmente organizarea asistenţei pentru cei bolnavi de coronavirus are exigenţe foarte specifice. Suntem conştienţi că nu putem reuşi singuri. Suntem în contact cu serviciile sanitare din ţară care nu sunt întotdeauna în măsură să dea asistenţa corespunzătoare. L-am întâlnit pe primul ministru al guvernului ucrainean pentru a înfrunta problema pandemiei. Noi oferim tot ceea ce suntem în măsură să oferim.
Care sunt cele mai urgente exigenţe?
Este nevoie în acest moment să răspundem la nevoia urgentă de spaţii în care persoanele, care se întorc în ţară, să poată petrece perioada de carantină, deoarece adesea nu ştiu unde să meargă, pentru că nu se pot întoarce în casele lor pentru a evita să-i contagieze pe alţii. Conform legii în vigoare, nu pot să fie integrate în societate fără să fi petrecut carantina sub supravegherea forţelor de ordine şi a serviciilor sanitare publice. Pentru acest motiv, ne gândim să deschidem casele noastre de reculegere, centrele pastorale, seminariile, centrele de formare tocmai pentru această destinaţie. S-a constatat şi necesitatea de cazare pentru lucrătorii sanitari şi pentru forţele de ordine aflate în mişcare continuă dintr-o parte a alta a ţării. Ei trebuie să stea la locul de muncă 24 de ore şi nu există transporturi publice pentru a se întoarce acasă şi după aceea să se întoarcă la muncă. Suntem în contact continuu cu autorităţile publice şi cu organizaţiile de voluntariat.
Şi dacă situaţia s-ar precipita, aşa cum s-a întâmplat în Italia de Nord?
Pregătim infrastructura noastră ecleziastică şi pentru a putea asista, atunci când va veni momentul, pe cei care vor fi în condiţii grave. Voluntariatul Bisericii noastre se organizează pentru a achiziţiona instrumentele pentru ventilaţia artificială a plămânilor. Toate acestea trebuie să fie pregătite dacă va veni un moment de urgenţă extremă. Am instituit Comitetul pentru gestionarea crizei de coronavirus. Este vorba de specialişti şi de preoţi responsabili pentru gestionarea bunurilor ecleziastice. Încercăm să fim deschişi şi să fim în slujba nevoilor poporului în acest moment.
Dumneavoastră aţi lansat un apel foarte important şi politicienilor invocând o carantină politică. Despre ce este vorba?
Exista temerea, şi încă există, că aceste măsuri de urgenţă pot să fie instrumentalizate pentru a leza drepturile cetăţenilor şi a instrumentaliza aceste măsuri pentru a persecuta opoziţia, pentru a face presiune asupra celor care nu sunt de acord cu majoritatea politică ce guvernează în ţară. În afară de asta, războiul din Ucraina continuă şi uneori guvernul nostru este constrâns să facă alegeri dificile care adesea trebuie să aibă consensul opiniei publice şi uneori şi aprobarea publică, pentru a avea legitimitate politică. Este în joc şi dialogul în cadrul Acordurilor de la Minsk. Pentru acest motiv, apelul meu cu privire la carantina politică înseamnă a nu face acele alegeri politice care pot provoca tensiuni sociale în interiorul ţării. Oamenii aflaţi în situaţia critică datorată coronavirusului nu sunt în măsură să exprime propria poziţie civilă faţă de guvern şi există tentaţia de a face presiune faţă de adversarii politici. Am cerut să nu se facă acest tip de politică, de a se opri, de a colabora între toţi politicienii pentru a salva vieţi umane, de a colabora pentru binele comun. Şi a nu căuta să se câştige vreun avantaj politic pe pielea oamenilor care mor.
(După agenţia SIR, 28 martie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
