"La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o" (In 1,1-5).
Te bucură enorm cuvintele salvatoare ale Prologului Sfântului Ioan, te fascinează când observi că se potrivesc realităţii tale. Realitatea în cazul de faţă are acelaşi izvor, lumina. Are ca punct de plecare lipsa ei care te face să-i înţelegi pe propria piele importanţa, mai ales pe aceste drumuri africane pline de praf în miez de noapte, auzind în permanenţă glasul generatorului "care strigă în pustiu", fără a vedea însă vreo scânteie. Când nu mai aveai nici o speranţă, zăreşti lumina după buruienile înalte, apoi te uiţi la cei care te însoţesc şi realizezi că întunericul nopţii nu i-a cuprins nici pe cei de aici, pe cei din Djebonoua, din Coasta de Fildeş (Africa). Au venit să dea mărturie despre lumină. (cf. In 1,8)
Obişnuiţi fiind cu acea catalogare ca făcând parte din "lumea a treia" şi încurajaţi de cuvintele Scrisorii către Evrei cu referire la cei din urmă: "Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul" (Evr 1,2), cei de aici au venit la sărbătoare pentru a-şi revendica dreptul care îi face egali cu toţii locuitorii pământului, drept care, contrar culorii pielii, nu poate fi luat de nimeni, acela de a fi salvaţi. Conştientizarea acestui fapt nu a putut aduce decât bucurie. A fost prezentă pe tot parcursul celebrării pe chipul celor prezenţi şi manifestată mai ales prin intermediul cântecelor şi al dansurilor. (Ca european, zâmbeşti la început văzând dansurile specifice, apoi să te trezeşti contemplându-le). Cu grija perpetuării bucuriei, părinţii au avut grijă ca noii născuţi să fie botezaţi în duminica următoare, când au fost primiţi oficial în biserică şapte copilaşi. Nu trebuie omise faptele de caritate din aceste zile, vizitele făcute celor bolnavi, darurile pentru aceştia, dar şi venirea mult aşteptată a lui Moş Crăciun. Chiar dacă nu e zăpadă, a reuşit să ajungă şi aici. Dumnezeu să-i răsplătească pe "spiriduşii" lui!
Fie ca toţi creştinii să se bucure de acest dar şi să-i înţeleagă importanţa! Mărturia despre lumină...
Mădălin Bărbuţ
Mădălin Bărbuţ este student la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, aflat în pastoraţie în Djebonoua, Coasta de Fildeş (Africa).
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Coasta de Fildeş: Mărturie despre lumină la Djebonoua
