„Domnul ne cheamă la sărbătoare...” Au fost primele cuvinte cântate în această zi deosebită și, poate, nimic nu ar fi putut descrie mai frumos ceea ce avea să trăiască, duminică, 20 septembrie 2026, comunitatea parohială „Sfântul Marcu” din Cleja. O zi de toamnă, o biserică plină de credincioși și, mai presus de toate, o reîntâlnire care a purtat în ea emoția anilor care au trecut și bucuria unei familii care își primește din nou unul dintre membrii săi. În această zi, comunitatea din Cleja l-a primit din nou în mijlocul ei pe părintele Anton Diacu, fostul paroh al comunității între anii 2007 și 2020, pentru a celebra împreună un moment cu totul special: 25 de ani de preoție. Pentru părintele Anton, Cleja nu este doar un loc în care a slujit. Este un loc în care a trăit, a întâlnit oameni, a împărtășit bucurii și încercări, a botezat, a cununat, a mângâiat, a ascultat, a celebrat și s-a rugat împreună cu oamenii care i-au fost încredințați. Cleja i-a fost casă, iar în această duminică, casa și-a deschis din nou larg porțile pentru el.
Credincioșii au pășit în biserică cu emoție, pregătiți să transforme această zi într-o adevărată sărbătoare a recunoștinței. Sfânta Liturghie a început solemn prin cântarea „Domnul ne cheamă la sărbătoare”, interpretată cu multă sensibilitate de corul comunității. Glasurile care s-au înălțat spre altar au devenit, parcă, rugăciunea unei întregi comunități care îi mulțumea lui Dumnezeu pentru darul preoției și pentru cei 25 de ani de slujire ai părintelui Anton. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Anton Diacu, avându-l alături la altar pe actualul paroh, pr. Felix-Marius Roca, și pe preoții Marin Matieș, Cristian Diacu, OFMConv., și Sebastian Diacu, OFMConv. A fost o imagine care a vorbit de la sine despre frumusețea comuniunii: preoți adunați în jurul aceluiași altar, frați, prieteni și slujitori ai lui Dumnezeu, uniți în aceeași credință și în aceeași bucurie.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Marin Matieș, care a vorbit cu multă frumusețe și profunzime despre darul preoției și despre responsabilitatea pe care fiecare credincios o are de a prețui acest dar și de a se ruga pentru păstorii Bisericii. Părintele Marin a evocat drumul părintelui Anton, de la anii de formare din seminar, la slujirea ca diacon și apoi la cei 25 de ani de preoție, ani în care Dumnezeu l-a chemat să slujească în diferite comunități. Fiecare comunitate a lăsat ceva în sufletul său, iar el a lăsat, la rândul său, câte o parte din inima sa în fiecare loc în care a fost trimis. Pentru că, în cele din urmă, aceasta este preoția: o viață dăruită, o viață care nu mai este trăită doar pentru sine, ci pentru Dumnezeu și pentru oamenii pe care el îi încredințează unui preot.
Sfânta Liturghie a continuat cu oferirea darurilor, pâinea și vinul aduse la altar, care, prin lucrarea Duhului Sfânt, au devenit Trupul și Sângele Domnului. Fiecare moment al celebrării a fost trăit cu recunoștință pentru cei 25 de ani în care părintele Anton a răspuns chemării lui Dumnezeu și a încercat să fie, zi de zi, un păstor aproape de oamenii care i-au fost încredințați.
Unul dintre cele mai emoționante momente ale zilei a fost discursul pregătit de o tânără din comunitate, care a reușit să surprindă, prin cuvinte simple, dar profunde, frumusețea și misterul vocației sacerdotale: „Și acesta este, poate, unul dintre cele mai frumoase mistere ale preoției: Dumnezeu alege un om și îi încredințează ceva ce îl depășește. Îi pune în mâini pâinea și vinul care devin Trupul și Sângele lui Cristos, îi pune pe buze cuvinte care pot ridica un suflet și îi încredințează oameni care au nevoie să fie călăuziți, iertați, mângâiați și întăriți.” Cuvintele au continuat prin evocarea imaginii lui Isus, Păstorul cel Bun: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oile sale.” Poate că nu există o imagine mai frumoasă pentru un preot decât aceea de păstor: un om care știe să meargă înainte, dar și să se întoarcă atunci când cineva rămâne în urmă; un om care ascultă atunci când nu mai există alte cuvinte; un om care deschide ușa atunci când cineva caută un loc unde să se întoarcă; un om care se roagă chiar și atunci când rugăciunea lui nu este văzută de nimeni; un om care mângâie, iartă, binecuvântează și însoțește. „A fi păstor înseamnă să-ți dăruiești viața pentru ceilalți. Nu doar prin lucruri mari, ci prin toate acele gesturi pe care poate nimeni nu le vede: o rugăciune spusă în tăcere, o ușă deschisă, un om ascultat, un suflet primit fără judecată, o binecuvântare oferită la timp.” Au fost cuvinte care au adus emoție în inimile celor prezenți și care, cu siguranță, vor rămâne pentru mult timp în amintirea acestei zile.
Apropiindu-ne de finalul Sfintei Liturghii de mulțumire, înainte de binecuvântarea finală, părintele paroh Felix-Marius Roca i-a adresat părintelui Anton un cuvânt de felicitare și de recunoștință. I-a mulțumit pentru cei 25 de ani de preoție și, în mod deosebit, pentru faptul că a dorit să revină în mijlocul comunității din Cleja, comunitatea pe care a păstorit-o timp de 13 ani și care i-a fost casă. Cuvintele părintelui paroh au fost urmate de două cântece pregătite de tinerii comunității, oferite părintelui Anton ca un dar al recunoștinței și al prețuirii. Nu a fost doar un moment artistic, ci felul lor de a spune: „Vă mulțumim, părinte, pentru că ați fost aici, pentru tot ceea ce ați făcut, pentru ceea ce ați lăsat în urma dumneavoastră și pentru că ați fost și sunteți parte din povestea comunității noastre.”
La final, cu emoție, părintele Anton a luat cuvântul și a mulțumit mai întâi lui Dumnezeu pentru darul extraordinar al preoției și pentru această misiune grea, dar în același timp atât de frumoasă, de a rămâne mereu în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. A mulțumit părintelui paroh Felix-Marius Roca pentru că a primit cu brațele deschise propunerea de a reveni în mijlocul comunității și pentru că, împreună, au făcut posibilă această frumoasă sărbătoare. I-a mulțumit părintelui Marin Matieș pentru frumoasa cuvântare și pentru cuvintele prin care a evocat drumul său sacerdotal. Un gând aparte s-a îndreptat către frații săi, părintele Cristian Diacu și părintele Sebastian Diacu, care îi sunt alături nu doar ca frați de familie, ci și ca frați în aceeași vocație și în aceeași slujire. Apoi, părintele Anton s-a îndreptat cu recunoștință către întreaga comunitate, mulțumindu-le tuturor celor care au ales să fie prezenți, pentru că fiecare persoană care a venit la această sărbătoare a adăugat ceva din frumusețea ei. A mulțumit și corului comunității pentru cântările frumos intonate în timpul Sfintei Liturghii, care au dat celebrării o frumusețe aparte.
La final, părintele Anton i-a invitat pe toți cei prezenți ca, după binecuvântarea finală, să continue bucuria întâlnirii la o agapă frățească. Pentru că o sărbătoare adevărată nu se termină odată cu binecuvântarea. O sărbătoare adevărată continuă în comuniune, la aceeași masă, în jurul aceleiași bucurii, acolo unde oamenii se întâlnesc, vorbesc, își împărtășesc amintiri și mulțumesc împreună pentru darurile primite.
Douăzeci și cinci de ani de preoție înseamnă mii de zile, mii de rugăciuni, nenumărate întâlniri, bucurii și încercări. Înseamnă copii botezați, familii binecuvântate, oameni însoțiți în cele mai importante momente ale vieții lor, oameni care au intrat într-o biserică apăsați de greutăți și au plecat cu o rază de speranță. Înseamnă drumuri, cuvinte, tăceri, lacrimi și zâmbete. Înseamnă o viață care, de 25 de ani, încearcă să rămână fidelă acelui „Da” spus lui Dumnezeu.
Iar duminică, la Cleja, acest „Da” a fost sărbătorit de o comunitate întreagă. Nu a fost doar aniversarea unui preot. A fost sărbătoarea unei vocații. A fost sărbătoarea unei comunități care și-a amintit. A fost sărbătoarea unei case care și-a primit din nou copilul. A fost, în cele din urmă, o zi în care trecutul, prezentul și recunoștința s-au întâlnit în jurul altarului.
Cleja și-a primit din nou, pentru câteva ore, fostul paroh „acasă”, iar părintele Anton a putut simți încă o dată că locul în care a slujit timp de 13 ani păstrează în inimă amintirea și rodul misiunii sale. Au fost ani în care s-au scris povești, s-au legat prietenii, s-au împărtășit bucurii și s-au purtat împreună poveri. Iar dacă timpul a trecut, ceea ce a fost construit în suflete nu se pierde.
De aceea, în această zi de sărbătoare, comunitatea din Cleja îi mulțumește lui Dumnezeu pentru darul preoției și pentru cei 25 de ani de slujire ai părintelui Anton Diacu. Îi dorim ca Dumnezeu să-i dăruiască în continuare putere, pace, sănătate, bucurie și har, pentru a duce mai departe lucrarea pe care el a început-o în sufletul său. Să rămână mereu un păstor aproape de Dumnezeu și aproape de oamenii care îi sunt încredințați, cu aceeași inimă deschisă, cu aceeași credință și cu aceeași disponibilitate de a sluji.
La mulți și binecuvântați ani de preoție, părinte Anton! Dumnezeu să vă răsplătească fiecare rugăciune, fiecare cuvânt, fiecare pas făcut în slujirea lui și fiecare suflet pe care l-ați însoțit de-a lungul acestor 25 de ani.
Mulțumim Domnului pentru acest minunat dar al preoției! Iar tuturor celor care au făcut posibilă această zi, le mulțumim pentru bucuria, emoția și frumusețea pe care au așezat-o în această sărbătoare.
Pace și bucurie tuturor!
Andreea Benchea
Album foto
20 septembrie 2026: Cleja: Jubileul de 25 de ani de preoție al părintelui Anton Diacu. Foto: Andreea Benchea
