Cauza "Dumitru Matei": noi paşi spre beatificare
Postulatura Cauzei de beatificare "Preot Dumitru Matei" anunţă apariţia lucrării Pr. Dumitru Matei. Erou şi martir al credinţei, elaborată de cercetătorul istoric Dănuţ Doboş, carte ce va fi lansată duminică, 25 septembrie 2022, după Liturghia de hram a Parohiei Sărata (Bacău), satul natal al preotului evocat, în cea de-a 108-a Zi Mondială a Migrantului şi a Refugiatului, temă propusă de Sfântul Scaun chiar în anul 1913, când s-a născut şi Slujitorul lui Dumnezeu, părintele Dumitru Matei. Cartea face parte dintr-un proiect editorial vast propus de Postulatura "Preot Dumitru Matei", are 308 pagini şi a apărut la Editura "Sapientia" din Iaşi.
Slujitorul lui Dumnezeu preotul Dumitru Matei pe drumul spre beatificare
Ţinând în mână această lucrare, rod al cercetărilor efectuate de domnul dr. Dănuţ Doboş, trebuie să fim conştienţi de importanţa subiectului în studiu şi de marele pas făcut în vederea constatării martiriului părintelui Dumitru Matei şi a ridicării acestuia la cinstea altarelor. Chiar dacă praful s-a aşezat în strat gros peste dosarele păstrate în Arhivele Securităţii Române, iar indolenţa forurilor politice abilitate de a ridica condamnările nedrepte din perioada comunistă se menţine încă, este datoria Bisericii de a sufla peste jarul care mocneşte şi a aprinde memoria istorică a mărturisitorilor credinţei şi a martirilor ei. Nu putem lăsa ca indiferenţa să ia locul curajului asumării unui asemenea demers istoric şi spiritual, cu toate jertfele şi riscurile abordării unui subiect atât de sensibil şi istovitor, care are menirea de a oferi generaţiei de astăzi un model de preot ce şi-a oferit toată disponibilitatea slujirii semenilor aflaţi în dificultate, atât în parohiile unde a activat, cât şi pe câmpul de luptă, în spitale, în cantine sociale, în case filate de securişti... şi chiar în închisoare.
Pe baza investigaţiilor arhivistice şi a mărturiilor adunate până la acea dată, în ziua de joi, 16 decembrie 2021, cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a autorizat iniţierea unei cercetări minuţioase cu privire la "viaţa, martiriul, faima martiriului şi a puterii de mijlocire ale Slujitorului lui Dumnezeu Dumitru Matei, preot diecezan despre care se afirmă că a fost ucis in odium fidei". Încurajaţi fiind pentru parcurgerea acestui demers, la nivelul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi s-a constituit Comisia diecezană pentru cercetarea vieţii şi a martiriului preotului Dumitru Matei, care a avut o primă întâlnire organizatorică în ziua de vineri, 21 ianuarie 2022, urmând ca peste câteva zile - duminică, 30 gerar, să aibă loc investirea oficială, înmânarea numirilor din partea Preasfinţitului Iosif Păuleţ şi depunerea jurămintelor pentru respectarea adevărului istoric şi teologic. În acea zi s-a deschis faza diecezană a cauzei de beatificare şi canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu preotul Dumitru Matei printr-o Liturghie solemnă, prezidată de episcopul diecezan, fiind prezenţi: Preasfinţitul Petru Gherghel - episcop emerit, pr. Isidor Iacovici - postulator al cauzei, pr. Alois Moraru - vice-postulator şi responsabil diecezan al Cauzei "Dumitru Matei", precum şi alţi preoţi şi laici, în special cei care au primit numirea de a constitui Tribunalul bisericesc însărcinat cu pregătirea documentelor necesare întregului proces de beatificare. După Sfânta Liturghie, tot în catedrală, a avut loc prima sesiune publică a cauzei.
Încă de la începutul constituirii ei, la 16 iulie 1999, în cadrul Departamentului de Cercetare Istorică, din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, o tematică asupra căreia am zăbovit mult timp a fost întocmirea unor "fişe biografice" ale episcopilor, preoţilor, persoanelor consacrate şi laicilor care au suportat persecuţii în perioada regimului popular şi socialist, activitate care a necesitat din partea noastră o lărgire a orizontului de cercetare. Din pleiada atâtor mărturisitori ai credinţei în temniţele comuniste, cu ajutorul domnului Dănuţ Doboş am descoperit dosarele "Dumitru Matei", care ne-au captivat şi ne-au impulsionat să organizăm celebrări liturgice la Sărata - Bacău, localitatea unde s-a născut şi a copilărit, precum şi la Iaşi, parohia unde a activat în anii 1939-1948. Pentru a aduna cât mai multe informaţii, am apelat la unele persoane care l-au cunoscut şi ne-au oferit mărturii deosebite. Am adunat aceste date şi multe alte informaţii culese din arhive, le-am editat şi publicat în al doilea număr al revistei "Buletin istoric", dar am redactat şi alte articole care au fost publicate în alte numere şi în revista "Lumina creştinului".
Este de datoria noastră să amintim că primul care a scris şi publicat în revista "Lumina creştinului", din februarie 1991, a fost părintele Anton Despinescu, în articolul "Părintele Matei", încheiat astfel: "Cinste ţie, părinte Matei! Ferice de tine, preot exemplar, preot militar cu gradul de căpitan! Ferice de tine, preot martir! Bucură-te, în ceata strălucită a apostolilor şi martirilor!" În septembrie acelaşi an, Preasfinţitul Petru Gherghel scria: "Astăzi, toţi cei care-au suferit şi care iubesc adevărul, strigă: «Niciodată nu mai trebuie să existe pe pământ vreun sistem, sau un partid, care-l neagă vehement pe Creator, şi care-i ia omului demnitatea de adevărat fiu al lui Dumnezeu. (...) Pentru Adevăr şi pentru om, Isus s-a dăruit pe sine însuşi la moarte, şi prin propriul sânge a putut aduce oamenilor mântuirea şi iubirea. (...) Pentru acest adevăr şi pentru marea dragoste de oameni, s-a jertfit... vrednicul nostru preot Matei, toţi păstorii noştri sufleteşti, care-au opus rezistenţă cu propria lor viaţă, răspândirii tot mai acerbe a comunismului".
Aşa cum se prezintă în această carte, preocupat de a face cât mai multă lumină în cazul "Matei", ca de altfel în toate acţiunile în care au fost implicaţi preoţii catolici care au activat pe teritoriul Diecezei de Iaşi, Preasfinţitul Petru Gherghel a căutat diferite persoane care puteau avea acces în Arhivele Securităţii şi reuşeau să afle informaţii despre urmărirea, persecuţia, procesele şi condamnarea acestora. Cel care a fost ales să fie pioner în această muncă titanică a fost domnul Dănuţ Doboş, care activa la Arhivele Statului din Iaşi. Cum a mărturisit de mai multe ori, "în octombrie 1996, cu binecuvântarea episcopului de Iaşi, Petru Gherghel, am iniţiat o amplă cercetare arhivistică şi documentară cu privire la episcopul Anton Durcovici şi preotul Dumitru Matei".
Fiind deja aprinsă candela eroismului şi jertfei "preotului martir Matei", în ziua de 8 septembrie 2000, cu ocazia administrării Sfântului Mir în Parohia Sărata, Preasfinţitul Petru Gherghel a amintit de moartea părintelui Dumitru Matei: "Să urmaţi exemplul bunicilor dumneavoastră, căci avem aici în comunitatea dumneavoastră eroi ai credinţei catolice, aşa cum a fost părintele Dumitru Matei, care pentru Biserică a fost un erou al credinţei, căci nu a voit să se supună tiraniei comuniste; mai bine a voit să moară chinuit de comunişti şi nu a fost de acord cu ei, ci şi-a dat viaţa pentru Cristos".
În anul 2001, la împlinirea unei jumătăţi de secol de la moartea sa eroică s-au celebrat Liturghii de pomenire, la 18 februarie în catedrala catolică din Iaşi, iar la 21 februarie în biserica din Sărata, în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi. Cu acea ocazie am realizat câteva înregistrări şi am dedicat mai multe studii în numărul 2 al publicaţiei Departamentului de Cercetare Ştiinţifică de pe lângă Episcopia Romano-Catolică de Iaşi "Buletin istoric", în care am scris: "Suntem încredinţaţi că aniversarul a 50 de ani de la moartea eroică a preotului Dumitru Matei va fi reţinut cu aprecierea cuvenită de cititorii acestui număr, mândri de faptul că dintr-o comunitate catolică din Moldova s-a ridicat un astfel de fiu, care a înfruntat cu tot curajul vitregiile abătute asupra noastră în anii de grea cumpănă".
Întrucât lucrarea de faţă nu doreşte a prezenta biografia părintelui Matei, deşi în unele paragrafe au fost inserate unele aspecte, o voi prezenta succint în câteva rânduri. Deşi mulţi consăteni îl numesc "părintele Sandu", numele găsit în actele oficiale este Dumitru Matei, născut în ziua de 28 iulie 1913, fiu al soţilor Dumitru Matei şi Maria Vereş. Copilul Dumitru a urmat clasele elementare în satul natal Sărata, remarcându-se prin destoinicie şi stăruinţă la învăţătură. Având casa părintească lângă izvoarele cu apă sărată, Dumitru a fost întâlnit de mai multe ori de preotul Petru Pal, care l-a apreciat şi i-a înlesnit intrarea în Seminarul Catolic Diecezan din Iaşi, în toamna anului 1927. Din foile matricole ale absolvenţilor Seminarului din Iaşi am constatat că Dumitru Matei s-a dovedit foarte bun la carte şi în comportare, fiind hirotonit preot în ziua de 24 iunie 1939, de episcopul Mihai Robu, în capela Institutului "Notre Dame de Sion" din Iaşi. Locul de apostolat care i-a fost repartizat după hirotonire a fost Parohia Catolică din Iaşi, unde a activat cu unele sincope până în anul 1948, când a decis să fugă din faţa securiştilor. După moartea episcopului Mihai Robu şi terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial, episcopul Marcu Glaser a încredinţat părintelui Matei - "specialist în serviciul săracilor", preluarea şi distribuirea ajutoarelor venite din străinătate, "îndeosebi din America", pentru cei înfometaţi. Tânărul preot şi-a împlinit exemplar misiunea, a stat la dispoziţia tuturor, indiferent de confesiune: evreii din Iaşi, prigoniţi în timpul prezenţei naziste, veneau la părintele Matei ca la un tată spiritual; pe mulţi prizonieri i-a adăpostit în diferite locuri, iar unii au recunoscut că numai datorită lui au scăpat cu viaţă. După instalarea puterii comuniste, în multe locuri din ţară s-au organizat grupări de rezistenţă anticomuniste, iar într-o astfel de grupare s-a integrat şi părintele Matei, care era o "figură centrală", considerat a fi o "personalitate de excepţie, inteligent, cu convingeri ferme". În anul 1948, organele de represiune supravegheau cu multă atenţie mişcările anticomuniste şi luau măsuri de stingere a acestora arestând pe oricine ar fi avut legături cu acestea. La 15 mai 1948 s-a produs primul val de arestări la Iaşi şi pentru a scăpa de urmărirea Securităţii părintele Matei a părăsit oraşul şi s-a refugiat în diferite case parohiale sau case particulare, iar după multe peregrinări prin ţară s-a retras în Bucureşti, unde a fost arestat la 18 mai 1950. După cinci luni, la 23 octombrie 1950, preotul Dumitru Matei a fost judecat de Tribunalul Militar Bucureşti şi condamnat la moarte, fiind acuzat de "spionaj şi de înaltă trădare". Execuţia prin împuşcare a "condamnatului la moarte" a avut loc în ziua de 21 februarie 1951, ora 6.30 dimineaţa, la Penitenciarul Jilava. Trupul sfârtecat de gloanţe al părintelui Matei, ca şi al celorlalţi executaţi sau decedaţi în închisoarea de la Jilava, a fost aruncat într-o groapă comună.
Procesul verbal al execuţiei acestor "condamnaţi la moarte" este elocvent şi suficient pentru a surprinde modul în care au trăit ultimele clipe de viaţă. Mulţi ani nu s-a ştiut nimic despre suferinţele şi moartea părintelui Matei în închisorile comuniste. Abia după cinci ani, în anul 1956, familiarii săi din Sărata au aflat despre moartea lui şi au pus o cruce în cimitirul satului, pe care au trecut cifra "1956", care a rămas peste decenii o mărturiei că abia atunci au aflat despre decesul consăteanului lor. Treptat, treptat..., din mărturiile celor care au supravieţuit în urma procesului "Legaţia Franţei", dar mai ales din miile de file găsite în Arhiva CNSAS, am putut afla ceva din suferinţele îndurate de părintele Dumitru Matei şi despre executarea acestuia prin împuşcare.
Având deja o biografie clară şi încă multe mii de file arhivistice care necesitau un studiu atent am remarcat verticalitatea acestui preot, credinţa puternică pe care o trăia, caritatea dusă până la sacrificiul suprem şi eroismul în toate misiunile care i-au fost încredinţate. În ziua de 12 martie 2021, răspunzând solicitărilor multiple primite din partea membrilor Departamentului de Cercetare Istorică "Fericitul Anton Durcovici", Preasfinţitul Iosif Păuleţ a constituit Cauza "Dumitru Matei", m-a ales şi m-a numit în misiunea de "responsabil diecezan pentru adunarea mărturiilor cu privire la viaţa de credinţă a părintelui Dumitru Matei, în vederea pregătirii documentaţiei necesare pentru recunoaşterea şi declararea lui ca fericit şi sfânt". În lunile care au urmat s-au publicat unele cărţi, studii şi articole; s-au prezentat aproape 100 de intervenţii la postul de radio ERCIS FM, s-a discutat cu unele persoane care l-au cunoscut pe părintele Matei şi s-au făcut demersurile necesare către Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. Aşa cum am precizat în rândurile iniţiale ale acestei prefeţe, ca o încununare a acestor solicitări, cardinalul Marcello Semeraro, prefect al acestei congregaţii romane, a apreciat demersul nostru şi a autorizat iniţierea unei cercetări cu privire la martiriul Slujitorului lui Dumnezeu preotul Dumitru Matei, ucis din ură faţă de credinţă.
Mulţumindu-i domnului Dănuţ Doboş pentru munca asiduă depusă timp de aproape trei decenii în slujba acestui subiect de cercetare, sperăm ca lucrarea de faţă să constituie o cărămidă solidă la ridicarea marelui monument pe care trebuie să-l ridicăm în cinstea părintelui erou şi martir Dumitru Matei, ajungând până la ridicarea acestuia în rândul sfinţilor Bisericii Catolice.
Pr. Alois Moraru,
vice-postulator al Cauzei diecezane "Preot Dumitru Matei"
