Sâmbătă, 9 mai 2026, s-a desfăşurat la Cacica Pelerinajul Bolnavilor şi al lucrătorilor din sănătate. Organizat de Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară din cadrul Diecezei de Iaşi în colaborare cu Serviciul de Îngrijire la Domiciliu al Asociaţiei Centrul Diecezan Caritas Iaşi, cu centrele de îngrijire pentru persoanele vârstnice şi dizabilităţi, cu parohiile din dieceză şi cu Sanctuarul de la Cacica, pelerinajul a reunit în jurul Maicii Domnului bolnavi, bătrâni, preoţi, persoane consacrate, lucrători sanitari, voluntari şi credincioşi din multe comunităţi ale diecezei. Între numeroşii pelerini ne-am bucurat de prezenţa PS Iosif Păuleţ, episcopul Diecezei de Iaşi.
A devenit deja tradiţie ca în fiecare an în sâmbăta din preajma zilei de 13 mai, când sărbătorim apariţia Sfintei Fecioare Maria de la Fatima, să se celebreze la nivel diecezan pelerinajul celor care suferă, care au nevoie de compasiune, de ascultare, de mângâiere, la Sanctuarul Marian din Cacica. Pelerini din toate colţurile diecezei s-au urcat în autocare şi în maşinile personale pentru a ajunge înainte de începerea programului comunitar propus pentru această zi. După salutul de bun venit adresat de rectorul sanctuarului, părintele Daniel-Cătălin Romila, OFMConv., a avut loc prima parte a programului: pregătirea pentru celebrarea jertfei euharistice. Aceasta a constat în participarea la celebrarea penitenţială, la Sfântul Rozariu, în timpul căruia a existat posibilitatea de spovadă pentru cei care au dorit să-şi cureţe sufletul primind iertarea lui Dumnezeu.
Punctul central al evenimentului a constat în celebrarea jertfei euharistice de către episcopul Iosif Păuleţ, înconjurat la altar de ceilalţi preoţi pelerini, care au venit împreună cu enoriaşii pe care îi păstoresc. În cadrul omiliei, plecând de la minunea transformării apei în vin la nunta din Cana (In 2,1-12) păstorul diecezei a subliniat atitudinea Sfintei Fecioare Maria de la nunta din Cana, care a mijlocit la Fiul ei şi ne îndeamnă pe fiecare în parte: Faceţi tot ce vă va spune Isus! Este un program de viaţă pentru toţi. Acesta este îndemnul care a sintetizat întreaga viaţă a Maicii Domnului: un DA pe care ea l-a spus lui Dumnezeu şi l-a trăit în comuniune perfectă cu Fiul lui Dumnezeu, chiar şi în momentele dificile când era la picioarele crucii. Pentru că şi-a pus toată viaţa în mâinile Tatălui, nu îi este teamă de nimic. Aceasta este şi o încurajare pentru noi: să urmăm cuvântul lui Isus, să îl împlinim, să spunem DA Domnului în orice împrejurare a vieţii noastre. Spunea Excelenţa Sa adresându-se bolnavilor din bazilică şi celor care s-au unit prin mijloacele mass-media: "Suferinţa nu este o pierdere, ci o comoară ascunsă! Voi iubiţi atât de mult rozariul şi pe Maica Domnului! Însăşi suferinţa voastră devine o rugăciune atunci când o oferiţi lui Dumnezeu. Fiecare lacrimă, fiecare clipă de răbdare oferită cu credinţă devine o rugăciune care ajunge la Isus. Valoarea voastră nu scade niciodată în faţa lui Dumnezeu. Dimpotrivă, în fragilitatea voastră străluceşte credinţa voastră! Voi sunteţi preţioşi pentru ceea ce sunteţi: copii iubiţi ai lui Dumnezeu, fii ai Bisericii!"
Episcopul s-a adresat şi celor care îi îngrijesc pe bolnavi, invitându-i să adâncească în ei conştiinţa că sunt bunii samariteni din ziua de astăzi şi îndemnându-i să nu înceteze să îi consoleze pe cei în suferinţă, să fie asemenea Veronicăi de pe drumul crucii, să şteargă chipul lui Isus de praful durerii, pentru ca, la sfârşitul călătoriei pământeşti, toată iubirea lor să fie răsplătită de bunul Dumnezeu cu bucuria vieţii veşnice.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, îngenuncheaţi în faţa icoanei Maicii Domnului de la Cacica, ne-am rugat pentru bolnavi şi am rostit rugăciunile prevăzute de Biserică pentru a obţine indulgenţa plenară acordată tuturor credincioşilor care îndeplinesc condiţiile cerute în acest An Jubiliar al aniversării a 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc din Assisi.
După pauza de prânz a urmat ultima parte a programului: adorarea lui Isus din Preasfântul Sacrament şi binecuvântarea obiectelor religioase. Acestea au constituit ultimele momente ale pelerinajului, după care am pornit spre casă.
Rugăciunile personale şi comunitare din această zi, cântecele, momentele de tăcere, reculegere şi adoraţie, curăţirea sufletului prin sacramentul Spovezii şi binecuvântările primite au constituit pentru fiecare pelerin un moment de întărire a credinţei, de aprofundare a legăturii personale cu Dumnezeu şi cu ceilalţi, de conştientizare cât de valoros şi preţios este fiecare în ochii lui Dumnezeu. Iar aşa cum apa e mai limpede şi mai curată cu cât e mai aproape de izvor, la fel şi noi, fiind în această zi mai aproape de Isus şi Maria, inimile noastre au devenit mai curate, mai limpezi, mai senine, mai pline de speranţă, mai înflăcărate de credinţă şi dorinţa de a fi plini de compasiune faţă de cei care suferă.
Închei aceste rânduri cu scurta rugăciune rostită pe episcopul Iosif la sfârşitul omiliei, rugăciune rostită de Papa Leon al XIV-lea şi preluată din mesajul pentru A XXXIV- a Zi Mondială a Bolnavului de anul acesta 2026: "Dulce Mamă, nu pleca, nu-ţi întoarce privirea de la mine. Vino cu mine peste tot şi nu mă lăsa niciodată singur. Tu, care mă protejezi mereu ca adevărata mea Mamă, fă ca să mă binecuvânteze Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin."
Pr. Mihai Galaţanu
responsabil al Oficiului pentru Pastoraţia Sanitară
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 9 mai: Cacica: Împreună cu Isus şi Maria pe calea suferinţei - Pelerinajul Bolnavilor şi al lucrătorilor din sănătate. Foto: Marius-Jean Laurescu
