|
| © Vatican Media |
Ca samariteni apropiaţi
Lumea în care suntem chemaţi să proclamăm evanghelia nu este un loc, ci o persoană, sau mai degrabă două. Unul este bunul samaritean, protagonistul parabolei din Evanghelia după Luca. Celălalt este "aproapele" său: persoana de care "străinul" se opreşte să aibă grijă. De la ambele figuri învăţăm ceva: rănile, singurătatea, suferinţa şi cauzele lor, pe de o parte; solicitudinea de a ne apleca pentru a le îngriji, pe de altă parte. Acesta a fost sensul meditaţiei biblice susţinute în această dimineaţă, vineri, 26 iunie 2026, în Aula "Paul al VI-lea", de cardinalul Grzegorz Ryś, arhiepiscop mitropolit de Cracovia, în prezenţa lui Leon al XIV-lea, în cadrul lucrărilor consistoriului extraordinar, care se desfăşoară până mâine.
În reflecţia sa, care a deschis prima sesiune a lucrărilor, axată pe tema "În ce lume suntem chemaţi să vestim evanghelia?", cardinalul s-a inspirat din discursul Sfântului Paul al VI-lea în cadrul ultimei sesiuni generale a Conciliului al II-lea din Vatican. Dorind să descrie "lumea modernă", pontiful de atunci a afirmat că "vechea istorie a samariteanului" a fost un model şi o paradigmă. "Parabola bunului samaritean nu vorbeşte despre lume - a explicat atunci cardinalul -; subiectul este un singur individ, «un anumit om» (în greacă anthropos tis), care poate fi oricine".
Bărbatul relatat de evanghelistul Luca coboară de la Ierusalim la Ierihon şi cade "victimă a tâlharilor". "A fi victimă a violenţei", a susţinut cardinalul polonez, îi descrie pe mulţi care trăiesc astăzi într-o "macro-lume" afectată de 32 de războaie în desfăşurare. Ca să nu mai vorbim de "micro-lumea", în care "copiii şi tinerii sunt din ce în ce mai mult victime ale violenţei din partea colegilor lor de şcoală". "Se începe cu un limbaj agresiv şi se termină cu crimă şi sinucidere", a remarcat cardinalul.
Acelaşi om este, de asemenea, "jefuit", "dezbrăcat", "redus la sclavie": această pierdere a demnităţii poate fi atât literală - aşa cum se întâmplă, de exemplu, cu sclavia suferită de migranţi - cât şi simbolică şi "mai sofisticată": ca, de exemplu, în cazurile "drogurilor, pornografiei, dependenţelor de tot felul şi chiar de tehnologiile moderne, aşa cum ne învaţă Magnifica humanitas", a subliniat Ryś, referindu-se la recenta enciclică a lui Leon al XIV-lea despre protejarea persoanei umane în era inteligenţei artificiale.
Mai mult, a reiterat arhiepiscopul mitropolit de Cracovia, omul descris de evanghelistul Luca "este bătut şi rănit" şi "are nevoie de un spital de campanie". Rănirea este "cel mai frecvent diagnostic astăzi": unele dintre aceste răni sunt vizibile - cum este cazul traumelor fizice, psihologice sau spirituale - altele sunt "profund ascunse şi niciodată arătate, totuşi determină comportamentul şi acţiunile unei persoane".
Mai mult, omul victimă a bandiţilor este "lăsat în urmă", adică singur, zdrobit de indiferenţă, aşa cum se întâmplă astăzi cu atât de mulţi bărbaţi şi femei care suferă "un tsunami de singurătate". El este "pe jumătate mort", trăind la marginea vieţii şi, în cele din urmă, mergând în direcţia "opusă templului", adică departe de Ierusalim: o imagine "a societăţilor occidentale secularizate" sau a distorsiunilor religiei, menite să "promoveze idei şi acţiuni absolut străine acesteia", a subliniat cardinalul.
Cealaltă icoană a omului contemporan este "bunul samaritean", un "străin, un outsider, chiar un duşman, tratat întotdeauna cu suspiciune şi precauţie". Totuşi, Cristos, a subliniat cardinalul Ryś, ne invită să "învăţăm de la el": "Suntem chemaţi să construim un spital modern pentru omul agresat, să-i cunoaştem toate rănile, dar şi să mergem la şcoala lui şi să învăţăm cu umilinţă de la el, lăsându-l să fie învăţătorul nostru".
De la bunul samaritean, a continuat cardinalul, înţelegem sensul "compasiunii", deoarece "milostivirea şi caritatea pot fi un loc de întâlnire pentru Biserică şi lume". Mai mult, el ne învaţă şi despre "apropiere" şi "intimitate", "generozitate" şi "dăruire".
În final, în ultimul pasaj al meditaţiei sale, cardinalul Ryś a încurajat opera de evanghelizare evocând exemplul a două dimensiuni ale umanului: "Un om pe jumătate mort şi un necunoscut", care "ne învaţă unde se află viaţa adevărată. Ambii sunt importanţi. Ambii sunt la fel de adevăraţi. Ambii sunt exigenţi". "În ambii - a concluzionat el - Dumnezeu ne cheamă să proclamăm evanghelia în lume".
Daniele Piccini
(După L'Osservatore Romano, 26 iunie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
