Trei zile magice
De ce acest titlu? Deoarece un altul nu putea exprima tot ceea ce au trăit credincioşii din Parohia Buhonca, când, în sfârşit, după o lungă perioadă de aşteptare, au fost vizitaţi de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din sanctuarul de la Cacica, în perioada 22-25 aprilie 2012.
Au fost trei zile pline de har, în care întreaga comunitate s-a rugat şi s-a închinat icoanei Preacuratei. Copii, tineri, adulţi şi bătrâni au luat parte la această sărbătoare. Domnul a binecuvântat aceste zile mai ales prin faptul că vremea nu a fost un impediment în calea credincioşilor din satele vecine care au putut participa şi ei la aceste zile.
În ziua primirii icoanei sfintei Fecioare a fost o adevărată feerie. Împreună cu sora terezină Agnesa Husaru, tinerii voluntari şi părintele paroh Ionel Bejan au pregătit din timp aceste momente speciale. Copiii au întâmpinat-o pe sfânta Fecioară purtând veşmintele ei sau haine de îngeraşi, având pe spate o banderolă cu salutul solemn ,,Ave Maria!"; tinerii, îmbrăcaţi în costume populare, au mers cu lumânări aprinse în jurul icoanei, iar o familie de credincioşi au întâmpinat cu flori sosirea Maicii Preacurate. Liturghia solemnă a fost celebrată de Preasfinţitul Aurel Percă, episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi. În celelalte ocazii, Liturghiile au fost celebrate de părintele Cristian Pal, iar în ultima zi sfânta Liturghie a fost celebrată de părintele Adrian Iştoc, paroh de Horleşti.
Predicile din zilele de misiuni au fost ţinute de părintele Iosif Bisoc, paroh de Buruieneşti.
După fiecare sfântă Liturghie de seară, copiii, tinerii şi adulţii s-au putut ruga la icoana făcătoare de minuni până în miez de noapte. Bineînţeles, nu doar seara era posibilitate de rugăciune; la orice oră din zi credincioşii erau invitaţi spre a cinsti pe Maica Domnului.
În seara de marţi, 24 aprilie, după celebrarea sfintei Liturghii de la ora 18.00, întreaga comunitate, în frunte cu sfânta Fecioară, a mers în procesiune pe străzile satului. Astfel, s-au vizitat câteva locuri mai importante cum ar fi: cimitirul, grota închinată Mamei cereşti şi răstignitul, crucea din mijlocul satului. Lumânări aprinse, făclii, cântece şi rugăciuni au transformat sărbătoarea într-o adevărată ceremonie în care simţeam cu toţii prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul nostru.
Cea mai dificilă parte a fost atunci când a trebuit să ne despărţim de sfânta Fecioară, mijlocitoarea noastră. O tristeţe a cuprins sufletele credincioşilor când ocrotitoarea lor a plecat spre a le asculta rugile şi altor creştini.
Cel mai important lucru rămâne însă faptul că ea, chiar dacă a plecat şi nu o putem percepe vizual, o putem simţi alături de noi mereu, gata întotdeauna să ne salveze din necazuri.
Roberta Diana Diac
*
Au trecut trei zile, ca şi cum au trecut trei minute
Şi iată că au trecut trei zile ca şi cum ar fi trei minute... aşa de repede a trecut timpul în prezenţa Preasfintei Fecioare Maria. Aceste zile am fi vrut să nu se mai termine şi să rămână mereu cu noi Sfânta Fecioară pentru a ne ocroti. Totul a fost aşa cum ne-am dorit. Emoţiile şi-au spus cuvântul încă de la pregătirea pentru venirea icoanei. Cu toţii, credincioşi de la mic la mare, s-au adunat pentru a-i da cinstea cuvenită sfintei Fecioare Maria.
Totul a fost pregătit până la cel mai mic detaliu, atât copiii cât şi tinerii împreună cu sora terezină Husaru Agnesa s-au îngrijit de acest lucru. La primire soarele şi-a făcut loc printre nori pentru a vedea şi el frumuseţea nespusă a Preacuratei. Emoţiile au fost maxime atunci când am văzut icoana pentru prima oară, un fior m-a cuprins în momentul în care aceasta a fost coborâtă din maşină. Preasfinţitul Aurel Percă, episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi, ne-a mărit emoţiile atunci când ni s-a dat vestea că nu ajunge, dar de fapt el ne aştepta în faţa bisericii.
Predicile spuse de către părintele Iosif Bisoc, paroh de Buruieneşti, ne-au învăţat pe toţi cum trebuie să ne purtăm pentru a avea o familie bună şi ne-a îndemnat să privim la familia noastră să o vedem aşa cum e.
Copiii, tinerii, adulţii, întreaga comunitate s-au adunat pe rând pentru a se ruga sfintei Fecioare Maria şi a-i cere ceea ce ei îşi doresc cu ardoare. Procesiunea pe uliţele satului a fost foarte reuşită, cu toţii am cântat şi ne-am rugat Maicii Domnului.
La plecarea icoanei toţi oamenii erau trişti, pană şi cerul s-a întristat. Cu toţii am fi dorit ca Preasfânta Fecioară Maria să fi rămas mereu cu noi, să ne ocrotească cu gingăşia şi iubirea ei de Mamă.
Nimic nu a mai contat: certuri, diferenţe, deoarece erau oameni de mai multe religii, nu au contat acestea, ci a contat doar prezenţa sfintei Fecioare, căreia i-am adus slavă şi cinste cu toţii.
Cu siguranţă nimeni nu ştie când va mai avea acest privilegiu de a o primi pe Maica Sfântă în comunitate, însă, aşa cum se spune, "speranţa moare ultima", iar noi speram mai tare sa te revedem în împărăţia lui Dumnezeu!
Acum biserica parcă e mai pustie fără tine, o, Regină!
Sabina Alexandra Agiurgioae
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 22-25 aprilie: Buhonca: Pelerinajul Icoanei Maicii Domnului şi misiuni populare
