Emoţia Crăciunului pare să ne cuprindă pe toţi: fiecare găseşte, într-un fel sau altul, limbajul personal de a exprima bucuria acestei mari sărbători. Colindul şi darurile sunt mijloace prin care putem evidenţia din plin această bucurie specială.
Cu puţin timp în urmă, am avut ca oaspeţi în biserica unde activez, "Sfânta Maria a Biruinţei" din Viena, un grup de solişti de la Opera de Stat, printre ei numărându-se şi o româncă. Aceşti solişti au adus prin muzica lor înălţătoare bucuria şi aşteptarea plină de emoţie a Crăciunului, dar pentru mine a fost şi mai mare pentru că mi-au oferit un bilet la concertul de Crăciun susţinut în cadrul Operei din Viena. A fost un eveniment extraordinar şi unic pentru mine deoarece s-au interpretat cântece din întreaga lume, dintr-un arc de timp de aproximativ 300 de ani. A fost frumos să vezi în sală un număr foarte mare de persoane, mulţi nepracticanţi, care au cântat la sfârşit în cor "O du fröhliche, o du selige", un cântec arhicunoscut pentru spaţiul german.
Crăciunul, evenimentul care s-a petrecut cu mai bine de 2.000 de ani în urmă, este cea mai grăitoare dovadă că Dumnezeu este iubire. Ne amintim de naşterea lui Isus Cristos, de anumite daruri de sub pomul de Crăciun, pe care le-am trăit ca şi copii sau le trăiesc unii şi astăzi. În nici o altă situaţie, bucuria şi dezamăgirea nu sunt atât de apropiate ca în perioada Crăciunului şi aceasta pentru că oamenii aşteaptă cadouri diverse. Bucuria cea mai mare constă în faptul că Dumnezeu ni l-a dăruit pe unicul său Fiu, Isus Cristos. Sfântul Ioan evanghelistul confirmă acest lucru: "Cuvântul era la Dumnezeu..., a devenit trup şi a locuit printre noi". Acesta este cel mai mare cadou pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii, moment ce conferă bucuria deplină pentru toţi oamenii de pe pământ.
Cadourile pe care le primim cu ocazia Crăciunului au o semnificaţie deosebită. În ziua de naştere a Domnului Cristos avem un motiv special pentru a ne bucura, având de faţă pomul de Crăciun, care a devenit un adevărat simbol de sărbătorii. Că nu a fost întotdeauna aşa o ştim foarte bine. Cu secole în urmă, ieslea de Crăciun a fost şi a stat în centrul familiei, care este atribuită sfântului Francisc de Assisi încă din anul 1223. Cel mai popular cântec pentru pomul de Crăciun este "O, brad frumos" (O, Tannenbaum). Copacul veşnic verde, acul, simbolizează viaţa care nu se mai termină. Prima menţionare a bradului de Crăciun o găsim în anul 1419, la Freiburg, Germania. Era un copac împodobit cu produse delicioase de patiserie şi fructe pentru copii. Astăzi, sub bradul de Crăciun se aşază majoritatea darurilor, dar multe din acestea sunt compensate astăzi cu globuri colorate şi ciocolată.
În ţările vestice, sceneta reprezentării naşterii lui Isus este numită "Herbergsuche": sunt figuri ale lui Iosif şi Maria care pornesc în căutarea unui loc pentru Isus în fiecare familie. Astăzi foarte multe familii sunt bucuroase să primească şi să adăpostească aceste personaje care se îndreaptă spre Betleem pentru a căuta un loc pentru naşterea lui Isus. Acest moment deosebit al Adventului este o ocazie potrivită şi un moment de cateheză pentru familie deoarece pot să invite vecinii şi astfel să se pregătească împreună pentru sărbătoarea Naşterii Domnului Isus Cristos. Tradiţia de a merge în mai multe familii în timpul Adventului îi face pe oameni să fie mai responsabili asupra misterului pe care se pregătesc să-l trăiască. Din ceea ce se adună din acest periplu prin familii se susţin diverse proiecte sociale.
Crăciunul este sărbătoarea iubirii prin excelenţă, iar celebrarea lui ne învăţă să oferim mai multă atenţie aproapelui şi lui Dumnezeu. Darurile atât de mari pe care ni le dăruieşte Cristos ne fac şi pe noi să devenim responsabili pentru ceea ce am primit. Astfel, Crăciunul a devenit unul dintre cele mai importante momente simbolice din viaţa noastră.
Pr. dr. Iosif Antoci (Viena)
