Un grup de copii din Berzunţi au participat la campusul "Vara împreună 2008", desfăşurat în perioada 1-3 iulie 2008, cu motoul "Mi-e teamă să nu spună că am crescut mare... Vreau să rămân mereu copil ca să mă pot juca toată ziua..." (M.J. Barrie) şi deviza "Bucuria mea e jocul", coordonaţi de animatori şi de surorile "Slujitoarele Preacuratei" de Parma.
Pe parcursul programului am constatat că nu suntem decât nişte "aşchii" imperfecte ale perfecţiunii de deasupra noastră, iar imperfecţiunea o ascundem de alţii şi chiar şi de noi înşine, dar până când?
De-a lungul a trei zile, copiii din întreaga comunitate din Berzunţi, de vârste şi de la şcoli diferite, înconjuraţi de animatori şi de surorile "Slujitoarele Preacuratei" de Parma, s-au întâlnit cu toţii în jurul lui Isus.
Activităţile au început în fiecare dimineaţă în biserică şi s-au terminat în şcoală, unde s-a lucrat simultan pe ateliere: lucru manual, teatru, cântece, dansuri şi jocuri sportive. Aici s-au împletit: arta (care este un semn al infinitului unde se găsi marele adevăr) şi jocul (înseamnă a acţiona la modul efectiv, a deprinde primele reguli sociale, a te integra într-o ordine în care trebuie să te obişnuieşti).
Demult am uitat să ne mai jucăm, să ne învăţăm copiii să se joace şi nu suntem conştienţi că prin joc copilul îşi dezvoltă personalitatea şi se face util, descoperă lumea şi pe sine, reprezintă modul de a-şi arăta voinţa.
O experienţă nouă, cu multe emoţii, sub titlul "Amintiri din copilărie", a reuşit să transmită mesajul părinţilor: să înveţe copiii să se joace, să planteze un cireş, fiecare în curtea sa, pentru a nu păţi ca Nică; să-şi responsabilizeze copiii.
În ultima zi a campusului ne-am bucurat de o drumeţie la mănăstirea de rit ortodox "Sf. Sava", din localitatea Buda, în apropierea satului Berzunţi.
În aceeaşi zi, seara, părinţii au avut prilejul de a admira ceea ce copiii au învăţat şi au practicat în aceste zile de campus.
Ne bucurăm de acest program şi avem speranţa că acesta să fie un început, iar şcoala a devenit locul de formare a unor atitudini şi credinţe, iar prin conştiinţa religioasă reuşim să ne înălţăm spiritual.
Înv. Vasilica Moghior
