Biserica are trei noi fericite: sunt trei surori spaniole din Institutul "Sfântul Iosif" din Gerona, ucise din ură faţă de credinţă în timpul războiului civil spaniol în 1936. Ritul de beatificare s-a desfăşurat la Gerona, în Catalonia: l-a reprezentat pe papa cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Reportaj de Sergio Centofanti:
Sora Fidela Oller, sora Josefa Monrabal Mantaner şi sora Facunda Mergenat erau trei infirmiere din Institutul "Sfântul Iosif" din Gerona, întemeiat în 1870 de venerabila María Gay Tibau: au ales să-şi dedice toată viaţa lor asistării bolnavilor. În ei vedeau faţa lui Isus pe cruce. Trei surori simple, "femei din popor" cu nicio misiune politică în minte - a afirmat cardinalul Amato - implicate în sângeroasa persecuţie anticreştină care a lovit Spania în vara anului 1936, în timpul căreia au fost ucişi peste zece mii de catolici, între care şase mii printre episcopi, preoţi şi călugări, asasinaţi numai pentru că erau persoane religioase. Peste 70% din bisericile spaniole au fost distruse.
Viaţa lor se desfăşura în anonimatul holurilor din spitalele şi din casele unde bolnavii cereau îngrijiri şi alinare: îi duceau "cu jertfă şi cu bucurie - a spus cardinalul -. Nu făceau răul, ci numai binele. Erau nevinovate. Nu erau o ameninţare pentru nimeni". Violenţa şi ura persecuţiei le-a eliminat viaţa lor din tăcere. Miliţienii republicani, de inspiraţie marxistă, le-au torturat şi le-au ucis pe cele trei surori între august şi septembrie 1936: sora Fidela are 67 de ani, sora Facunda 60, sora Josefa 35. Toate trei mor iertând pe asasinii lor. Sunt printre primele martire ale războiului civil spaniol. Cardinalul aminteşte astfel moartea lor:
R. - La începutul persecuţiei din 1936, miliţienii au intrat în convent, au expulzat călugăriţele şi au distrus casa, incendiind capela cu tot ceea ce se afla în ea, tablouri, imagini, cărţi. Sora Josefa s-a refugiat la rudele sale, chemând-o pe Maica Fidela, în pericol şi ea. În noaptea de 28 august 1936, miliţienii au sechestrat cele două surori ducându-le aproape de satul Xeresa, unde le-au torturat şi le-au ucis.
Î. - Şi sora Facunda?
R. - În schimb sora Facunda a rămas în casa unui bolnav grav, Joaquín Morales Martín, la cererea familiei acestuia din urmă. Însă portăreasa clădirii a denunţat prezenţa sa miliţienilor, care, în seara zilei de 26 august 1936, au sechestrat-o, au trântit-o pe scări şi au târât-o rănită şi sângerândă până la camion. Dusă într-un loc retras, numit Hipodrom, au asasinat-o. Acestea sunt istoriile a trei femei umilite şi ofensate de nebunia călăilor. Fiinţa umană, când nu este condusă de lumina adevărului, pierde raţiunea şi comite acţiuni infame.
Î. - Ce vrea Biserica să celebreze cu această beatificare?
R. - Biserica Mamă celebrează aceste fiice eroice ale sale nu din supărare sau din răzbunare faţă de călăii lor, ci pentru a-i aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru curajul mărturiei lor. Ele au avut înţelepciunea de a considera viaţa pământească drept preludiu la viaţa veşnică.
Î. - Şi astăzi creştinii sunt persecutaţi...
R. - Şi în aceste zile ale noastre creştinii sunt minoritatea cea mai persecutată din lume, dar sunt aceia despre care mass-media vorbesc mai puţin. Unele statistici prezintă că creştinii ucişi din cauză directă sau indirectă a credinţei lor sunt peste o sută de mii pe an: unul la fiecare cinci minute. Asta ne aminteşte că creştinii sunt chemaţi în fiecare epocă să dea o mărturie de fidelitate şi de curaj. Nu e vorba - cel puţin pentru cei care trăiesc în societăţi libere şi paşnice - de mărturia supremă, cu jertfa sângeroasă a propriei vieţi. Mai degrabă e vorba de mărturia zilnică de fidelitate faţă de Isus, de comuniune cu El, de ascultare a cuvântului său de viaţă şi de adevăr.
Î. - Ce mesaj încredinţează cele trei martire surorilor lor răspândite în lume?
R. - Multelor surori din Institutul "Sfântul Iosif" de Gerona răspândite în lume - în Spania, Ruanda, Venezuela, Mexic, Columbia, Italia, Franţa, Argentina, Guineea Ecuatorială, Camerun, Republica Democratică Congo, Ecuador, Peru - martirele le amintesc să rămână fidele faţă de valorile umane şi creştine ale carismei de întemeiere a Institutului: respectarea vieţii, atenţie integrală faţă de cel bolnav, mărturie evanghelică integrală. Sunt valori puternice care cer trudă zilnică şi jertfă continuă. Însă sunt valori care constituie cel mai bun antidot împotriva virusului ucigător al lenei, al indiferenţei, a inumanităţii.
(După Radio Vaticana, 5 septembrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
