Şi noi, din Bad Deutsch-Altenburg, ne-am strâns în jurul altarului, celebrând sfânta Liturghie de ajun al duminicii a treia din Advent şi comemorând pe fericitul Anton Durcovici, la 10 decembrie 2016.
În cadrul predicii am dat câteva explicaţii inedite, invitând pe credincioşi să se întoarcă spre orgă: anul acesta am ales şapte tablouri ale martirului nostru şi le-am aranjat pe balustrada corului capelei "Sfânta Elisabeta" într-o ordine deosebită.
Aşa cum se poate vedea din fotografia alăturată, privind de la stânga la dreapta, tânărul Anton se bucură de prezenţa mamei sale, se bucură ţinând un căţel în braţe şi, privind tot spre dânsa la dreapta, face paşii spre casa Domnului.
Începând cu a patra fotografie păstorul Anton îşi îndreaptă privirea serioasă spre stânga, fiind în mijlocul turmei sale; mai departe îl vedem pe episcop din ce în ce mai gânditor, pentru ca în final să-l vedem trist şi slăbit, primind un număr de ordine din închisoarea Sighetului Marmaţiei.
Aş mai remarca ceva:
În partea stângă a fotografiei vedem pe Isus răstignit şi pe sfântul Petru cu cheile în mână, parcă ar vrea să-i spună tânărului Anton şi mamei sale: "Tu ai în faţa ta un drum deosebit de greu spre cer!"
În partea dreaptă vedem tablourile cu "Calea Crucii" Mântuitorului Cristos - ceea ce ar vrea să ne spună că episcopul Anton a avut de parcurs drumul suferinţei martiriului până şi-a dat ultima suflare pentru credinţă şi Biserică (aşa cum stă scris pe piatra comemorativă unde a fost casa lui de naştere în Bad Deutsch-Altenburg).
Pe perete se observă tabloul-mozaic: de departe vedem pe chipul episcopului Anton siguranţa şi statornicia în credinţă.
În fotografia trimisă este alături de mine o doamnă cu un căţel de companie. Am invitat-o să vină în faţă spunându-i că şi episcopul Anton are o fotografie asemănătoare.
După ce am făcut această prezentare succintă a tablourilor, ne-am rugat împreună folosind textul propus de Preasfinţitul Petru Gherghel.
La finalul sfintei Liturghii am dat binecuvântarea cu monstranţa fericitului Anton.
Unii m-au întrebat apoi când vom spune "Sfântul" Anton Durcovici. "Să aşteptăm rugându-ne şi păstrând o speranţă vie în suflet" - a fost răspunsul meu.
Vă salut pe toţi cu tot dragul şi vă invit să ne unim în rugăciune!
Pr. Pavel Balint
