Preoţii Ioan Caităr, Iosif Işvanca şi Iosif Sescu au celebrat jubileul de 50 de ani de preoţie duminică, 1 iunie 2008, la Bacău. La sărbătoarea lor au participat PS Petru Gherghel şi ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti.
V-aţi întrebat vreodată ce anume vă aduce mulţumire pentru ceea ce aţi ales şi aţi trăit până acum?
La această întrebare, cei trei preoţi au arătat că adevărată mulţumire a omului pe pământ este aceea de a trăi viaţa cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu!
Jubileul celor 50 de ani de preoţie a fost celebrat cu mare emoţie, întrucât la această sărbătoare s-au alăturat PS Petru Gherghel şi ÎPS Ioan Robu care, prin prezenţa lor, au mulţumit şi au apreciat munca depusă de cei trei preoţi. Dacă s-ar face un calcul, fiecare preot a celebrat în cei 50 de ani peste 20.000 de Liturghii, sute de mii de botezuri, cununii şi înmormântări, iar spovezile... greu de contabilizat, după cum sunt fără număr şi păcatele oamenilor!
Jubileul celor 50 de ani de preoţie îl putem numi pe buna dreptate preoţia de aur, pentru că aceşti ani sunt valoroşi nu numai prin binele adus poporului lui Dumnezeu, dar şi pentru că aceşti preoţi au devenit mai strălucitori în sufletul lor prin faptul că au pus mai presus Preoţia decât însăşi sănătatea, viaţa şi bunurile lor.
Pentru ei, cei mai grei ani ai preoţiei au fost cei din perioada comunistă. Acum, la aceşti 50 de ani de preoţie, în sufletul lor se poate citi acea bucurie a bătrânului Simeon când a văzut eliberarea poporului, când l-a văzut pe mântuitorul lumii. Şi aceşti preoţi, văzând acest popor eliberat de sistemul ce îi îngrădea credinţa, exclamă cu bucurie cântarea sfintei Fecioare Maria: "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul!".
Cei trei preoţi, împreună cu încă cinci confraţi, au fost sfinţiţi de către ep. Marton Aron, în anul 1958, la Alba-Iulia, în sărbătoarea Sfintei Treimi, care s-a celebrat în acel an la 1 iunie. Din cei opt preoţi sfinţiţi la acea dată, acum mai sunt în viaţă doar patru.
În cuvântul de mulţumire, cei trei preoţi au mulţumit bunului Dumnezeu pentru darul Preoţiei şi pentru harurile pe care le-au primit pentru a îndeplini cu vrednicie slujirea preoţească.
Ei ne asigură că nu ne uită în rugăciunile lor şi ne însoţesc pe drumul vieţii creştine cu disponibilitatea lor demnă de apreciat.
Pr. Valentin Aenoaei
