Luni, 27 aprilie 2015, Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti a îmbrăcat haine de sărbătoare. Data de 27 aprilie reprezintă ziua de naştere a Arhidiecezei de Bucureşti, când, la 27 aprilie 1883, papa Leon al XIII-lea a ridicat Vicariatul Apostolic al Valahiei la rang de Arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind misionarul pasionist Mons. Ignazio Felice Paoli. Anul 2015 marchează nu doar aniversarea a 132 de ani de existenţă ai arhidiecezei, ci şi aniversarea a 25 de ani la instalarea ÎPS dr. Ioan Robu ca arhiepiscop-mitropolit latin de Bucureşti, la 29 aprilie 1990.
Acest prilej dublu de sărbătoare a fost marcat printr-o sfântă Liturghie solemnă celebrată în catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti cu ocazia aniversării înfiinţării Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti şi a numirii Mons. Ioan Robu ca arhiepiscop mitropolit. Liturghia a fost prezidată de ÎPS dr. Ioan Robu, alături de care au concelebrat PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, preoţi diecezani şi călugări din parohiile şi comunităţile arhidiecezei, cu prezenţa mai multor credincioşi şi persoane consacrate care au dorit să fie alături de păstorul arhidiecezei la acest ceas aniversar.
În cuvântul de învăţătură, PS Cornel Damian a punctat contextul înfiinţării Arhidiecezei de Bucureşti, evidenţiind munca primului arhiepiscop, Mons. Paoli, şi a evocat sărbătoarea din 29 aprilie 1990, când, în prezenţa Mons. Angelo Sodano şi a unui însemnat număr de preoţi şi credincioşi, ÎPS dr. Ioan Robu a fost instalat ca arhiepiscop-mitropolit de Bucureşti. PS Cornel a citat fragmente din scrisoarea de numire a ÎPS dr. Ioan Robu, semnată de sfântul papă Ioan Paul al II-lea, în care noul arhiepiscop mitropolit era prezentat ca un succesor al arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar (1880-1954), ultimul mitropolit latin de Bucureşti înainte de venirea comuniştilor la putere în România, fiind încurajat în noua misiune să lucreze cu zel şi fidelitate faţă de Cristos şi vicarul său, Sfântul Părinte papa. PS Cornel a mulţumit ÎPS dr. Ioan pentru grija sa faţă de suflete, pentru mărturia evanghelică şi pentru tot ceea ce a realizat pentru binele poporului lui Dumnezeu din Arhidieceza de Bucureşti.
Sărbătoarea a continuat cu un simpozion dedicat vieţii consacrate din Arhidieceza de Bucureşti, moderat de pr. dr. Emil Moraru, profesor şi prodecan la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universităţii Bucureşti.
Prima conferinţă a fost prezentată de prof. dr. Dănuţ Doboş, care a evidenţiat în expunerea sa rolul pe care l-au avut congregaţiile de călugări şi călugăriţe în educarea tineretului din arhidieceză. Au fost evocate şcolile catolice din Bucureşti şi din alte oraşe din arhidieceză, cum ar fi cele de la Brăila, Craiova sau Drobeta Turnu-Severin, unde au fost formaţi mii de tineri prin grija "Damelor Engleze" (actuala Congregatio Jesu), cea a Fraţilor Şcolilor Creştine ("bruderii") , a Misionarilor Cuvântului Divin (verbiţii) sau a părinţilor iezuiţi.
Cea de-a doua conferinţă a aparţinut Mons. Ieronim Iacob, vicar episcopal de Dobrogea, fiind citită de pr. dr. Emil Moraru. Această conferinţă a prezentat rolul pe care l-au avut părinţii şi călugării pasionişti în înfiinţarea şi consolidarea Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, fiind prezentată personalitatea Mons. Paoli, misionarul pasionist neobosit care a dăruit Bucureştiului şi României catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti, considerată în epocă "cel mai frumos edificiu religios din România".
A urmat conferinţa susţinută de sr. Daniela Mare CJ, dedicată istoriei "Damelor engleze" în Arhidieceza de Bucureşti. Această congregaţie a întemeiat şi a administrat mai multe aşezăminte culturale în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară, printre care renumita şcoală de fete de la "Pitar-Moş" din Bucureşti. Aceste călugăriţe erau renumite pentru pregătirea lor, pentru dăruirea lor în procesul educativ, astfel încât şcolile administrate de aceste surori erau foarte căutate şi apreciate. Sora Daniela a amintit şi încercările de care au avut parte "Damele engleze" în anii comunismului, când şcolile au fost confiscate şi desfiinţate abuziv, iar surorile au fost nevoite să-şi înceteze activitatea. Un nucleu clandestin de surori a păstrat mereu aprinsă flacăra acestui Institut, care a putut renaşte în anul 1990. Prin intermediul unei prezentări power-point au fost evidenţiate operele actuale ale Congregatio Jesu (denumirea actuală a acestor surori) prezente în sfera educativă şi socială.
Ultima expunere din cadrul acestui simpozion a aparţinut pr. Andrei Dumitrescu, care a evidenţiat succint, prin intermediul unei prezentări power-point, mai multe personalităţi ale vieţii consacrate care au activat pe teritoriul Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti între anii 1883-1948, în domeniul cultural-educativ, caritativ sau care ulterior au dat mărturie despre credinţa lor în anii persecuţiei religioase din România (1948-1989).
Îi mulţumim Domnului pentru toate harurile primite în cei 132 de ani de existenţă ai Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti şi îl rugăm să reverse multe haruri şi binecuvântări asupra ÎPS dr. Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, asupra PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, asupra tuturor păstorilor sufleteşti, asupra persoanelor consacrate şi asupra credincioşilor din arhidieceză şi din Biserica lui Cristos.
Pr. Andrei Dumitrescu
