Apel pentru salvarea catedralei "Sfântul Iosif"

Doamnelor şi domnilor senatori

Abia trecutele sărbători pascale au fost, cred, un bun prilej, pentru fiecare dintre noi, ca să ne întrebăm în ce măsură mai rezonăm cu învăţăturile creştine şi ce loc îi mai acordăm astăzi sacrului în viaţa noastră. Har Domnului, trăim într-o societate democratică şi una dintre valorile fundamentale consfinţite de Constituţie (art. 29) este libertatea credinţelor religioase. Nimic nu poate permite însă unora lipsiţi de credinţă să-i jignească şi să îi sfideze pe toţi cei care aparţin unei confesiuni, fie ea şi minoritară, aşa cum este cea catolică din România.

Stimaţi colegi,

Folosesc această înaltă tribună, cea a Senatului României, pentru a da glas indignării de care suntem cuprinşi, atât eu, cât şi toţi creştinii din întreaga ţară. În dispreţul tuturor protestelor făcute, pe toate căile, de către Excelenţele lor, Monseniorul dr. Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit romano-catolic de Bucureşti, şi Monseniorul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, o firmă de construcţii pune în pericol, prin lucrările pe care le efectuează, catedrala "Sfântul Iosif", palatul episcopal, Facultatea de Teologie şi celelalte clădiri din incinta arhiepiscopiei. Proprietarii terenului situat în imediata apropiere a catedralei intenţionează ridicarea pe acel loc a unui imobil de 19 etaje (75 de metri) şi trei nivele subterane pentru parcaje, punând în primejdie monumente de o inestimabilă valoare istorică şi arhitecturală, precum şi de o deosebită importanţă pentru comunitatea catolică românească şi internaţională. Catedrala "Sfântul Iosif" a fost construită între anii 1873 şi 1884, după planurile arhitectului Friedrich Schmidt din Viena, stilul construcţiei fiind cel romanic, având însă îmbinate şi elemente gotice. Interiorul ei adăposteşte, la rându-i, alte opere de artă, inestimabile ca valoare precum şi una dintre cele mai bune orgi de concert din ţară.

Pentru informarea Domniilor voastre, voi trece în revistă evenimentele care au dus la o astfel de situaţie intolerabilă. Problemele au început în anul 1996, când, pe terenul învecinat catedralei, s-a încercat promovarea unui proiect pentru un imobil de 50 m. înălţime, respins ulterior, probabil şi la insistenţele Arhiepiscopiei Romano-Catolice.

După aceea însă, aşa cum semnala şi presa, în 1998, un oarecare domn Peter Braun a cumpărat aici, în numele firmei Negulici Construct, două terenuri de la foştii proprietari repuşi în posesie de Primăria Capitalei. Tot presa descoperea şi că firma a fost înfiinţată cu exact o zi înainte de cumpărarea celor două terenuri. În toamna lui 2002, primarul de atunci, Traian Băsescu, a semnat cu Millenium Business Development SRL concesionarea terenului alăturat, de 70 de metri pătraţi, care aparţinea Primăriei şi care întregea suprafaţa necesară pentru construcţie. Mai mult, planul de urbanism de detaliu, emis în anul 2004, aproba 19 etaje (75 de metri) şi trei nivele subterane pentru parcaje, aşadar o construcţie-mamut, faţă de vechiul plan, unde erau aprobate doar parter plus trei etaje.

Supus presiunilor celor interesaţi, care i-au transmis, pe diverse căi, că până la urmă tot se va realiza pe acel teren o astfel de construcţie, arhiepiscopului i s-a sugerat că un eventual acord ar putea aduce, pe lângă o viitoare relaţie de bună vecinătate, şi garanţii sporite, suplimentare, asupra siguranţei catedralei. Drept urmare, Monseniorul Robu a semnat un acord de principiu, în 19.11.1999, constând însă, atenţie, numai într-o scrisoare destinată autorităţilor implicate în avizarea proiectului. Or, în conformitate cu prevederile legii 50/1991, un astfel de acord al vecinilor trebuie exprimat în formă autentică, pentru construcţiile noi, amplasate în imediata vecinătate a construcţiilor existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

Realizând ce implicaţii va avea prezenţa unei astfel de construcţii în imediata vecinătate a catedralei şi arătând că între beneficiari şi arhiepiscopie nu a fost semnat nici un protocol care să precizeze obligaţiile sau vreun mod de remediere a eventualelor daune provocate catedralei, în anul 2001 a fost luată decizia de retragere a acordului de principiu, dat iniţial.

Din nefericire, în Bucureşti a mai fost efectuat deja un experiment de rău augur pentru un monument istoric: cazul Bisericii Armeneşti. Din cauza studierii superficiale a implicaţiilor pe care le-ar putea avea asupra ei ridicarea unui imens bloc de oţel şi sticlă demarată în 2000, în imediată apropiere, a fost afectată grav structura de rezistenţă a monumentului arhitectonic, care s-a rupt în trei bucăţi într-o singură noapte.

În anul 2002, pe fondul acestui incident, şi inspirat probabil şi de presimţiri sumbre, Monseniorul dr. Ioan Robu a revenit cu noi adrese, reamintind autorităţilor că acordul iniţial a fost retras. De atunci şi până în prezent, s-a tot menţionat, în permanenţă, că arhiepiscopia nu este de acord cu realizarea unei astfel de construcţii în vecinătatea sa.

Când a ajuns primar general al capitalei, Adriean Videanu a sesizat că la această construcţie ar exista unele nereguli şi i-a cerut arhitectului-şef Adrian Bold blocarea dosarului, până la clarificarea situaţiei existente. Asta iniţial, pentru că mai apoi, pe 24.02.2006, a fost emisă autorizaţia de construire a noului mamut, în ciuda protestelor venite din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Aflarea acestui fapt a produs o mare durere şi îngrijorare în sânul comunităţii catolice, al bucureştenilor, în general.

Lucrările de săpături au fost declanşate grabnic pe şantier, chiar mai înainte de o adresă trimisă arhiepiscopiei în 09.03.2006, prin care aceasta era notificată şi somată să asigure accesul specialiştilor angajaţi de S.C. Millennium Building Development SRL, în catedrală, pentru constatarea stării fizice şi pentru lucrări de monitorizare, montare de martori, mărci de tasare etc.

Întrucât arhiepiscopia nu îşi dăduse acordul în forma cerută de lege niciodată până atunci, s-a procedat la solicitarea, în scris, în data de 14.03.2006, sus-numitei firme, să pună la dispoziţia arhiepiscopiei copii ale documentelor ce au stat la baza autorizării, precum şi memorii de specialitate din proiect, din care să poată fi înţelese atât elementele generale ale proiectului, dar, mai ales, cerinţele avizatorilor asupra măsurilor pentru protecţia catedralei "Sfântul Iosif" şi a palatului episcopal.

Acestor cereri, fireşti şi pe deplin motivate, de altfel, li s-a răspuns cu o acţiune în instanţă, arhiepiscopia fiind citată pe 07.04.2006 la Judecătoria sectorului I, de către Millennium Building Development S.R.L., proprietara terenului vecin catedralei.

Consider că reprezintă o gravă insultă şi o provocare la adresa comunităţii creştine din Bucureşti şi din întreaga ţară, modul lipsit de eleganţă cu care a fost tratată o instituţie de talia Arhidiecezei de Bucureşti şi uşurinţa cu care s-a trecut peste protestele celor mai înalte feţe bisericeşti ale catolicismului românesc.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Vorbim aici despre clădiri cu valoare de simbol şi absolut sacre creştinilor din România; este vorba despre centrul în jurul căruia gravitează viaţa spirituală a unui milion şi jumătate dintre dânşii.

Excelenţa sa, Monseniorul Robu, s-a considerat îndreptăţit să afirme cu toată convingerea că "s-au strecurat grave erori şi greşeli în procesul îndelungat de avizare şi apoi autorizare a acestui proiect. De aceste lucruri nu este străină nici Primăria sectorului I, emitentă, în numai trei luni, a autorizaţiei".

În scrisorile de protest adresate autorităţilor se cerea dispunerea, de urgenţă, a opririi lucrărilor în şantierul de lângă incinta catedralei, analizarea, în amănunt, a modului în care instituţiile statului au avizat şi autorizat o astfel de lucrare, în imediata vecinătate a unor obiective culturale de patrimoniu, precum şi anularea acestei autorizaţii, obţinute, după părerea arhiepiscopului "pe căi obscure, cu mare răbdare, viclenie umană şi rea credinţă".

Este de-a dreptul condamnabilă graba de a face ca răul să fie ireparabil şi ireversibil în acest caz (martori oculari au afirmat că pe acest şantier s-a lucrat chiar şi în noaptea de înviere). Dacă pe timpul comuniştilor bisericile deranjau viziunii ateiste a partidului unic şi necredinţei propovăduite de el şi dacă vechi ctitorii religioase puteau fi amputate şi sacrificate de dragul unei sistematizări absurde, concepute de minţi bolnave, iată că tradiţia este continuată şi în zilele noastre, cu o şi mai mare îndârjire, parcă.

Motivaţia de astăzi, care stă la baza încorsetării, distrugerii şi ascunderii lăcaşurilor de cult în spatele unor coloşi de oţel, beton şi sticlă, este la fel de oripilantă: banul, obţinut pe orice căi, chiar şi ilegale sau la limita legii, sacrificarea fără nici o remuşcare a oricărui lucru, indiferent de valoarea lui artistică şi spirituală, dacă stă în calea unor megabusiness-uri ce pot umple rapid buzunare hrăpăreţe.

Vă cer, stimaţi colegi, ca, indiferent de forţa şi de numele care stau în spatele acestei monstruozităţi, să oprim dezastrul, cât încă nu este prea târziu. Aşa cum spunea Giovanni Papini într-al său Un uomo finito: "Nu există forţă care să nu fie învinsă de una mai mare; nu există duşman care să nu poată fi pus la pământ de către unul mai puternic ca el (...); nu există gheaţă care să nu poată fi topită, încălzită, făcută să fiarbă". Să ne amintim, aşadar, că împreună suntem cea mai puternică forţă a poporului român, aleasă de acesta pentru a exercita în numele său suveranitatea naţională şi că, prin pârghiile puse la îndemâna noastră de Constituţie, avem puterea de a opri la timp astfel de crime ce se comit împotriva celor care ne-au desemnat.

Cer înfiinţarea unei comisii de anchetă care să ne poată prezenta cât mai curând concluziile sale în ce priveşte largheţea şi lejeritatea cu care au fost acordate autorizaţiile de construire în acest caz, cine stă în spatele acestor maşinaţiuni provocatoare şi cine trebuie pedepsit pentru îngrozirea, în chiar timpul sărbătorilor pascale, a atâtor creştini.

Cer, de asemenea, primului-ministru, să folosească acel corp de control pus la dispoziţia sa pentru a face lumină în acest caz, pentru a pedepsi persoanele vinovate din administraţie şi pentru a stopa, cât timp încă nu este prea târziu, distrugerea unor bunuri care aparţin domeniului public de interes naţional.

Că Dumnezeu şi-a întors faţa de la noi, este evident. Suntem loviţi zilnic de noi şi noi grozăvii: gripa aviară, inundaţii, alunecări de teren... La urma urmei, domnilor guvernanţi şi stimaţi colegi senatori, e treaba fiecăruia cum îşi trăieşte credinţa. Dar, vă conjur, opriţi ofensele care ne sunt adresate, prin astfel de acte, celor care încă mai credem în Dumnezeu şi care nu vrem să ne facem părtaşi la crucificarea zilnică, de dragul unor pumni de arginţi, a Mântuitorului nostru, Isus Cristos.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Ioan Chelaru, senator P.S.D.