Recent la Editura "Sapientia" au apărut trei noi cărţi: Joseph Holzner, Paul din Tars; Alois Tinti, Memorii despre părintele Alois Scrosoppi, Fondatorul Institutului Părăsitelor şi al Providenţei de sub ocrotirea sfântului Gaetan Tiene (în colecţia "Vieţile sfinţilor", nr. 1 şi 4) şi Ave crux, spes unica. Modele pentru meditarea suferinţelor şi morţii Domnului Isus Cristos pe cruce.
* * *
Joseph Holzner, Paul din Tars
Iaşi, 2002, 278 p., 14x24, ISBN: 973-85634-7-X, 65.000 lei.
Se spune că sfinţii sunt "ferestre spre Infinit" sau "ferestrele infinitului". Este adevărat. Cine priveşte cu atenţie viaţa unui sfânt, indiferent dacă acesta a trăit la începuturile Bisericii, în evul mediu sau în perioada contemporană, nu poate să nu rămână surprins de transparenţa cu care acesta face "vizibil" harul, iubirea, milostivirea lui Dumnezeu. Sfinţii sunt cei care, de-a lungul vieţii lor, au dus o muncă neobosită de purificare, şi astfel "fereastra" lor a devenit transparentă pentru lumina lui Dumnezeu.
Sfinţii sunt mereu actuali, pentru că mesajul lor este mereu actual. Din viaţa sfinţilor învăţăm că omul nu este un absolut în sine, nu este o "monadă" închisă în orizontul acestei lumi, ci este o "persoană" chemată să meargă "dincolo", spre infinit. Însă omul nu ar putea să meargă spre Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu l-ar fi "vizitat" mai întâi, dacă Fiul lui Dumnezeu nu şi-ar fi stabilit "cortul" în ambianţa vitală în care omul îşi desfăşoară existenţa. Sfinţii sunt cei care s-au hotărât să-şi zidească "locuinţa" înlăuntrul acestui "cort" al lui Dumnezeu.
Într-un context socio-cultural postideologic, când tot mai mulţi contemporani par să piardă adevăratul sens al vieţii, nevoia unor modele, a unor "indicatoare" de sens, este mai mult decât necesară. Din acest motiv, Editura "Sapientia" şi-a propus, prin colecţia "Vieţile sfinţilor", să aducă la cunoştinţa cititorilor biografiile celor mai reprezentativi sfinţi ai Bisericii, biografii care să invite la reflecţie şi la imitare.
Cap de serie în această colecţie este sfântul Paul din Tars, apostolul neamurilor", cel care a "îndrăznit" să spună: "Fiţi imitatorii mei, după cum eu sunt imitatorul lui Cristos" (1Cor 11,1). Numărul studiilor dedicate sfântului Paul este impresionant, dintre acestea, puţine au devenit aşa de cunoscute cum este cel al lui Josef Holzner: Paulus. Secretul acestui succes constă în faptul că autorul, în cartea sa, pe lângă un studiu psihologic şi o sinteză a teologiei pauline, oferă cititorului şi o biografie a sfântului Paul în sensul deplin al cuvântului. Caracterul deosebit al cărţii constă tocmai în grija şi măiestria cu care prezintă imaginea apostolului neamurilor pe fundalul istoriei culturale, spirituale şi religioase a timpului său.
Josef Holzner s-a născut la 12 decembrie 1877, în localitatea Dorfen din Bayern (Germania). După terminarea studiilor gimnaziale, a intrat în seminar şi, apoi, şi-a continuat formarea preoţească la Roma, în Colegiul Germanicum. Pe data de 28 octombrie 1901 a fost sfinţit preot. A lucrat ca paroh de Lenggries (Bayern) şi, apoi, ca profesor de religie la o şcoală din München. Numeroasele cunoştinţe adunate în urma călătoriilor efectuate prin diferite ţări, precum şi însuşirea mai multor limbi străine l-au ajutat să înţeleagă mai bine viaţa apostolului neamurilor. Josef Holzner a murit la 8 noiembrie 1947, la München.
Cartea lui Holzner, Paulus, apărută la Editura "Herder" (Freiburg im Breisgau, Germania) a cunoscut până acum 25 de ediţii şi a fost tradusă în 8 limbi. Traducerea în limba română a fost realizată pentru prima dată pe la mijlocul anilor '60 de către pr. Anton Bişoc, dar a circulat într-un cerc restrâns din cauza condiţiilor socio-politice de atunci. Acum suntem bucuroşi să punem la dispoziţia cititorilor această traducere realizată după ediţia din 1964, publicată de Editura "Herder" într-o formă prescurtată.
Sperăm ca lectura cărţii Paul din Tars să aducă cititorilor o mai bună cunoaştere a vieţii, a activităţii şi a scrierilor apostolului neamurilor, precum şi a trăirii creştinilor de la începutul istoriei Bisericii.
Pr. Ştefan Lupu
* * *
Alois Tinti, Memorii despre părintele Alois Scrosoppi, Fondatorul Institutului Părăsitelor şi al Providenţei de sub ocrotirea sfântului Gaetan Tiene
Iaşi, 2003, 14x20, 340 p., ISBN: 973-8474-13-2, 70.000 lei.
La zece iunie 2001, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea îl ridica la cinstea altarelor pe sfântul Alois Scrosoppi (1804-1884), preot catolic din Udine (Italia), fondatorul Congregaţiei Surorilor Providenţei. În omilia ţinută cu acea ocazie, Sfântul Părinte l-a prezentat ca pe un preot dăruit cu totul iubirii lui Dumnezeu şi aproapelui, mai ales celor mai nevoiaşi, ca un slujitor al Providenţei care a făcut din credinţă principiul sfinţirii sale. Speranţa l-a susţinut pe drumul ascezei, înfruntând cu răbdare multe încercări. În sfârşit, caritatea, pe care a practicat-o în mod exemplar, a fost secretul lungului şi neobositului său apostolat, alimentat de constanta unire cu Cristos, contemplat şi imitat în umilinţa şi sărăcia naşterii sale la Betleem, în simplitatea vieţii trudnice de la Nazaret, în completa jertfire de sine pe Calvar şi în tăcerea elocventă a Euharistiei. De aceea, Biserica îl propune preoţilor şi credincioşilor ca model de profundă şi eficientă sinteză dintre comuniunea cu Dumnezeu şi slujirea fraţilor.
Dată fiind actualitatea sa, am tradus din limba italiană biografia părintelui Alois Scrosoppi, scrisă de canonicul pr. dr. Alois Tinti câţiva ani după moartea sfântului. Prin toată viaţa sa, părintele Alois Scrosoppi ne îndeamnă şi pe noi ca sufletele noastre să respire printre sfinţi. Sfinţindu-ne, vom putea sfinţi la rândul nostru pe alţii.
Pr. Eduard Ferenţ
* * *
Ave crux, spes unica. Modele pentru meditarea suferinţelor şi morţii Domnului Isus Cristos pe cruce
ediţie îngrijită de pr. Anton Farcaş, Iaşi, 2003, 274 p., 14x20, 60.000 lei.
Celebrarea şi meditarea misterelor lui Cristos şi ale Maicii Domnului au trezit în sânul poporului creştin diferite practici de pietate, între care cele mai cunoscute sunt: Via pacis (timpul Adventului şi Crăciunului), Via crucis, Via Matris (timpul Postului Mare) şi Via lucis (timpul Paştelui).
Vizitarea locurilor în care Domnul Isus Cristos a trăit misterul pătimirii, morţii şi învierii sale a dat naştere la un itinerar de rugăciune, ritmat de opririle la diferitele evenimente comemorate (staţiunile). Trecerea de la un loc la altul, în contextul rugăciunii comunitare, a fost asumat ca experienţa unui drum interior, care îl conduce pe cel care se roagă la contemplarea misterelor vieţii lui Cristos şi ale Maicii Domnului.
Istoria ne-a transmis diferitele modele de Calea crucii. Forma cea mai cunoscută, atestată încă din secolele XVII-XVIII, aprobată de pontifii romani şi înzestrată cu indulgenţă, fixează la 14 numărul staţiunilor Căii sfintei cruci. Timpurile privilegiate pentru rugăciunea Calea crucii sunt, în special, zilele penitenţiale: zilele de vineri din timpul anului, timpul Postului Mare şi, în Triduum-ul pascal, Vinerea Sfântă.
Cum se face Calea crucii? Parcurgerea celor 14 staţiuni ale Căii sfintei cruci este precedată de "Rugăciunea de pregătire" şi de recitarea "Actului de căinţă". La fiecare staţiune, după enunţarea misterului comemorat, se spune: "Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm"; "Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea". Urmează meditarea staţiunii, care se încheie cu rugăciunea "Tatăl nostru", "Bucură-te, Marie" şi formula: "Doamne, miluieşte-ne", "Miluieşte-ne pe noi". În locul acestei formule se pot folosi şi altele, în funcţie de tradiţia locală. La sfârşitul Căii sfintei cruci, se spune "Rugăciunea de încheiere" şi o rugăciune după intenţia Sfântului Părinte, pentru dobândirea indulgenţei. Această rugăciune poate fi un "Tatăl nostru" şi un "Bucură-te, Marie", sau o altă rugăciune.
În cartea Ave crux, spes unica, pr. Anton Farcaş a adunat, deja din timpul când era în seminarul din Iaşi (1980-1986), 22 de modele pentru meditarea suferinţelor şi morţii lui Cristos pe cruce. Deşi diferite ca provenienţă, din fiecare model transpar trăsăturile caracteristice ale spiritualităţii Căii sfintei cruci: solidaritatea lui Cristos cu natura omenească, până la moartea pe cruce; exemplaritatea lui Cristos suferind, curajos, blând, răbdător, umil, persecutat, trădat, binevoitor, iertător; urmarea lui Cristos care cere o participare concretă la suferinţa sa; purtarea propriei cruci după exemplul lui Cristos; necesitatea crucii pentru a lua parte la gloria învierii; lauda pătimirii răscumpărătoare, mărturisirea propriilor păcate şi invocarea milostivirii divine pentru toţi oamenii.
Motivul care ne-a determinat să publicăm aceste modele adunate de pr. Anton Farcaş a fost în special gândul că ele îi pot ajuta pe atâţia credincioşi creştini să aibă mai mult folos sufletesc din recitarea rugăciunii Calea crucii. De fapt, Calea sfintei cruci este icoana vieţii noastre. La prima staţiune suntem condamnaţi la moarte, iar la ultima, aşezaţi în mormânt. Dar între aceste două momente ale vieţii noastre, câte încercări, lupte şi necazuri, vai, câte căderi! În această luptă, însă, nu suntem singuri. Sfânta Fecioară Maria ne urmează pe acest drum, aşa cum l-a urmat şi pe Isus. Ea este mereu atentă la ceea ce ni se întâmplă, este gata să ne ridice când cădem, să ne întărească atunci când am obosit.
Pr. dr. Ştefan Lupu
* * *
Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă:
- prin poştă: Librăria Presa Bună, Bd. Ştefan cel Mare, 26; 6600 - Iaşi;
- prin fax: 0232/211527;
- prin telefon: 0232/212003, interior 67:
luni, orele 10.00-16.00;
marţi, miercuri şi joi, orele 8.00-14.00
vineri, orele 12.00-18.00;
- prin e-mail: [email protected];
- prin Internet: www.ercis.ro; www.catholica.ro.
