Lăudat să fie Isus Cristos!
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
În evanghelia de astăzi, Isus, adresându-se apostolilor care sunt gata să-şi dea viaţa pentru el, foloseşte un limbaj tandru şi plin de încredere spunând: "Nu te teme, turmă mică". Acestei turme mici Isus îi aduce o încurajare, un îndemn. Îi spune: "Nu te teme!". Acestei turme mici Isus îi descoperă măreţia: "I-a plăcut Tatălui vostru să vă dea Împărăţia sa". Turma mică devine mare fiindcă i-a plăcut lui Dumnezeu să fie Tată, să-i ofere propria sa viaţă, propria iubire în Cristos. Aceasta este comoara pe care se bazează şi se îmbogăţeşte existenţa turmei mici din care şi noi facem parte, dar pe care nici porţile Iadului nu o vor putea învinge.
Iubirea cere colaborare. Faptul că Dumnezeu este Tatăl acelora care fac parte din turma mică, că le-a dat acum chiar bucuria de a trăi misterul lui Cristos, misterul Împărăţiei sale, le cere tuturor acestora să-şi adune comori pentru Împărăţie, pentru această Împărăţie. Cum? Devenind cât mai asemenea Creatorului, transformând bunurile temporale în pomeni, făcând din viaţa noastră o bucurie pentru cei trişti, un sprijin pentru cei săraci, izvor de hrană pentru cei flămânzi. Comoara inimii noastre trebuie să fie cei flămânzi, însetaţi, marginalizaţi, cei goi, bolnavi, cei nedreptăţiţi, toţi aceia care se identifică cu Isus, conform proverbului citat de Mântuitorul în evanghelie: "Unde este comoara ta acolo va fi şi inima ta".
Apoi, mai departe, Isus propune imaginea forte a oamenilor vigilenţi: "Fiţi gata!", le spune el. Ne explică faptul că oamenii care sunt gata pentru un angajament au mijlocul încins, pentru a nu fi împiedicaţi de haine, şi ţin lumina aprinsă pentru ca drumul parcurs din noapte să fie bine luminat. Aşa îi vrea Isus pe discipolii săi.
Un mare educator, Baden Powell, a ales cuvintele lui Isus "Fiţi gata!" drept motto pentru o mişcare de tineri pe care a întemeiat-o, cel mai mare grup de tineri existent astăzi în lume, Scout.
Isus ne îndeamnă să fim atenţi, să nu dormim, să veghem, pentru că duşmanul este neobosit, stă la pândă, şi ne sfătuieşte "să fie mijlocul vostru încins şi lămpile aprinse" şi voi "asemenea unor oameni care îşi aşteaptă stăpânul când se întoarce de la nuntă", ca atunci când vine şi bate îndată să-i deschidă.
Încingerea mijlocului simboliza în acea vreme pregătirea cuiva pentru a se apuca de lucru, a porni într-o călătorie sau a se pregăti de luptă. La fel, păstrarea lămpilor aprinse indica atitudinea cuiva aflat în aşteptare, în veghere.
Când va veni Domnul la sfârşitul vieţii trebuie să ne găsească pregătiţi, slujind din iubire şi dedicaţi îmbunătăţirii realităţilor pământeşti. El trebuie să ne găsească punând, aşa cum se cade, în valoare lucrurile pământeşti, profesia, afacerile, odihna, fără a uita că nimic nu are o valoare absolută şi că totul este necesar să ne ajute să-l iubim mai mult pe Dumnezeu, a-i sluji pe oameni şi a ne câştiga Cerul, făcând o lume mai dreaptă, mai umană, mai creştină şi mai bună decât am găsit-o.
Puţină vreme ne mai desparte de această întâlnire definitivă cu Cristos. Fiecare zi ce trece ne apropie mai mult de veşnicie. Întâlnirea poate avea loc anul acesta sau anul viitor. Nu ştim ceasul. Oricum, ni se va părea că viaţa a trecut foarte repede. Domnul va veni la straja a doua sau a treia. Şi cum nu cunoaştem exact când va veni, este necesar, după cum ne previne chiar el, să fim mereu atenţi şi în aşteptare, pentru ca încheiată viaţa noastră pământească să merităm să intrăm cu el la nuntă şi să fim număraţi printre cei aleşi. Pentru cine nu a trăit alături de Domnul, el va veni total pe neaşteptate, ca un hoţ, noaptea. "Aceasta să o ştiţi, dacă ar şti stăpânul casei la care ceas vine hoţul, n-ar lăsa să-i spargă casa. Şi voi viţi gata". Dar gata sau pregătiţi pentru ce? Sau la ce? Pregătiţi ca atunci când aşteptăm pe cineva important, care trebuie să sosească, dar nu ştim când, nu ştim ora, nu ştim ceasul. "Fiţi şi voi pregătiţi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă aşteptaţi". Şi ce vrea să însemne faptul că trebuie să fim pregătiţi, ca şi cum ar trebui să sosească dintr-un moment în altul?
Pentru a înţelege ce înseamnă să fim pregătiţi, vreau să vă dau un exemplu. Un om avea o bucată mare de pământ şi mulţi sclavi. Pe o bucată de pământ a plantat o vie. A ales un sclav foarte credincios şi i-a spus: "Eu trebuie să plec. Vreau ca tu să înconjori cu un gard această vie. Dacă mă vei asculta, vei obţine la întoarcerea mea libertatea". Stăpânul a plecat. Slujitorul înconjoară toată via cu un gard bine făcut, gospodăresc. Dar apoi a văzut că în mijlocul viei au crescut tot felul de ierburi, de buruieni. Slujitorul şi-a spus în sine: "Stăpânul mi-a poruncit numai să pun un gard, dar eu vreau ca toată via stăpânului meu să fie frumoasă şi să aducă rod bogat". A început să arunce, să scoată ierburile, buruienile din vie. Când s-a întors stăpânul, a văzut că via era înconjurată şi era foarte curată. S-a bucurat nespus de mult pentru că acel sclav a vegheat şi a avut grijă de ceea ce i-a încredinţat. A spus atunci slujitorului său credincios: "Nu numai că te declar liber, dar de azi înainte eşti prietenul meu, pentru că ştii să veghezi şi să faci toate lucrurile cu iubire".
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
"Credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd", am auzit în a doua lectură de astăzi. Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie. Creştinul aşteaptă ca într-o bună zi să sosească cel în care şi-a pus încrederea şi care nu înşală şi nici nu poate înşela pe nimeni. Credinţa este aceea care dă curaj creştinului în lupta vieţii, să adopte o atitudine de aşteptare, o atitudine de veghere, de fidelitate, chiar dacă pe cel care îl aşteaptă întârzie, chiar dacă cel care trebuie să vină nu ştie ora când va sosi. Credinţa ne face creştini. Fiind un dar al lui Dumnezeu, cum spun sfântul Augustin şi sfântul apostol Paul în Scrisoarea către Efeseni, poate fi refuzată. Însă, pentru a păstra acest dar pe care l-am primit la Botez se cere din partea creştinului efort, luptă continuă cu teama şi comoditatea. Credinţa fără fapte este moartă.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Să veghem cu credinţă asupra lucrurilor pe care Domnul ni le-a dat în stăpânire şi să lucrăm cu iubire pentru ca atunci când Domnul va veni să ne găsească veghind şi să fie mulţumit de ceea ce ne-a încredinţat.
Lăudat să fie Isus Cristos!
