Anul B
Duminica a 33-a de peste an
Dan 12,1-3; Ps 15; Evr 10,11-14.18; Mc 13,24-32
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
O primă impresie în urma ascultării celor trei lecturi biblice, care s-au citit mai înainte, ne face să credem că mesajul central este legat numai de evenimentele sfârşitului lumii, de semnele extraordinare şi de apariţia pe firmamentul cerului a unui Dumnezeu atotputernic, violent, răzbunător, care va face dreptate universală, fericind pe unii şi pedepsind pe alţii. Este o imagine reducţionistă a lui Dumnezeu.
Prima lectură, din Cartea profetului Daniel, propusă astăzi spre meditare, ne vorbeşte despre grija pe care o poartă Dumnezeu faţă de creatura sa, faţă de om, creatură pe care nu o lasă pradă pământului, după moarte, ci, după un timp de odihnă, o ridică la o altă demnitate prin înviere. Profetul Daniel descrie prin expresii deosebit de frumoase acţiunea lui Dumnezeu. Citez: "Mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi. Unii pentru viaţa veşnică, iar alţii pentru ocara veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca firmamentul cerului şi cei care au învăţat mulţimea să umble pe calea dreptăţii, vor străluci ca stelele pentru totdeauna".
Grija lui Dumnezeu faţă de om este imensă. Expresia "Cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi" descoperă delicateţea grijii lui Dumnezeu. Dumnezeu îl lasă pe om să adoarmă în ţărână, pentru ca, apoi, acesta să deschidă ochii spre o altă realitate. În popor este deseori folosită expresia "A adormit în Domnul". Sau când un răposat stă întins pe catafalc, unii spun "Parcă doarme". Este expresia vizuală a celor care adorm cu seninătate în Domnul şi-şi încredinţează viaţa în mâninile lui.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Prima lectură de astăzi, chiar dacă vorbeşte şi despre pedeapsa celor răi, descrie cu bucurie starea celor care s-au străduit să meargă pe calea dreptăţii şi au învăţat şi pe alţii să facă la fel. Iată o primă imagine a lui Dumnezeu: un Dumnezeu care poartă de grijă celor care săvârşesc dreptatea.
Psalmul 15 de astăzi a fost o rugăciune cântată. Doar cineva care crede poate să spună împreună cu psalmistul "Ocroteşte-mă, Doamne, căci tu eşti speranţa mea". Versetele cinci, nouă şi zece reprezintă cel mai concentrat crez despre Dumnezeu, care poartă de grijă creaturii sale. "Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi. Tu eşti acela care ai în mână soarta mea. De aceea inima mea se bucură şi sufletul meu se înveseleşte; ba chiar şi trupul meu se va odihni în linişte, deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor".
A doua lectură de astăzi, din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Evrei, ne vorbeşte despre puterea jertfei lui Cristos, care aduce iertarea gratuită a păcatelor. În Vechiul Testament - spune apostolul Paul - se aduceau jertfe interminabile, care nu aveau însă puterea de a ierta niciun păcat. Jertfa lui Cristos, în schimb, a însemnat încetarea jertfelor din Vechiul Testament şi oferirea gratuită a iertării. În versetul 18, capitolul 10, din Scrisoarea către Evrei, apostolul spune clar: "Dacă s-a acordat iertarea prin jertfa lui Cristos, atunci nu mai e nevoie de jertfă pentru păcate".
Dumnezeu iartă fără a condiţiona. În schimbul iertării, Dumnezeu nu cere nimic. Noi, oamenii, suntem aceia care iertăm, de cele mai multe ori, condiţionat. Noi spunem, de cele mai multe ori, "Te iert, dar cu o condiţie" sau "Te iert, dacă îmi promiţi" sau "Te iert, dar nu mai vreau să aud de tine". Aceste atitudini omeneşti îi sunt străine lui Dumnezeu. El iartă şi sfinţeşte. Iartă şi înnobilează.
Emil Cioran face o constatare deosebit de frumoasă la adresa lui Dumnezeu. Spune el: "Ceea ce mă fascinează la persoana lui Dumnezeu e slăbiciunea lui faţă de duşmani. Are foarte mulţi duşmani. Numai el le ştie numărul. Însă, atunci când vreunul îi cere iertare, nu-i pretinde nimic în schimb. Dimpotrivă, îl onorează, schimbându-i şi numele: Fiul meu. Tu eşti fiul meu, eu astăzi te-am născut".
Evanghelia de astăzi ne transmite un alt mesaj. Esenţa mesajului evanghelic se regăseşte în cuvintele versetului de la cântarea Aleluia, dinainte de evanghelie: "Vegheaţi şi rugaţi-vă, spune Domnul, ca să vă învredniciţi să staţi drepţi înaintea Fiului Omului". Expresia aceasta, "Fiul Omului" este atribuită lui Cristos. El este Fiul lui Dumnezeu, dar, prin întrupare, este şi Fiul Omului.
Atunci când rostim Crezul, pe care îl vom recita şi noi peste câteva momente, afirmăm adevărurile credinţei noastre creştine în care credem. Între alte adevăruri de credinţă este şi cel legat de judecata universală şi viaţa veşnică. Spunem: "Şi iarăşi va veni în glorie să judece pe cei vii şi pe cei morţi. Şi împărăţia lui nu va avea sfârşit".
Nu ştim cât de mult îi preocupă pe oameni momentele de sfârşit şi realităţile veşnice. De cele mai multe ori, comportamentele noastre denotă o credinţă doar în realităţile palpabile şi care, eventual, aduc profit. E suficient să aruncăm o privire critică asupra preocupărilor noastre de astăzi ca să vedem în ce credem mai mult. Oraşele noastre se extind prin cartiere noi de locuinţe, care mai de care mai luxoase. Aşezările rurale înfloresc prin zeci de case, adesea construite fără gust şi cu ambiţie de a întrece casa vecinului. Ne achiziţionăm maşini mai scumpe decât ar costa construirea unei grădiniţe. Îi nedreptăţim pe ceilalţi, considerând aceasta o ierarhie firească între cel puternic şi cel slab. Şi aşa mai departe. Nu par preocupări care să denote orientarea noastră spre viaţa veşnică şi spre lucrurile de sfârşit. Şi totuşi! Vine un moment în care bagajul nostru de după înviere va fi constituit doar din bunurile spirituale şi dreptatea pe care am practicat-o aici, pe pământ.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Evanghelia de astăzi nu ameninţă, ci doar aminteşte bucuriile care sunt pregătite celor care cred, celor care umblă pe căile dreptăţii şi învaţă şi pe alţii să le practice. În această stare, întâlnirea noastră cu Dumnezeu nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul aşteptat de cel care şi-a înţeles menirea pe acest pământ.
"Gândurile mele sunt gânduri de pace şi nu de nenorocire", spune Domnul.
Cu aceste gânduri, să continuăm şi noi celebrarea Sfintei Euharistii, încredinţându-ne grijile noastre lui Dumnezeu şi oferind rugăciunea noastră pentru toţii fraţii noştri.
