Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Solemnitatea de astăzi a Tuturor Sfinţilor este sărbătoarea tuturor celor care au fost mântuiţi, au ajuns în cer, dar ale căror nume nu au fost trecute în calendarele noastre. Este sărbătoarea tuturor celor necunoscuţi de noi, a celor mici, dar importanţi în ochii lui Dumnezeu. Însă mai presus de toate, solemnitatea Toţi Sfinţii, este sărbătoarea iubirii divine, fără limite, faţă de toţi oamenii.
Când începem să înţelegem aceasta ne dăm seama cât de mare trebuie să fie milostivirea lui Dumnezeu, ca să mântuiască aşa de mulţi oameni.
Cine sunt sfinţii în Biserica lui Cristos?
- sfinţii sunt eroii care au luptat lupta cea bună, şi-au păstrat credinţa, şi-au împlinit misiunea, şi-au sfârşit călătoria, iar acum cu coroana pe cap, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de palmier în mâini, îl laudă şi-l preamăresc pe Tatăl cel veşnic;
- sfinţii sunt strălucita gardă de onoare a lui Isus, regele veşnic, în împărăţia sa cerească;
- sfinţii sunt fraţii şi surorile noastre, oameni ca şi noi, vin de pe pământul nostru - pământ care i-a găzduit odată, aşa ca pe noi astăzi şi au ajuns sfinţi, pe calea credinţei, şi întăriţi cu sfintele sacramente pentru a fi credincioşi lui Dumnezeu.
L-am ascultat pe sfântul Ioan, vizionarul din Patmos, în Cartea Apocalipsului din prima lectură: "Am văzut o mulţime imensă, pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile, ei stăteau în faţa tronului şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de palmier în mâini". Ce-l face pe om sfânt? Nu minunile, nu faptele ieşite din comun, dar fidelitatea în a împlini voinţa lui Dumnezeu cu bucurie.
Sfinţenia e voinţa de a săvârşi binele cu bucurie şi cu statornicie, în ciuda tuturor dificultăţilor, interne şi externe, încrezându-ne în Dumnezeu care din toată slăbiciunea noastră, ştie şi poate să scoată lucruri minunate".
Sfinţii au fost ca şi noi, au trăit în mijlocul nostru, au avut aplecări şi patimi ca ale noastre, au muncit ca şi noi, au suferit ca şi noi, au murit în mijlocul nostru, dar mulţumiţi că pe pământ au căutat să împlinească voinţa lui Dumnezeu şi să ducă la maturitate omul cel nou de la sfântul Botez. Noi îi fericim şi-i salutăm!
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Sărbătoarea Toţi Sfinţii este şi sărbătoarea noastră, pentru că Dumnezeu, care ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa, ne cheamă şi pe noi la el.
Pentru aceasta sfântul Ambrozie ne spune: "Omule, tu eşti un tablou, o imagine. Cel ce te-a creat este Domnul Dumnezeul tău. El şi-a făcut, şi-a întipărit autoportretul său în tine, te-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Cel ce te-a lucrat este un artist desăvârşit... Nu distruge imaginea, nu distruge chipul sublim ce-l porţi în tine, căci acest chip, această imagine nu a fost făcută cu vopsele, nu a fost modelată în ceară, ci a fost lucrată cu harul, cu sângele, cu însăşi viaţa lui Dumnezeu".
Iată omule demnitatea ta, iată omule nobleţea ta, iată cine eşti tu: eşti chipul, imaginea lui Dumnezeu pe acest pământ. De aceea, sfântul Augustin ne spune: "Ne-ai făcut pentru tine Doamne şi neliniştită este inima noastră, până nu se va odihni în tine".
Cineva a mers la Ars să-l vadă şi să-l asculte pe sfântul Ioan Maria Vianney. La întoarcere a fost întrebat: "Ce-ai văzut la Ars?" "L-am văzut pe Dumnezeu într-un om".
În evanghelia de astăzi Isus ne spune care sunt adevăraţii fericiţi: cei săraci, cei blânzi, cei ce plâng, cei milostivi, cei curaţi cu inima, făcătorii de pace, cei persecutaţi. Tuturor Isus le spune: "Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci mare va fi în ceruri răsplata voastră".
Sărbătoarea de astăzi ne cheamă să dăm cinstea cuvenită sfinţilor, să-i chemăm în ajutor, sunt prietenii lui Dumnezeu, dar într-un chip deosebit, să urmăm exemplul lor. Noi avem obiceiul să îngenunchem în faţa sfinţilor, dar fiecare sfânt, parcă nemulţumit, ne face un semn şi ne spune: "Acum ridică-te, mergi, şi fă şi tu ceva".
În concluzie, în această frumoasă sărbătoare, astăzi mai mult ca oricând, să medităm şi să urmăm cuvintele lui Isus. "Ce-ţi va folosi omule, de-ai câştiga lumea întreagă, dar ţi-ai pierde sufletul".
O legendă ne spune că o tânără mamă s-a rătăcit într-o pădure deasă şi era deznădăjduită. Căuta marginea pădurii şi nu o găsea. Deodată în faţa ei apăru un zid înalt de piatră cu o deschizătură în zid. A intrat prin deschizătură şi deodată apar în faţa ei numai minunăţii. Aude un glas: "Alege pentru tine şi pentru copilul tău câte un obiect pe care îl vrei".
Femeia pune copilul jos şi începe să caute şi să aleagă. Lua obiecte preţioase de aur, le cântărea în mână şi le punea jos. Dar timpul trecea. Trece în alte încăperi, lucruri şi mai frumoase şi mai preţioase, pe care să-l ia?
"Alege - spune vocea - mai ai câteva minute şi se termină timpul". Femeia aleargă de colo, colo, nehotărâtă.
"Alege - spune vocea - mai sunt câteva secunde şi se termină timpul". Şi când deschizătura a început să se micşoreze, femeia încă nu a luat. Când a văzut că timpul era gata, luă în fugă două obiecte şi sări prin deschizătura pe care abia a mai încăput.
La lumina soarelui cântărea acum, parcă mulţumită, cele două obiecte de aur pe care le-a luat. Deodată, aude un plâns disperat de copil; un fior îi trecu prin inimă. Şi-a uitat copilul înăuntru, a început să strige disperată, aruncă cele două bucăţi de aur, şi începu să se bată cu pumnii peste cap şi de zidul cel mare: "Copilaşul meu, copilaşul meu". A luat lucruri preţioase, dar a uitat pe cel mai preţios - copilul.
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Noi am putea fi această mamă, şi n-ar fi bine; lucrul cel mai preţios pentru noi este sufletul. Creatorul ne-a trimis în această lume să avem grijă şi de trup, dar mai ales de suflet.
Noi ce facem? Amăgiţi de farmecul celor trecătoare, le căutăm, ne pierdem timpul cu ele şi uităm de ceea ce avem cel mai de preţ - sufletul.
Dea Domnul ca noi aşa să ne îngrijim sufletul nostru: prin rugăciune, prin ascultarea şi împlinirea cuvântului lui Dumnezeu, prin primirea sfintelor sacramente, ca la sfârşitul vieţii Isus să ne spună: "Veniţi binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia pregătită vouă de la întemeierea lumii". Amin.
