Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
În anul 1926, papa Pius al XI-lea a înfiinţat în Biserica Catolică, Ziua Mondială a Misiunilor, un eveniment care avea să provoace o gândire nouă referitoare la activitatea misionară în lume şi un eveniment care avea să implice, într-un mod angajant şi responsabil, multe biserici locale din lume, deja formate şi bine organizate. Pentru timpul respectiv, Ziua Mondială a Misiunilor, din prima parte a secolului al XX-lea, era o iniţiativă nouă. Era ceva nou, nu numai pentru credincioşi, ci chiar şi pentru preoţi şi, în unele locuri, chiar şi pentru episcopi. Pe tot parcursul secolului al XX-lea, Ziua Mondială a Misiunilor a luat o amploare deosebită. S-a vorbit, din ce în ce mai mult de misiune astfel încât viaţa misionară a înflorit în sânul Bisericii Catolice şi de atunci Biserica nu a încetat să celebreze Ziua Mondială a Misiunilor, nici într-un an. Astăzi, celebrăm a 82-a Zi Mondială a Misiunilor. Este o zi în care Biserica ne invită să reflectăm profund şi responsabil la conştiinţa noastră misionară, este o zi care ne invită să ne rugăm într-un mod deosebit pentru toţi misionarii şi pentru toată această operă de evanghelizare a tuturor popoarelor din lume, este o zi în care Biserica ne invită la caritate, pentru a susţine toate aceste opere misionare. Papa Benedict al XVI-lea, în mesajul pentru această zi misionară, subliniază chiar din primele rânduri importanţa şi urgenţa misionară din lume, ca fiind o prioritate, nu numai a episcopului, ci a tuturor creştinilor din lumea întreagă. Orice creştin este chemat, invitat şi responsabil să predice cuvântul lui Dumnezeu în modul său. Deci cu toţii suntem invitaţi să sprijinim această operă de evanghelizare a lumii. Şi pentru că este şi Anul Paulin, papa Benedict al XVI-lea, în mesajul pentru această zi, ni-l prezintă pe sfântul apostol Paul, apostolul neamurilor, ca pe un model de creştin cu un spirit misionar adevărat. Apostolul Paul, vorbind despre chemarea sa, a amintit faptul că el a fost trimis de Domnul să vorbească despre speranţa noastră în Cristos. Într-adevăr, cine nu-l cunoaşte pe Dumnezeu poate avea multe speranţe în viaţa lui, dar nu poate avea marea speranţă care susţine omul în faţa vieţii şi a morţii, nu poate avea o încredere deosebită că Dumnezeu îl aşteaptă pe om şi îi poate oferi toată fericirea. Tocmai de aceea sfântul Paul, apostolul neamurilor, exclama: "Vai mie dacă nu vestesc evanghelia". Acest strigăt, iubiţi credincioşi, dragi radioascultători, după aproape două mii de ani şi după ce România a trecut de perioada comunismului, a fost auzit şi în Dieceza de Iaşi. Acum zece ani a fost înfiinţat Centrul Misionar Diecezan, deci putem spune că celebrăm un mic jubileu în viaţa misionară diecezană. A fost înfiinţat acest centru misionar diecezan al cărui scop este tocmai acela de a vorbi catolicilor, şi în general creştinilor, despre speranţa noastră în Cristos şi despre dorinţa lui Dumnezeu ca tot mai mulţi oameni să împărtăşească această speranţă. La fel deci ca sfântul Paul am exclamat şi noi: Vai nouă dacă nu vestim evanghelia! În aceşti zece ani de activitate misionară din dieceza noastră, uneori cu mai mult avânt, alteori străbătând perioade mai dificile, membrii şi toţi colaboratorii Centrului Misionar Diecezan, în frunte cu episcopul nostru Petru Gherghel, s-au străduit să ducă cât mai departe în lume mărturia despre speranţa pe care o avem în noi. Aşa se face că, actualmente, avem mai mulţi preoţi misionari şi din respect pentru tot ceea ce fac ei acolo, este bine să îi reamintim: pr. Bartolomeu Blaj în Ecuador, pr. Gabriel Cimpoeşu în Coasta de Fildeş, pr. Eugen Blaj, pr. Mârţ Isidor şi pr. Victor Osoloş, în Kenya. Şi ca perspective putem spune că şi pentru anul viitor, pentru anul 2009, va mai merge un preot din dieceza noastră în Coasta de Fildeş. Apoi, la aceşti preoţi sau la unii dintre aceşti preoţi, care lucrează în locurile de misiune, li s-au alăturat pe parcursul acestor zece ani şi laici, care i-au ajutat în opera lor misionară şi în activitatea lor, tineri care şi-au oferit ani frumoşi din viaţa lor, pentru a le sta alături şi pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie. Anul acesta, din nou, doar peste zece zile, va avea loc o celebrare deosebită când episcopul nostru va da mandatul misionar altor trei tinere din dieceza noastră, care vor merge pentru un voluntariat de doi ani în Kenya. Toate mărturiile lor le veţi putea găsi în Almanahul Misionar 2008, care va fi publicat la sfârşitul acestei luni. Aşa cum apostolul Paul pe drumul Damascului a avut parte de o întâlnire cu Domnul, care i-a schimbat viaţa şi l-a făcut să devină un ambasador a lui Cristos, tot astfel întâlnirea preoţilor şi a tinerilor români cu popoarele Africii şi Americii Latine i-a determinat să devină ambasadori, să se facă totul pentru toţi. Privind la experienţa lor de până acum, privind la mărturia pe care mulţi călugări şi călugăriţe din dieceza noastră o oferă actualmente în ţări precum Coreea de Sud, Argentina, Africa de Sud şi în alte ţări, înţelegem că activitatea misionară este şi un răspuns de iubire la iubirea cu care ne iubeşte Dumnezeu.
Ce poate mişca, iubiţi credincioşi, dragi radioascultători, ce poate împinge pe un tânăr, un preot sau o soră să plece într-o altă ţară, să înveţe limba locală, să se adapteze adesea la condiţii dificile, să stea departe de casa părintească? Un răspuns pe care eu însumi l-am auzit din partea unor misionare stă ca mărturie: "În noi, spuneau acele misionare, se află dorinţa de a răspunde la generozitatea lui Dumnezeu, de a transmite cât mai departe credinţa pe care şi noi am primit-o". În mesajul său pentru această zi, Sfântul Părinte se exprimă astfel: "Asemenea apostolului Paul, misionarul este chemat să se îndrepte spre cei de departe care încă nu-l cunosc pe Cristos sau care încă nu au experimentat iubirea lui eliberatoare". Este adevărat, în sensul cel mai profund, misiunea este şi mărturie de iubire, aşa cum credinţa, vocaţia şi misterul nostru de creştini este legat de iubirea lui Dumnezeu faţă de noi. Lumea şi cultura de astăzi s-au schimbat şi sunt în schimbare. Acelaşi papă în mesajul său descrie lumea de azi drept un areopag complex şi multiform, care trebuie evanghelizat. Ceea ce face un misionar deci nu este numai să vorbească despre credinţă, ci şi să dea mărturie despre o societate diferită nouă, spre care trebuie să ne îndreptăm. O societate bazată pe credinţa şi speranţa în Cristos.
Iubiţi credincioşi şi dragi radioascultători,
A celebra Ziua Mondială a Misiunilor, înseamnă a ne încuraja unii pe alţii, dar şi a ne face mai conştienţi de necesitatea urgentă de a vesti evanghelia. Fiecare dintre noi, fie că rămâne aici, fie că pleacă departe de ţara sa natală, poate deveni un instrument pentru a colabora la misiunea Bisericii de evanghelizare. În cele mai multe parohii catolice, astăzi, rugăciunea precum şi jertfa credincioşilor sunt destinate misiunilor. Noi nu facem altceva decât să încredinţăm în cadrul acestei sfinte jertfe euharistice, ceea ce se realizează în parohiile din întreaga lume. Aşadar, să oferim Domnului rugăciunea şi mulţumirea noastră pentru lumina lui Cristos, care luminează în întunericul istoriei, să încredinţăm Domnului munca apostolică a misionarilor şi să invocăm asupra lor şi mijlocirea sfintei Fecioare Maria. Amin
