Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Impresia pe care ne-o face Evanghelia după sfântul Matei despre Isus, până la textul pe care l-am auzit proclamat astăzi, este aceea a unui om care se pregăteşte să plece într-o mare călătorie.
Astfel, încă de la începutul ei, aflăm cine este acest om, Isus Cristos; din genealogia pe care ne-o prezintă evanghelistul, aflăm destule detalii despre naşterea sa, despre botezul său şi, ce e mai important, despre misiunea sa. "El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Mt 3,11), va spune Ioan Botezătorul. "Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea" (Mt 3,17), va spune glasul Tatălui, în timp ce Isus a fost botezat în Iordan. Pus la încercare la capătul celor patruzeci de zile de post, din pustiu, Isus este categoric: "Pleacă, Satană! Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji" (Mt 4,10).
Aşadar, avem de-a face cu un om, cu Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care, după ce şi-a făcut bagajele, după ce a pus în ele din toate câte ceva: genealogie, naştere, botez, rezistenţă în faţa Ispititorului, porneşte propriu-zis în călătorie sau, mai exact, în misiune. Porneşte în împlinirea misiunii pe care i-a încredinţat-o Tatăl: mântuirea lumii.
Locul din care îşi începe misiunea nu este Ierusalimul, cum poate ne-am fi aşteptat: cu templul şi cu preoţii săi, cu şcolile fariseilor şi ale cărturarilor, cu sediul guvernatorului roman, cu oamenii care veneau acolo din toate părţile pământului, ci Cafarnaumul, o localitate aflată pe malul Mării Galileii, în Galileea păgânilor, cum ne spune profeţia din Cartea profetului Isaia (cf. Is 8,24), în mijlocul unui popor aflat în întuneric, dar care aştepta să vadă o lumină mare, care aştepta mântuirea adusă de Isus Cristos.
Textul evanghelic pe care ni-l propune astăzi Biserica se împarte în patru părţi: prima parte descrie începutul misiunii lui Isus în Galileea; a doua parte prezintă conţinutul esenţial al mântuirii, care este convertirea; a treia parte ne vorbeşte despre chemarea primilor apostoli, iar a patra face o mică sinteză a misiunii lui Isus în Galileea: "Predica evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi vindeca orice boală şi orice suferinţă în popor" (Mt 4,23).
Faptul că Isus nu-şi începe activitatea publică din Ierusalim este îmbucurător pentru noi. Aceasta arată că Isus a venit, într-adevăr, pentru toţi, dar mai ales pentru cei care se află în întunericul păcatului şi al suferinţei fizice, aşa cum se aflau locuitorii din ţinutul Mării Galileii.
Întunericul păcatului, suferinţa fizică şi morală în care ne aflăm şi noi de atâtea ori, ne îndreptăţeşte astăzi să credem şi mai mult că Isus Cristos este şi Mântuitorul nostru. Nu trebuie să ne fie frică să ne apropiem de el. El este lumina de care avem de atâtea ori nevoie.
"M-aş fi sinucis, spunea cineva, dar mi-e frică de Dumnezeu! Mă tem că zădărnicesc moartea lui Isus Cristos!" "Isuse Cristoase, ţie îţi ofer viaţa mea", spunea altcineva, îndreptându-se spre sala de operaţie. "Doar gândul că într-o zi voi putea scăpa şi că în urma unei spovezi bine făcute, Dumnezeu mă va ierta, aceasta m-a salvat", afirma o fostă prostituată.
"Poporul care zăcea în întuneric a văzut o lumină" (Mt 4,16), am citit în evanghelia de astăzi. Câtă mângâiere să ştii că la capătul unei suferinţe te aşteaptă o bucurie, la capătul unui efort susţinut, o răsplată, la capătul vieţii, viaţa veşnică! Dumnezeu nu lasă nimic nerăsplătit! Până şi cel mai mare păcătos, ajutat de harul gratuit al lui Dumnezeu, are şansa convertirii! Nimeni nu trebuie să dispere! Convertirea însă este calea pe care orice om are acces la împărăţia lui Dumnezeu.
Ştiu că prin intermediul undelor radio, mă adresez şi unui mare număr de bolnavi, de oameni care ţin la sfânta Liturghie de duminică şi se bucură că au această mare şansă să se unească pe calea undelor cu noi, cei care ne aflăm astăzi aici, în biserică, dar şi cu cei care nu sunt bolnavi, sunt poate pe drum, în maşină, sunt la serviciu sau în alte părţi şi ne ascultă.
Vă propun tuturor să încercăm să simţim paşii lui Isus, care, altădată, umbla pe malul Mării Galileii şi îi chema pentru prima dată pe apostoli. Evanghelia de astăzi ne vorbeşte doar de alegerea a patru dintre ei. E vorba de Simon, numit Petru, de Andrei, fratele său, de Iacob, fiul lui Zebedeu, şi de Ioan, fratele lui. Toţi erau pescari, toţi erau la lucru. Cu toţii au lăsat mrejele şi pe ai lor şi l-au urmat pe Isus. Au lăsat peştele care le asigura hrana şi traiul de fiecare zi, pentru cuvântul lui Dumnezeu, hrana care avea să nu le lipsească niciodată: "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni" (Mt 4,19).
Veniţi după mine! Acesta este începutul oricărei convertiri. Şi se adresează în egală măsură nouă, celor prezenţi, ca şi dumneavoastră, celor care ne ascultaţi la radio. Chemarea lui Isus este generală.
E adevărat că şi astăzi el are nevoie de apostoli, de persoane generoase, care să poarte mesajul evangheliei mai departe, dar are nevoie şi de dumneavoastră, de noi toţi, de fiecare în parte.
Isus trece şi astăzi pe malul mării vieţii fiecăruia şi ne cheamă la credinţă. Merge prin saloanele spitalelor, pe lângă paturile celor ţintuiţi în ele, pe lângă ambulanţele care îi poartă spre spitale pe cei care au nevoie de intervenţii medicale urgente şi le spune parcă tuturor în taină: Nu eşti singur în suferinţă! Eu am suferit înaintea ta! Uneşte-te cu mine în suferinţă şi ea va fi mai uşoară! Nu te răzvrăti! Eu sunt cu tine să te întăresc!
Isus este prezent astăzi şi-i cheamă pe soţi să se accepte reciproc cu răbdare şi cu iubire. Îi însoţeşte în greutăţile inerente vieţii de familie şi le spune: "Când aţi jurat să fiţi împreună pentru toată viaţa, eu eram de faţă. Eu v-am binecuvântat cu prezenţa mea. Eu eram iubirea care v-a unit. Dacă ea a scăzut între voi, vă chem astăzi din nou la iubire. E mare preţul pe care trebuie să-l plătiţi, pentru a fi împreună? Vă costă mult întreţinerea? E scumpă hrana pe care trebuie să o consumaţi zilnic? Nu disperaţi! În încercările voastre nu sunteţi abandonaţi! Eu sunt iubirea! Întoarceţi-vă privirea spre mine, şi eu voi rândui oameni generoşi care să vă susţină!" Isus trece astăzi printre tinerii acestei lumi, printre muncitori, printre politicieni, printre cei care împart dreptatea, printre deţinuţi, printre oamenii străzii şi tuturor le spune: "Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru! Bucuraţi-vă, dar convertiţi-vă!"
Fără convertirea sufletului nu se va experimenta niciodată bucuria prezenţei împărăţiei lui Dumnezeu. În lume, totul este vocaţie, totul este chemare a harului lui Dumnezeu.
Suferă cel care este chemat să sufere, chiar dacă suferinţa în acest caz înseamnă persecuţie religioasă, boală fizică, psihică sau spirituală. Sunt tată şi mamă într-o familie cei chemaţi să fie astfel. Sunt episcopi, preoţi, călugări şi surori doar cei chemaţi să fie astfel. Sunt părinţi puşi la încercare de greutăţile familiei, de necazurile pe care le pricinuiesc copiii şi de lipsuri, doar cei care au tăria de a trece prin toate acestea.
Există o vorbă a noastră pe care obişnuim să o spunem în încercări, pentru a nu dispera: Dumnezeu nu ne încearcă mai mult decât putem noi să ducem. În realitate însă Dumnezeu e cel care duce totul alături de noi. Prin Cristos, el a purtat şi poartă povara tuturor, indiferent ce nume are această povară.
Isus merge astăzi pe malul vieţii noastre. Este aici, este în viaţa fiecăruia şi ne cheamă îndemnându-ne să renunţăm la năvoadele care ne incomodează în viaţă şi să-l urmăm. Cu alte cuvinte, ne îndeamnă să renunţăm la tot ceea ce nu este Dumnezeu şi să îmbrăţişăm ceea ce este el şi ne conduce la el.
Să îmbrăţişăm astăzi iubirea, credinţa şi speranţa sa. Ca bolnavi, să îmbrăţişăm patul, care este prelungirea crucii lui Isus. Să se îmbrăţişeze soţii în familie, să-şi dea mâna duşmanii între ei. Preoţii şi persoanele consacrate să îmbrăţişeze şi mai mult chemarea lor, şi toţi, cei care suntem chemaţi de Dumnezeu la viaţă, să îmbrăţişăm bucuria că încă mai avem şansa de a ne converti.
Isus şi-a început activitatea publică în Galileea. Astăzi, a ajuns şi aici! Ne alege, ne cheamă şi ne dă harul său. Să nu-l refuzăm! Amin.
