Oneşti II

Oneşti II - "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" (1 octombrie 2006). Biserică zidită în perioada 2005-2006.; fm: 347 (204 î. + 143 j.), cr: 743

Parohia Romano-Catolică "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" Oneşti - studiu monografic -

Chiar de la sosirea mea ca paroh al acestei comunităţi, mi-au atras atenţia unele cuvinte auzite de mine mai rar: "Onfalva" (în diferite pronunţii) - ceea ce arată că o parte din locuitorii de aici au afinităţi pentru limba maghiară sau graiul ceangăiesc, în formă secuizată; "Gheorghe Gheorghiu-Dej" sau "Oraşul tovarăşului Dej" - ceea ce arată nostalgia unora după numele pe care l-a avut acest oraş în perioada 22 martie 1965 şi începutul anului 1990; "Satul lui Oană" - prin care unii arată originea numelui acestui oraş.

Scotocind printre izvoare documentare şi unele lucrări deja tipărite, am descoperit că numele oficial al oraşului "Oneşti" ar proveni de la "Seliştea lui Oană la Trotuş", un sat atestat documentar la 14 decembrie 1458, într-un act de danie emis de cancelaria de la Suceava a domnului Ştefan cel Mare. Dacă vreţi să vedeţi o copie a acestui document trebuie să faceţi o vizită la Muzeul de Istorie din oraş, pe care cred că nu trebuie să vi-l prezint. Dar cine este "Oană"? Se spune că însuşi domnul născut, în anul 1438, în zona oraşului nostru (cel mai probabil la Borzeşti) ar fi avut o fiică botezată Oana, care a primit un teren ca zestre în această zonă. Alţi istorici aduc argumente că ar fi vorba de un boier cu numele Oană. Vom analiza acest document cu altă ocazie, acum sintetizând că, la 14 decembrie 6966 (adică 1458), Ştefan cel Mare a confirmat Mănăstirii Bistriţa dania făcută de "Măruşca, fata lui Andrieş Slujescul, giupăneasa lui Negrilă, de a sa bună voi s-au dat satele sale şi moară, parte a ei, ci s-au împărţit, înăinte noastră şi înăinte boerilor noştri, cu fraţii sei şi cu surorile sale, şi au dat mănăstirei, unde este hramul Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu; numele satelor; giumătate Slujeşti, unde au fost curtea tatălui ei, şi giude moară, şi din tot venitul giumătate, şi la Maluri amăndouă coturi Oneşti şi Lăbăşeştii şi fântâna Horgăi, unde au fost mănăstirea tătânesău, ca să-şi facă pe locul acela prisacă; şi să o pomenească scriind-o la pomelnic". După aproape 90 de ani, la 30 martie 1546, domnul Petru Rareş a întărit lui Băloş Ciortan şi fratelui său Silion, jumătate din satele "Oneştii pe Trotuş şi Băliceanii şi parte din satul Scuteşti". Nu voi mai insista asupra acestor documente arhivistice.

Poziţionarea geografică între atâtea cursuri de apă şi avantajele socio-economice au impulsionat considerabil dezvoltarea localităţii Oneşti, în care s-au mutat mulţi meseriaşi, negustori şi personal tehnico-administrativ mai ales pentru exploatările forestiere din regiune. Astfel, Oneştiul tindea să ia locul târgului Trotuş, care era atestat documentar încă din secolul al XIII-lea. Este un alt aspect interesant de abordat, mai ales dezvoltarea industrială din secolul al XX-lea.

Probabil e cazul să ne întrebăm: ce religie aveau locuitorii din Oneşti în secolul al XV-lea, când a fost atestat pentru prima dată? Documentele care ne sunt accesibile, relatările misionarilor şi cele ale călătorilor străini nu ne vorbesc de existenţa unei comunităţi catolice în această localitate, deşi ei sunt consemnaţi în unele sate din jur încă din secolul al XV-lea. Ruinele bisericilor vechi din Târgu Trotuş (între 1550 şi 1600), biserica "Cosma şi Damian" (vizitată de Marcu Bandini în ziua de 28 noiembrie 1646, dar consemnată în documente încă din 1623) şi minunile înfăptuite acolo, pelerinajele catolicilor din zonă şi din Ardeal (în anul 1647 sunt consemnaţi peste 3.000 de pelerini), biserica catolică din Stăneşti - probabil satul Caşin de astăzi (sunt menţionări încă de la 1636), prezenţa catolicilor în Bogdana (sat vizitat de episcopul Bandini la 16 noiembrie 1646), existenţa unor comunităţi mari de catolici la Grozeşti (atestat încă din anul 1410), Măneşti (cu o biserică catolică din piatră de pe la 1600) şi Bahna (atestat la 1599) etc., ne arată prezenţa catolicilor pe Valea Trotuşului, dar nu în Oneşti.

Şi totuşi: când sunt amintiţi primii catolici în Oneşti? Deşi nu consider a fi un răspuns definitiv, admit studiile care afirmă că primii catolicii din Oneşti s-au aşezat pe aceste meleaguri după anul 1700, deşi au fost semnalaţi pentru prima dată în statisticile catolice abia în "Schematismul Misiunii" din anul 1850, sub forma "Oineşti", cu "biserică în construcţie şi cu un total de 320 de credincioşi". O analiză comparativă o putem face doar pe baza numărului credincioşilor, care era aproape cât cel din Târgu Trotuş, unde erau consemnaţi 372 de credincioşi.

Iată, aşadar, consemnată şi prima biserică catolică din Oneşti. Ea era din lemn, fiind amplasată în partea de nord-vest a terenului pe care este construită biserică actuală. Totuşi, unii cercetători, mergând după ipotezele istoricilor maghiari, admit că prima biserică ar fi fost construită în secolul al XVII-lea, între dealul Buhoci şi râul Oituz, unde plasau satul Stăneşti, cu circa 180 de familii catolice şi cu o bisericuţă de lemn, incendiată şi distrusă de invazia turcă din anul 1682. Catolicii de aici au fugit în Transilvania, dar unii dintre ei au revenit mai târziu şi s-au aşezat în zona actualului cimitir din cartierul Buhoci, unde au construit o biserică nouă (între anii 1720 şi 1730), tot din lemn, dar cu fundaţia din piatră, având lungimea de 15 metri şi lăţimea de 10 metri. Această biserică avea să fie numită "biserica ciuntită", deoarece se zice ca i-a fost dărâmat turnul de lovitura unui tun de sub dealul Perchiu, în anul 1849, în timpul confruntărilor dintre armatele ruseşti şi detaşamentele revoluţionare ale generalului Bohm. Acest loc poate fi văzut şi astăzi, acolo fiind plasat mormântul părintelui Eduard Sechel.

Revenind la "Schematismul Misiunii" din anul 1850, catolicii din Oneşti erau în număr de 320 suflete, dar care este originea lor? Cu siguranţă, primii catolici din Oneşti au fost emigranţi veniţi de dincolo de Carpaţi, fie cei plecaţi din Stăneşti, Măneşti, Trotuş şi din alte localităţi la finele secolului al XVII-lea, fie locuitori veniţi din sate din Transilvania pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Fiind o cercetare în lucru, vom reveni cu detalii la timpul oportun. Un cercetător maghiar care a finalizat o asemenea analiză etnografică şi lingvistică asupra "ceangăilor" conchide că majoritatea catolicilor din regiunea Trotuşului îşi spun "secui" şi nu-şi asumă denumirea de "ceangău" întrucât strămoşii lor au avut legături din punct de vedere etnografic şi lingvistic cu secuii din sud-estul Transilvaniei. Autorul susţine că "aceste două categorii, deşi sunt cunoscute sub aceeaşi denumire generică de unguri sau de ceangăi, sunt în realitate diferenţiate prin limbă şi etnicitate, prin obiceiuri şi conştiinţă. Secuii nu se consideră ceangăi, iar aceştia nu se consideră secui". Catolicii actuali din Oneşti ce se consideră: români, ceangăi, secui, unguri, saşi...?

Indiferent de originea lor, catolicii care s-au stabilit la Oneşti au fost preocupaţi de a avea o biserică adecvată numărului şi potenţialului lor economic. De aceea, după distrugerea bisericii din cimitirul actual, în 1850 au construit o biserică din lemn în zona actualei biserici, în locul unde acum se află grota închinată Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes. Ea a fost renovată de mai multe ori, dar după Primul Război Mondial, când în multe comunităţi catolice se ridicau biserici noi, şi catolicii din Oneşti au plănuit un edificiu de cult adecvat "condiţiilor moderne". Cei peste 750 de credincioşi, coordonaţi de preotul Nazareno Cipolloni, paroh de Târgu Trotuş, au adunat bani şi materiale de construcţii, dar au beneficiat de serviciile iscusitului arhitect George Octav Bellet, care a realizat planurile actualei biserici dedicată sfinţilor Petru şi Paul. Fiind italian de origine, pr. Cipolloni tocmeşte un meşter italian, Giuseppe Dimonti, care să preia execuţia lucrărilor. De aici avem multe documente şi însemnări, care probabil vor face parte dintr-un capitol al "Istoria catolicilor din Oneşti şi împrejurimi".

Având pregătite cele necesare pentru începerea construcţiei, sub coordonarea parohului Vicenţiu Vella, la 15 (28) septembrie 1920, s-a pus piatra fundamentată a bisericii, ea fiind sfinţită chiar de episcopul Alexandru Theodor Cisar, în cadrul primei vizite pastorale pe care a desfăşurat-o în Dieceza de Iaşi. În aceeaşi zi, a miruit la Oneşti 184 de persoane. O copie a planului bisericii a fost pusă într-o sticlă şi aşezată în temelia bisericii, lângă altar. Din acea perioadă s-a păstrat şi o fotografie din anul 1924, care îl prezintă pe părintele paroh de Trotuş, Nazaren Cipolloni în mijlocul unui grup de credincioşi, în preajma lor fiind materiale de construcţie. Este scris: "Din cauza vitregiilor războiului şi a sărăciei, construcţia a decurs foarte anevoios, astfel că între anii 1928-1938 nu s-a lucrat mai nimic".

Plecarea părintelui Cipolloni din Târgu Trotuş a stopat parcă înălţarea bisericii, dar după vreo cinci ani, în 1938, aceste lucrări se reiau dar într-un ritm lent. Este adevărat că biserica are o arhitectură impunătoare, în stil roman cu unele elemente gotice, cu pereţi din cărămidă, laţi de un metru, postaţi pe o fundaţie masivă de piatră, cu o lungime de 40 de metri, cu o lăţimea de 9 metri şi turnuri care trebuiau să se ridice până la 33 de metri..., dar ritmul în care se ridica nu putea fi înţeles de mulţi preoţi şi nici de episcopul de Iaşi, Mihai Robu. Prin diferite scrisori de susţinere şi prin vizita pe care a făcut-o la Oneşti, în ziua de 11 septembrie 1943, acesta i-a încurajat pe credincioşi să nu renunţe la acest mare proiect şi să urmeze exemplul celor din Oituz sau din alte comunităţi învecinate care au ridicat în timp scurt lăcaşuri de cult. Sub coordonarea preoţilor Felix Raffaeli (ultimul misionar venit în Moldova), Alois Herciu şi Anton Tălmăcel, lucrările de la biserică au continuat şi lăcaşul de cult, deşi nu era finalizat, a fost sfinţit, la 29 iunie 1946, de episcopul de Iaşi, Mons. Marcu Glaser.

Chiar unii dintre enoriaşii mai în vârstă ai parohiilor din Oneşti spun şi astăzi că biserica parcă a fost un şantier neîntrerupt. Biserica a fost mereu cosmetizată şi refăcută până a ajuns la forma pe care o vedem astăzi: s-a construit şi reconstruit corul, s-a realizat pictura (în anul 1980), s-a înălţat prezbiteriul, s-au adus şi s-au montat trei clopote, s-au construit cele doua sacristii, s-au placat pereţii cu lambriu de lemn, s-au realizat bănci noi, s-au adăugat altarele laterale, s-a montat o centrala pe motorină, s-a schimbat sistemul de încălzire, s-au înlocuit tabernacolul şi staţiunile de la Calea Sfintei Cruci, pardoseala de lemn a fost înlocuită cu marmură, s-a făcut renovarea pereţilor la exterior, s-a pavat curtea, s-au făcut modificări la acoperiş, s-au schimbat staţiile de amplificare, s-au schimbat uşile, s-au înlocuit gardurile, s-a schimbat sistemul de iluminat..., s-au făcut atâtea şi atâtea investiţii.

La începutul anilor 1950 începe dezvoltarea industrială a Oneştiului: în anul 1952, comuna Oneşti este declarată oraş, iar în anul 1968 oraşul Oneşti este declarat municipiu. În anul 1956 sunt puse în funcţiune primele instalaţii la Rafinăria Oneşti şi Termocentrala Borzeşti, în anul 1960 sunt puse în funcţiune primele instalaţii la Uzina Chimică, iar în anul 1962 primele instalaţii la Uzina de Cauciuc, în anul 1974 este pusă în funcţiune Întreprinderea de Utilaj Chimic Borzeşti. De asemenea, în municipiul Oneşti s-au mai construit Fabrica de Produse Lactate (1977), Fabrica de Pâine (1978), Fabrica de Confecţii (1976) etc. Toate acestea au transformat municipiul Oneşti într-un puternic centru industrial spre care s-au îndreptat multe familii catolice din zonă şi nu numai. În această perioadă au fost construite cinci licee, şapte şcoli generale, 12 grădiniţe, un spital municipal cu 824 paturi, un leagăn de copii, şase creşe, un hotel de 226 locuri şi peste 20.000 de apartamente.

Această schimbare a Oneştiului a dus la unele reforme şi în cadrul comunităţii catolice.

La 1 martie 1957, Oneştiul devine parohie, primind mai multe filiale: Borzeşti, Gutinaş, Ştefan cel Mare, Pralea şi alte sate din zonă. Aici au activat următorii parohi: pr. Victor Blassuti (1955-1962), pr. Anton Sar (1962-1973), pr. Petru Gabor (1973, administrator parohial delegat), pr. Mihai Ghiuzan (1974-1977), pr. Isidor Mocanu (1978-1981), pr. Eduard Sechel (1981-1996), pr. Iosif Păuleţ (1996-2010), pr. Toma Rediu (2010-2018) şi pr. Gheorghe Cojocaru (din 2018). Din anul 1990, Parohia Oneşti devine centru decanal al Decanatului Romano-Catolic de Trotuş, cu o pauză de doi ani, între 2018 şi 2020.

Între anii 1999 şi 2001 s-a construit în cimitirul din satul catolic o capelă cu hramul "Toţi Sfinţii", sfinţită la 4 noiembrie 2001. În Oneşti mai există un cimitir comun cu ortodocşii, "Red", pe lângă drumul Adjud-Braşov (varianta), ce are o capelă în care celebrează înmormântările atât catolicii cât şi ortodocşii.

În ziua de 24 iunie 1990, pr. Eduard Sechel a pus piatra de temelie a bisericii cu hramul "Fericitul Ieremia", acum în posesia fraţilor capucini. Acesta a devenit Sanctuar Diecezan şi adăposteşte din 31 mai 2008 moaştele fericitului Ieremia Valahul. Sanctuarul are un program pastoral propriu, specific unui sanctuar. Astăzi, în Oneşti, există mai multe congregaţii şi activităţi coordonate fie de preoţi fie de persoane consacrate sau diferiţi laici: un Liceu Catolic condus de părinţii capucini, o grădiniţă condusă de Surorile de caritate ale Sfântului Apostol Paul, Asociaţia "Sfântul Vincenţiu de Paul", Casa Tineretului, Casa de Spiritualitate Ecumenică "Domus Mariae", coordonată de părinţii capucini, Ordinul franciscanilor seculari, un centru Caritas, Fundaţia "Victorine le Dieu", coordonată de Surorile lui Isus Răscumpărătorul, Librăria din curtea bisericii, Acţiunea Catolică, Scout etc. Congregaţiile care activează în Oneşti sunt: Fraţii Capucini, Surorile de caritate ale Sfântului Apostol Paul, Surorile lui Isus Răscumpărătorul, Surorile Benedictine ale Divinei Providenţe şi Surorile Clarise.

Crescând mult numărul credincioşilor catolici din Oneşti, încă din anul 2003 părintele paroh Iosif Păuleţ a adus în discuţii posibilitatea de a împărţi comunitatea catolică din Oneşti în două unităţi administrative. Au fost propuse trei scheme, din care s-a ales cea care este astăzi în vigoare: hotarul să fie asigurat de râul Caşin. Astfel, credincioşii catolici de pe Bulevardul Mărăşeşti, Str. Gării, Str. Pajura, Bulevardul Republicii, Strada Buciumului, Str. Armoniei, Str. Chimistului, Str. Pinului, Str. Ana Ipătescu, Str. Daciei, Str. Trotuşului, Str. Cireşoaiei, Calea Bacăului, Aleea Dumbravei, Str. Vişinilor, Calea Slănicului, Str. Lanu Gării, Str. Stadionului, Str. Victor Babeş, Str. Redului, Str. A.I.Cuza, Str. George Coşbuc, Str. Dobrogeanu Gherea, Str. Mihai Bravu, Cartierul T.C.R., Str. Fântânele, Str. Podul Alb, sunt arondaţi noii parohii înfiinţate, la 1 octombrie 2006. Fiecare dintre cele două parohii mai au ca filiale diverse sate din jurul oraşului. Parohia Oneşti "SS. Petru şi Paul" se extinde şi peste comunele Caşin, Mănăstirea Caşin şi Bogdăneşti, fără biserici, cu puţine familii de catolici. Parohia "Sfânta Tereza" are în administrare un număr nesemnificativ de credincioşi catolici în comunele Gura Văii, Buciumi şi Slobozia.

Pentru buna desfăşurare a serviciilor liturgice şi catehetice, în anul 2005 s-au realizat proiectele tehnice pentru construirea unei biserici, unui oratoriu şi a unei case parohiale pe Strada Stadionului, nr. 17, pe un teren concesionat de Primăria Oneşti. La 1 octombrie 2005, a fost pusă piatra de temelie a noului complex parohial. Cu acea ocazie s-a redactat şi un "Act comemorativ": "În anul al cincilea al mileniului trei, la data de 01.10.2005, pe când în fruntea Bisericii se afla Sanctitatea sa Papa Benedict al XVI-lea, în fruntea diecezei, Excelenţa sa Mons. Petru Gherghel, episcop titular de Iaşi, Mons. Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, pr. Iosif Păuleţ, paroh de Oneşti (Parohia "Sfinţii Petru şi Paul") şi decan de Trotuş, pr. Daniel Bişoc şi pr. Marian Gaşpal, vicari parohiali de Oneşti, iar în fruntea ţării se afla preşedintele Traian Băsescu, în cinstea sfintei Tereza a Pruncului Isus, chiar în ziua sărbătorii sale, au fost inaugurate oficial, printr-o celebrare liturgică solemnă, lucrările la complexul parohial, ce va cuprinde: biserica, oratoriul şi casa parohială, în prezenţa unui mare număr de preoţi, călugări şi călugăriţe, seminarişti, autorităţi locale - în frunte cu primarul oraşului, ing. Emil Lemnaru - şi laici credincioşi, adunaţi pentru acest eveniment important din istoria Bisericii locale şi a oraşului Oneşti. Celebrarea liturgică de sfinţire a pietrei fundamentale a fost prezidată de pr. Iosif Păuleţ. Locul pe care se construieşte complexul parohial a fost dat în folosinţă gratuită de către Primăria Municipiului Oneşti, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 69 din 06.11.2003. Proiectul întregului complex a fost executat de către SC "Construct Proiect" din Oneşti, reprezentată prin dl. ing. Radu Tabarcea, arhitect dl. Nicos Iliopolos. După împrejmuirea locului cu gard, lucrare executată în lunile mai-iulie 2005 de către SC Compechim SRL Oneşti, reprezentată prin dl. ing. Mihai Micloş, s-au început lucrările, în ziua de 15 septembrie 2005, la prima construcţie a complexului parohial, oratoriul. Lucrarea va fi executată de către SC Alconep SRL Tg. Ocna, reprezentată prin dl. ing. Ilie Alecu. Glorie fie Tatălui veşnic, Fiului său Isus Cristos şi Duhului Sfânt, pentru că ne-a ajutat să inaugurăm oficial, astăzi, 1 octombrie 2005, lucrările la acest complex parohial. Ne încredinţăm cu totul ocrotirii sfintei Tereza şi sperăm ca, prin mijlocirea ei puternică, şi cu ajutorul bunilor noştri credincioşi din Oneşti, al Surorilor de Caritate ale Sfântului Apostol Paul, al Primăriei şi al altor binefăcători şi sponsori, bunul Dumnezeu să ne ajute să ducem la bun sfârşit lucrarea. Acest act comemorativ a fost făcut în mai multe exemplare, dintre care unul în arhiva Parohiei "Sfinţii Petru şi Paul" (nr. 207 de la Corespondenţă 2005), un altul în dosarul cu "Acte foarte importante" ale aceleiaşi parohii, un al treilea în arhiva noii Parohii "Sf. Tereza a Pruncului Isus" şi un al patrulea, plastifiat, a fost pus într-o urnă metalică închisă, în temelia Oratoriului, în beton, bloc fundaţie Ax 7 terasă acces (pe colţul oratoriului, partea de nord spre interiorul curţii). Pr. Iosif Păuleţ, paroh".

În anul 2006 s-a construit oratoriul, care a fost binecuvântat de Preasfinţitul Aurel Percă la 1 octombrie 2006, când a fost instalat primul paroh al noii comunităţi, pr. Ioan Anton, şi s-a celebrat primul hram al parohiei. Celebrarea evenimentelor s-a desfăşurat în aer liber, în faţa oratoriului, şi au participat toţi preoţii din Oneşti, diecezani şi călugări capucini, persoane consacrate, mulţi credincioşi şi primarul oraşului, ing. Emil Lemnaru.

Pe teritoriul Parohiei "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Oneşti activează Congregaţia "Surorile lui Isus Răscumpărătorul", a cărei casă de activitate din Oneşti a fost inaugurată în ziua de sâmbătă, 18 august 2007. "Congregaţia Surorilor lui Isus Răscumpărătorul, aflată de 15 ani în România, inaugurează, astăzi, casa «Buna-Vestire», un semn palpabil al prezenţei lor aici în decursul acestor ani. Evenimentul de astăzi nu este doar un punct de sosire, ci şi o lansare curajoasă şi un imbold pentru familia noastră religioasă, care în fiecare zi se confruntă cu problemele şi aşteptările unei lumi ce necesită reconciliere, evanghelizare şi caritate, în spiritul mult îndrăgit de Fondatoarea noastră Victorine Le Dieu", spunea atunci sora Michela Martiniello, superioara casei. La evenimentul din 18 august 2007 nu a putut lipsi maica generală, sr. Maria Teresa Dupont, care a încurajat în toţi aceşti ani misiunea surorilor în România, "a sprijinit acest proiect important pe care astăzi congregaţia îl pune la dispoziţia fiilor acestei ţări". În jurul orei 10.00 copiii, aflaţi în plasament la surori, i-au întâmpinat cu bucurie pe toţi invitaţii şi surorile i-au primit pe ierarhii Bisericii Catolice: Excelenţa sa Petru Gherghel, episcop de Iaşi, Excelenţa sa Jean-Claude Périsset, nunţiu apostolic pentru România şi Republica Moldova, Excelenţa sa Florentin Crihălmeanu, episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla, responsabil în cadrul Conferinţei Episcopale Române pentru viaţa consacrată, şi pe preoţii veniţi în număr mare, care, prin prezenţa la această celebrare, mărturisesc dragostea creştină ce devine semn al grijii Bisericii faţă de persoanele în nevoi. De asemenea, nu au lipsit reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe. Aşa cum era şi firesc, la eveniment au participat un mare număr de oficialităţi locale şi din afară, primarul municipiului Oneşti, inginer Emil Lemnaru, împreună cu consilierii, domnul Sorin Braşoveanu, directorul executiv al DGASPC Bacău, şi numeroşi prieteni din ţară şi oaspeţi din Italia, printre care semnificativă a fost prezenţa dr. Giuseppe Di Milia, primarul oraşului Calitri (AV), unde s-a născut sr. Michela, şi a consilierului său, dr. Carlo Galgano, care au exprimat primarului din Oneşti dorinţa lor de o eventuală înfrăţire. Festivitatea a început cu binecuvântarea casei şi s-a continuat cu o solemnă Liturghie concelebrată de toţi preoţii şi episcopii sus-amintiţi şi prezidată de Excelenţa sa Jean-Claude Périsset, care, la încheierea omiliei, a spus: "Casa «Buna-Vestire», conform învăţăturii lui Cristos, promovează opere sociale ca manifestare a milostivirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Dacă Dumnezeu însuşi s-a întrupat pentru a ne mântui, Biserica se străduieşte să salveze, pe cât posibil, pe cei care au nevoie de ajutor, cu speranţa că vor descoperi prin intermediul acestei opere pe însuşi Dumnezeu, izvorul oricărui bine. Cu Surorile lui Isus Răscumpărătorul conlucrează şi colaboratori şi colaboratoare, binefăcătorii şi întreaga Biserică locală de Iaşi care întrupează prezenţa lui Dumnezeu-iubire aici la Oneşti. Inaugurarea unei noi opere este în acelaşi timp împlinirea unui drum lung, dar şi începutul unei noi etape în slujirea aproapelui".

Tot Parohiei "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" i-au fost încredinţate şi familiile catolice din satele din partea de est a râului Caşin, printre care şi comunitatea din Borzeşti. În urmă cu 16 ani, la 2 iulie 2004, ÎPS Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei, spunea la Borzeşti: "Suntem deosebit de onoraţi de prezenţa aici, la Borzeşti, a numeroşi ierarhi care, în drum spre Putna..., s-au oprit la rugămintea PS Eftimie, episcopul Romanului, şi a PS Ioachim Băcăoanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, pentru a aduce mulţumire lui Dumnezeu. Suntem onoraţi, de asemenea, de prezenţa ÎPS Antonie, arhiepiscop de Padova, şi a PS Petru Gherghel de Iaşi, episcop romano-catolic de Iaşi, care are jurisdicţie pastorală peste toate comunităţile romano-catolice din Moldova...".

Nu ştiu dacă a scris cineva vreodată despre catolicii din Borzeşti, fiind în aceste vremuri doar o modestă comunitate. În evidenţa făcută la începutul acestui an, am putut nota doar 11 familii (doar 3 întregi), cu un total de 18 suflete. În urmă cu 15 ani, când această comunitate a fost încredinţată Parohiei "Sfânta Tereza Tereza a Pruncului Isus" erau consemnate peste 25 de familii. Mulţi îşi amintesc încă de frumoasele sărbători de acolo şi de prezenţa fraţilor capucini, care s-au îngrijit o perioadă de timp de pastoraţia credincioşilor de acolo.

Mergând pe firul documentelor istorice, am văzut că în urmă cu 25 de ani, în Borzeşti erau înscrise 32 de familii catolice, cu un total de 70 de suflete. Ducând-ne în urmă, înţelegem efortul părintelui Isidor Mocanu (paroh la Oneşti între 1 noiembrie 1977 şi 1 aprilie 1981) de a se îngriji de micuţa biserică de acolo şi a ridica un turn, ca un semn vizibil al unui lăcaş de cult în acea cunoscută localitate de la marginea Oneştiului, unde s-a născut acel "atlet al lui Cristos" şi "apărător al întregii creştinătăţi, învingând armate pe care numai oştile îngereşti le-ar fi putut înfrânge", cum l-a numit Papa Sixt al IV-lea.

Cu siguranţă au existat mai multe biserici catolice în Borzeşti. Chiar înainte de înfiinţarea Parohiei Oneşti, comunitatea catolică din Borzeşti avea o biserică proprie, adaptată, în anul 1943, într-o casă construită din paiantă, care a fost sfinţită la 11 septembrie acelaşi an, de episcopul Mihai Robu. Tot atunci, la 13 septembrie, acelaşi episcop a sfinţit şi biserica din comunitatea Valea Seacă, numită acum Ştefan cel Mare. Dar trebuie să mergem mai departe în istorie şi să descoperim o altă biserică catolică în Borzeşti. Inginerul Sigmund Freund, cel care a realizat măsurătorile şi a întocmit planurile şi descrierile terenurilor aparţinând Episcopiei Catolice de Iaşi, menţionează terenurile cu care au fost împroprietăriţi catolicii din Borzeşti în anul 1864, precum şi schiţele terenului (702 m.p.) unde era deja o biserică şi a cimitirului (507 m.p.).

În anul 1956, filiala Borzeşti a Parohiei Oituz-Grozeşti a fost pregătită pentru a fi încredinţată Parohiei Oneşti şi a primit hramul dedicat sărbătorii "Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Isus Cristos". Parohia "Sfinţii Petru şi Paul" din Oneşti s-a înfiinţat la 1 martie 1957, primind mai multe filiale: Borzeşti, Gutinaş, Ştefan cel Mare, Pralea şi alte sate din zonă.

Dar când sunt consemnaţi primii catolici în Borzeşti? Iată o întrebare fără un răspuns concludent. Documentele care ne sunt accesibile, relatările misionarilor şi cele ale călătorilor străini nu ne vorbesc de existenţa unei comunităţi catolice în această localitate, deşi ei sunt consemnaţi în unele sate din jur încă din secolul al XV-lea. Ruinele bisericilor vechi din Târgu Trotuş (între 1550 şi 1600), biserica "Cosma şi Damian" (vizitată de Marcu Bandini în ziua de 28 noiembrie 1646, dar consemnată în documente încă din 1623) şi minunile înfăptuite acolo, pelerinajele catolicilor din zonă şi din Ardeal (în anul 1647 sunt consemnaţi peste 3.000 de pelerini), biserica catolică din Stăneşti - probabil satul Caşin de astăzi (sunt menţionări încă de la 1636), prezenţa catolicilor în Bogdana (sat vizitat de episcopul Bandini la 16 noiembrie 1646), existenţa unor comunităţi mari de catolici la Grozeşti (atestat încă din anul 1410), Măneşti (cu o biserică catolică din piatră de pe la 1600) şi Bahna (atestat la 1599) etc., ne arată prezenţa catolicilor pe Valea Trotuşului, dar nu în Oneşti. De aceea putem presupune că unii catolici din aceste sate s-au mutat în Borzeşti, prin căsătorie sau achiziţionarea unor bunuri, încă de prin secolul al XVII-lea.

Este ştiut că misionarii mergeau în comunităţile unde erau grupuri mai numeroase de catolici, dar întrucât la Borzeşti, până la 1900, nu era o prezenţă catolică notabilă şi, prin urmare, nu se putea vorbi încă de a fi o filială a Parohiei Grozeşti. Vechimea cimitirului de pe deal (aflat astăzi în paragină, mai ales după constituirea noului cimitir în anul 1999) arată o prezenţă de sine stătătoare a catolicilor din Borzeşti, precum şi faptul că nu au căutat o cale de inserare în cadrul comunităţii ortodoxe de acolo.

Sper ca în cercetări ulterioare să pot clarifica mai bine originea, evoluţia şi involuţia comunităţii catolice din Oneşti, aflată acum - cum este de altfel întreaga zonă - într-un declin numeric atât al locuinţelor, cât şi al populaţiei.

La 1 septembrie 2019, a fost numit un alt paroh în persoana pr. Alois Moraru, care la începutul anului 2020 a înregistrat în Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Oneşti 344 de familii (196 întregi şi 144 jumătăţi), cu un total de 736 de suflete, dintre care 11 familii, cu 18 suflete în Borzeşti.

Unul dintre obiectivele stabilite de noul paroh a fost acela de a face adaptările şi dotările necesare pentru a transforma oratoriul în lăcaş de cult, ceea ce s-a reuşit într-un mod rapid şi frumos. Opera a fost încununată duminică, 3 octombrie 2021, începând cu ora 10.45, când a avut loc celebrarea consacrării altarului şi sfinţirea bisericii "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Oneşti, Liturghie ce a fost prezidată de acela care a sfinţit piatra de temelie în urmă cu 16 ani şi a condus lucrările de ridicare a actualei biserici până la înfiinţarea canonică a parohiei, în ziua de 1 octombrie 2006, Preasfinţitul Iosif Păuleţ, care la acea dată era paroh de Oneşti şi decan de Trotuş. Acest moment solemn a fost pregătit printr-o novenă de rugăciuni în cinstea Sfintei Tereza a Pruncului Isus şi trei zile de predici tematice despre rolul bisericii într-o comunitate şi componentele ei.

După primirea marelui păstor, a urmat procesiunea spre intrarea bisericii, unde a avut loc introducerea, sfinţirea apei şi a sării, după care ministranţii, fraţii capucini şi câţiva preoţi l-au însoţit pe Preasfinţitul Iosif ca să sfinţească pereţii exteriori ai bisericii. A urmat cuvântul părintelui paroh Alois Moraru, care, pornind de la cuvintele înţeleptului Qohelet: "Pentru orice lucru este un timp potrivit şi o vreme pentru orice mişcare de sub cer...; este o vreme să sădeşti şi o vreme să culegi ce ai sădit..." (Eccl 3,1-3), a prezentat câteva detalii despre începuturile acestei parohii şi modul în care lucrează Providenţa divină prin actualul episcop, care a sfinţit piatra de temelie, a coordonat lucrările de ridicare a actualei biserici şi acum a venit pentru a o sfinţi şi a-i consacra altarul. În urmă cu 15 ani, în prima zi a lunii octombrie, la Oneşti a fost sărbătoare multiplă: inaugurarea oficială a unei comunităţi - Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", instalarea primului paroh al acestei noi parohii, în persoana părintelui Ioan Anton, celebrarea primului hram la noua parohie, în cinstea Sfintei Tereza a Pruncului Isus, şi sfinţirea oratoriului, care era în curs de finalizare. Celebrarea acestor evenimente s-a ţinut în cea mai frumoasă catedrală de pe pământ, cerul liber, în faţa oratoriului, pe un soare frumos de toamnă, şi a fost prezidată de Preasfinţitul Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Au participat toţi preoţii din Oneşti, diecezani şi călugări capucini, persoane consacrate şi foarte mulţi credincioşi. Cu acea ocazie, episcopul Iosif Păuleţ a subliniat cum a reuşit să obţină de la Primăria oraşului Oneşti terenul necesar pentru construcţie şi toate aprobările. A făcut planul pentru întreg complexul parohial, alcătuit din biserică, oratoriu şi casă parohială şi, după ce a îngrădit locul cu un gard solid, a început prima lucrare, oratoriul, care avea să fie întrebuinţat ca biserică şi locuinţă a preotului pentru o perioadă bună de timp. Piatra fundamentală a fost pusă la 1 octombrie 2005, iar la exact un an, 1 octombrie 2006, Preasfinţitul Aurel Percă a sfinţit oratoriul, deşi nu era încă finalizat. Parohul de Oneşti spunea atunci: "Sperăm să fie finalizat la sfârşitul acestei luni, când activitatea pastorală se va desfăşura în plin la noua parohie... Sperăm şi ne rugăm Sfintei Tereza să ducem la bun sfârşit toate lucrările". Acestea nu s-au terminat repede, căci scopul clădirii s-a schimbat şi după 15 ani de investiţii s-a ajuns la acest moment.

Celebrarea a continuat cu ritualul de intrare în biserică, iar la îndemnul episcopului Iosif "Intraţi cu credinţă prin porţile casei Domnului, veniţi în pridvoarele sale cântând!", ministranţii, preoţii, corul, "naşii" şi doar o parte dintre credincioşii prezenţi au intrat în biserica ce a fost sfinţită în acea zi. S-a cântat apoi, în mod solemn, "Gloria in excelsis Deo".

A urmat liturgia cuvântului şi omilia ţinută de Preasfinţitul Iosif Păuleţ, în care a menţionat locul pe care îl ocupă lăcaşul de cult într-o comunitate, diferenţa dintre alcătuirea bisericii din bucăţi de piatră şi Biserica alcătuită din pietrele vii care sunt credincioşii şi chemarea la adevărata fericire ce se face în biserică. Ca un exemplu demn de urmat ne-a fost oferită mărturia vieţii atât de profundă a Sfintei Tereza a Pruncului Isus, care ne învaţă şi recunoştinţa pe care trebuie să i-o aducem lui Dumnezeu pentru toate darurile sale.

După mărturisirea credinţei, un moment deosebit l-a constituit aşezarea sub masa de altar a relicvelor a trei sfinţi şi patru fericiţi: Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Sfântul Alois Martin, Sfânta Zelia Guerin, Fericitul Ieremia Valahul, Fericitul Anton Durcovici, Fericitul Vladimir Ghika şi Fericita Veronica Antal.

La fel de emoţionante au fost trăite, aşa cum ne-au mărturisit unii preoţi şi credincioşi, ungerea cu sfânta crismă a altarului şi a 12 stâlpi ai bisericii, vasul cu cărbuni şi tămâie care a înmiresmat întreaga biserică, tămâierea altarului şi a bisericii, iluminarea lăcaşului de cult şi aranjarea mesei de altar. Celebrarea a continuat cu liturgia euharistică.

La sfârşitul celebrării s-a dat citire decretului episcopal de consacrare a altarului şi de sfinţire a bisericii "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Oneşti, după care părintele paroh Alois Moraru şi Preasfinţitul Iosif Păuleţ au reînnoit mulţumirile aduse lui Dumnezeu, binefăcătorilor şi tuturor celor care au participat la acest moment solemn din istoria prezentei parohii.

Pr. Alois Moraru

Filiale

• Borzeşti — 4 km (1956)
• Brătila — 10 km
• Buciumi — 8 km
• Gura Văii — 9 km