Corhana

Corhana - "Sfânta Fecioară Maria Îndurerată" (1990). Biserică zidită în anul 1895, mărită în perioada 1948-1952, renovată în perioada 1988-1992, 1999, 2008-2009, sfinţită la 15 septembrie 1999.; fm: 160 (83 î. + 77 j.), cr: 408

Prezentare

(Lumina creştinului, mai 1995, p. 12-13)

La 8 km N-V de cetatea lui Roman Muşat, pe marginea terasei superioare a cursului inferior al râului Moldova, aproape de şoseaua judeţeană Roman - Piatra Neamţ, se află micul şi frumosul sat Corhana, ce aparţine de comuna Dulceşti.

Deşi prima documentare istorică a satului este din 1790, într-un manuscris german de la Viena, aparţinând lui Hora von Otzellowitz, manuscris care în fotocopie se află acum şi la biblioteca Academiei Române din Bucureşti, totuşi tradiţia orală a locului ne spune că satul ar fi mult mai vechi. Bătrânii spun că ştiu de la bunii şi străbunii lor că domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, în peregrinările lui, ar fi poposit şi în satul lor. Ei spun că la început acest sat era o poieniţă la marginea pădurii, iar în mijlocul satului se afla un plop care adăpostea la umbra lui "un mic han" deservit de o cuminte şi vrednică ţărancă, numită "Ciorana", iar băştinaşii şi trecătorii cunoşteau acest loc sub numele de "Plopul Cioranei", de la care ar veni şi numele satului, Corhana. Pe aici, unde se spune că se făcea şi hora satului, se susţine că ar fi trecut şi domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare. Această legendă pare să conţină şi un sâmbure de adevăr, atât cu privire la vechime, cât şi cu privire la nume.

Dicţionarul istoric al localităţilor catolice din Moldova şi Bucovina, întocmit de pr. Iosif Gabor, spune la pag. 158-159 notează că locuitorii satului provin dintr-o colonie de muncă, venită din satul Săbăoani, pentru a lucra pământul unui boier din Roşiori, sat vecin cu Corhana de azi. Această colonie de muncă s-a aşezat la început cu vreo 3-4 km. mai spre sud faţă de amplasamentul actual al satului, loc numit de tradiţia localnicilor "Feleşti". Tradiţia spune că pe aceste locuri a bântuit o epidemie de ciumă care a făcut numeroase victime. În asemenea calamităţi se impuneau măsuri foarte severe de carantină sanitară, între care primele erau: arderea satului şi mutarea lui. Satul s-a mutat pe valea care se află acum în faţa amplasamentului, probabil pentru a nu strica pământul bun de pe deal al boierului. La Feleşti s-a descoperit un cimitir, numit de localnici "al săbăonenilor".

Luând în considerare denumirea de "Feleşti" care în jargonul ceangăiesc înseamnă "jumătate", putem conclude că satul Corhana se trage din Săbăoani. Pe baza probelor arheologice care au scos la iveală "cimitirul săbăonenilor" de la Feleşti şi vechimea dinainte de 1359 a satului mamă Săbăoani, ca şi dependenţa spirituală a catolicilor din Corhana de preoţii de la Săbăoani, putem accepta teza localnicilor cum că satul Corhana ar fi mult mai vechi decât prima sa documentare istorică (1790) şi că ar fi chiar de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Apoi, teza conform căreia satul s-ar chema Corhana de la numele acelei cuminţi şi vrednice femei, "hangiţa Ciorana", are şi ea un reazăm istoric. Nicolae Iorga în cartea sa Studii şi documente cu privire la istoria românilor în 31 de volume, menţionează satul cu numele de Ciorana. Părintele Iosif Gabor spune în cartea sa că în anul 1801, în hotărârea divanului domnesc al Moldovei, referitoare la contribuţia credincioşilor pentru preot, satul este menţionat tot sub numele de Ciorana.

Între timp numele satului, ca şi numele multor sate catolice din Moldova, a suferit modificări, până ce a ajuns la forma de astăzi, Corhana. Referitor la numele actual al satului, sau mai bine zis la originea numelui, sunt două explicaţii. Una dată de Dicţionarul explicativ al limbii române, care spune că numele "Corhana" înseamnă "coastă de deal stearpă, râpoasă şi greu accesibilă", ceea ce corespunde bine realităţii trecute şi prezente, pentru că şi acum o parte din sat este aşezată pe o coastă stearpă, râpoasă şi greu accesibilă. Iar a doua explicaţie a originii numelui de Corhana este dată de o istorioară care circulă în popor şi care spune că într-o noapte de Anul Nou, un bătrân străin şi sărac, cu numele Corhan, a venit aici la urat şi căpătat. Şi cum pe atunci satul era înconjurat de pădure, iar prin pădure mişunau mulţi lupi, oamenii obişnuiau să amenajeze "luparniţe", care erau nişte gropi camuflate pentru prinderea lor. La urat, moşul a primit pe lângă alimente şi bani şi câte un pahar de vin, aşa că la întoarcere acasă n-a mai văzut bine drumul şi, din nefericire pentru el, a căzut într-o luparniţă unde căzuse ceva mai înainte un lup. Dimineaţa, sătenii au găsit lupul alături de rămăşiţe de carne şi haine ale moşului. Şi se spune că din consideraţie pentru acel bătrân şi nefericit colindător, cu numele Corhan, localnicii au chemat satul lor cu numele lui.

Prima mărturie scrisă despre un lăcaş de cult al catolicilor din Corhana o avem din Schematismul misiunii franciscane din 1874, care semnalează la Corcanum o capelă închinată celor şapte dureri ale Maicii Domnului, construită în anul 1869. Această capelă era construită pe vale. Statistica anuală a parohiei Săbăoani din 1895 notează următoarele: "În satul Corhana există o capelă ruinată. Cu mari greutăţi, pentru că sunt foarte săraci, locuitorii satului au înălţat pe deal numai pereţii laterali ai unei noi biserici". Doi ani mai târziu, în 1897, aceleaşi statistici spun despre capela existentă la Corhana că este "complet ruinată şi că nu se mai celebrează Sfânta Liturghie în ea". Resturi din ruinele acestei capele se pot vedea şi astăzi pe vale, aproape de locul numit de localnici "Balta lui Papură".

Biserica nouă, începută în anul 1895 pe deal, a fost terminată cu mari greutăţi în anii imediat următori. Alături de biserica nouă îşi avea căsuţa şi o bătrânică săracă, care la moarte şi-a lăsat căsuţa, compusă dintr-o cameră şi o săliţă, bisericii. Se crede că tot ea ar fi dat şi locul pentru construirea bisericii. Şi pentru că această nouă biserică de pe deal a fost construită tot din sărăcie, nu numai că a fost foarte mică, dar s-a şi deteriorat repede. Aşa că între anii 1948 şi 1952 părintele Mihai Donea, mai întâi vicar de Săbăoani şi apoi paroh de Pildeşti, a fost nevoit sub pretextul unei "renovări" să construiască pe acelaşi loc o nouă biserică, mai trainică şi mai încăpătoare. Atât vechea cât şi noua biserică de pe deal, au fost închinate celor "Şapte dureri ale Maicii Domnului". Între anii 1988-1992 cu sprijinul credincioşilor şi al episcopiei, biserica s-a renovat în întregime. Mai întâi s-a amenajat prezbiteriul, care a fost înălţat cu peste 60 cm., apoi inginerul arhitect Mihai Maica din Iaşi, în locul vechiului altar de lemn, a proiectat în armonie cu stilul bisericii, un altar de piatră cu trei arcade, ce are la mijloc statuia ce o reprezintă pe Maica Domnului cu Isus mort în braţe, statuie executată de Alexandrina Dumitriu. Apoi, după modelul altarului central s-au mai construit şi două altare laterale închinate Inimii lui Isus şi Inimii Neprihănite a Mariei. Inginerul Isidor Barticel din Roman a proiectat şi executat cu oamenii săi, un nou coral bisericii, mai rezistent şi mai încăpător. Tot el a lucrat în praf de piatră interiorul bisericii pe care a marcat şi un brâu bleu, nuanţând astfel culorile Maicii Domnului, căreia îi este închinată biserica.

De la începuturile ei şi până în anul 1950, comunitatea din Corhana a fost sub jurisdicţia spirituală a parohiei Săbăoani. Din 1950 până în anul 1986 a aparţinut de Parohia Pildeşti. Între anii 1986 şi 1990 comunitatea Corhana a fost "expozitară" a parohiei Pildeşti, având ca prim paroh expositus pe pr. Anton Budău. Din anul 1990, Corhana este parohie de sine stătătoare. Cât priveşte casa parohială, ce are ca patron pe Sfântul Iosif şi care este cam la 500 m. depărtare de biserică, este o casă cu patru camere, cumpărată de la o familie din sat, ce s-a mutat la Piatra Neamţ. Casa a fost cumpărată de pr. Petru Budău cu sprijinul episcopiei în anul 1986.

După statistica făcută în ianuarie 1995, Parohia Corhana are 250 de familii şi 800 de credincioşi.

În satul Corhana trăiesc în armonie cu credincioşii catolici şi un număr de 30 de familii ortodoxe, care între anii 1989 şi 1990 au înălţat în incinta cimitirului, sub conducerea părintelui Vasile Ungureanu, o frumoasă capelă, cu hramul Naşterea Domnului. În satul Corhana există o şcoală generală pentru clasele I-VIII, care a fost construită între anii 1916 şi 1917 şi în care învaţă cei 80 de copii. Şcoala a luat fiinţă în anul 1909 şi a funcţionat până în anul 1917 într-o casă ţărănească închiriată din apropierea bisericii, având ca unic învăţător pe doamna Adriana Giosanu, căreia din anul 1917 i-a urmat învăţătorul Gheorghe Toma.

Pr. Ioan Lungu

Filiale

• Văleni — 16 km (2004)
• Dulceşti — 3 km (1990)
• Roşiori — 7 km