de pr. Petru Ciobanu

După ce în numărul trecut am schiţat o biografie a Papei Leon al XIII-lea (1878-1903), în numărul de faţă prezentăm legăturile acestui pontif cu România, în special cu Dieceza de Iaşi.

O primă intervenţie majoră a lui Leon al XIII-lea în România se atestă în anul 1880, atunci când Sfântul Scaun a luat decizia de a separa Vicariatul Apostolic al Valahiei de Dieceza de Nicopolis ad Hystrum. În urma discuţiilor avute cu conducerea României, pe 27 aprilie 1883, Papa Leon al XIII-lea, prin breva apostolică Praecipuum munus, a înfiinţat Arhidieceza de Bucureşti, numindu-l pe arhiepiscopul Ignazio Felice Paoli (1883-1885) primul ei păstor. La moartea acestuia, pe 27 februarie 1885, Leon al XIII-lea l-a numit în fruntea Arhiepiscopiei de Bucureşti pe Paul Iosif Palma (1885-1892), iar după perioada de administraţie apostolică (1890-1894), acelaşi pontif l-a numit, pe 14 ianuarie 1894, ca arhiepiscop de Bucureşti pe Otto Zardetti. După demisia acestuia şi scurta perioadă în care Dominic Jaquet, episcop de Iaşi, a administrat arhidieceza, Leon al XIII-lea l-a numit la cârma Bisericii din Valahia pe arhiepiscopul Francisc Xaveriu Hornstein (1896-1905).

Trecând în Moldova, pe 16 septembrie 1881, Leon al XIII-lea l-a numit episcop titular de Mosynopolis şi şef al Vicariatului Apostolic al Moldovei (1818-1884) pe preotul misionar Nicolae Iosif Camilli. Noul conducător al vicariatului a fost primit în audienţă de Sfântul Părinte pe 11 ianuarie 1882, întâlnire după care avea să le scrie misionarilor din Moldova că numai la porunca papei şi-a plecat umerii sub povara oficiului încredinţat. În timpul aceleiaşi audienţe, Leon al XIII-lea l-a îndemnat să înfiinţeze un seminar pentru formarea unui cler indigen, îndemn pe care Camilli îl va pune în practică, astfel că pe 29 septembrie 1886 a fost deschis Seminarul "Sfântul Iosif" din Iaşi.

Tratativele dintre guvernul român şi Sfântul Scaun vizau înfiinţarea unei episcopii şi la Iaşi, eventual la Craiova şi la Galaţi. Dacă proiectul înfiinţării unor dieceze la Craiova şi la Galaţi a fost abandonat, în capitala Moldovei un scaun episcopal a fost înfiinţat de Papa Leon al XIII-lea pe 27 iunie 1884 prin breva apostolică Quae in christiani nominis incrementum, în care scria pontiful: "[...] chibzuind cu grijă toate, desfiinţăm Vicariatul Apostolic al Moldovei [...], iar teritoriul acestuia, cu autoritatea noastră apostolică, îl ridicăm şi îl statornicim ca dieceză episcopală, stabilind ca reşedinţă a acestei dieceze oraşul Iaşi, după care şi denumim dieceza".

Păstorirea episcopului Nicolae Iosif Camilli la Iaşi a durat până pe 6 mai 1894, când Sfântul Scaun i-a aprobat demisia; la distanţă de câteva luni după acest eveniment, timp în care Dieceza de Iaşi a fost administrată de părintele Caietan Liverotti, pe 8 ianuarie 1895, Leon al XIII-lea l-a numit la cârma diecezei pe franciscanul Dominic Jaquet. A doua zi după consacrarea sa episcopală, pe 11 martie, noul episcop de Iaşi a fost primit în audienţă de Sfântul Părinte, care l-a sfătuit să urmeze întru totul instrucţiunile Congregaţiei De Propaganda Fide, vorbindu-i totodată şi despre proiectul unirii Bisericilor.

Acestei griji a Papei Leon al XIII-lea faţă de catolicii din România, credincioşii de aici i-au răspuns cu dragoste filială, momente de mare sărbătoare şi rugăciune fiind jubileul preoţesc de aur al papei, în anul 1888, cel episcopal de argint, în anul 1893, precum şi împlinirea a 25 de ani de pontificat, în anul 1903. Când, pe 8/20 iulie 1903, Leon al XIII-lea a trecut la cele veşnice, episcopul Jaquet a trimis o circulară în dieceză, prin care chema la rugăciune pentru pontiful defunct, iar pe 15/27 iulie în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi păstorul Diecezei de Iaşi a celebrat o Liturghie cu requiem pentru Papa Leon al XIII-lea.