Cu Isus, speranţa devine mărturie

de pr. Leonard Farcaş

În viaţa tinerilor de astăzi, marcată de căutări şi întrebări esenţiale, răsună cuvintele lui Isus rostite în intimitatea ultimei cine: "Şi voi veţi da mărturie, pentru că de la început sunteţi cu mine" (In 15,27). Aceste cuvinte, reluate de Papa Leon al XIV-lea în mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului, deschid un drum în care trei realităţi se întâlnesc şi se luminează reciproc: Isus, speranţa şi mărturia.

În centrul credinţei creştine nu se află un concept, ci o persoană: Isus Cristos, ca o prezenţă vie. El ne cheamă la o prietenie autentică, iar în această lumină Euharistia devine locul privilegiat al întâlnirii. Aici, Cristos rămâne, se lasă primit şi se oferă ca hrană pentru viaţa noastră.

A fi cu Isus înseamnă întâlnirea care ne schimbă inima şi ne ajută să descoperim o speranţă care vine din prezenţa lui. Este speranţa care rezistă în faţa încercărilor, care nu se stinge în faţa suferinţei şi care nu se lasă învinsă de rău. Prietenia cu Cristos ne învaţă, în cele din urmă, să lăsăm ca această speranţă să prindă viaţă în noi şi, prin noi, să ajungă la ceilalţi sub formă de mărturie.

În mesajul său, Papa Leon al XIV-lea îi numeşte pe tineri "pelerini ai speranţei", pregătiţi să devină martori curajoşi ai lui Cristos. Mărturia creştină se naşte din prietenia cu Domnul, răstignit şi înviat pentru mântuirea tuturor. Dacă Isus este izvorul, iar speranţa este darul, atunci mărturia este rodul.

Cuvintele lui Isus, "Şi voi daţi mărturie, pentru că sunteţi cu mine" (In 15,27), ne cheamă la o comuniune intimă cu el. Când un tânăr descoperă această apropiere, viaţa începe să capete unitate. Întrebările nu dispar, dar primesc un sens. Mărturia devine astfel expresia unei apartenenţe profunde.

Când Isus este în viaţa noastră ca prieten, iar speranţa prinde rădăcină în inimă, mărturia apare în mod firesc. A fi cu el schimbă felul de a vorbi, de a asculta, de a acţiona. Mărturia devine o prelungire a acestei prezenţe în lume.

Papa îi invită pe tinerii de astăzi să trăiască prietenia cu Isus şi să o transforme în mărturie. "Aşadar, când Isus ne spune: «Daţi mărturie», ne asigură că ne consideră prietenii săi. Numai el cunoaşte pe deplin cine suntem şi de ce suntem aici: cunoaşte inima voastră a tinerilor, freamătul vostru în faţa discriminărilor şi a nedreptăţilor, dorinţa voastră de adevăr şi de frumuseţe, de bucurie şi de pace; cu prietenia sa vă ascultă, vă motivează şi vă călăuzeşte, chemându-vă pe fiecare dintre voi la o viaţă nouă."

Pentru mulţi tineri de astăzi, a trăi credinţa şi a da mărturie nu este întotdeauna uşor. Într-o lume grăbită, în care valorile se schimbă repede şi în care relaţia cu Dumnezeu pare uneori lăsată la margine, apropierea de Isus poate deveni dificilă. Sunt momente în care credinţa pare slabă, iar mărturia greu de trăit sau de exprimat. Şi totuşi, tocmai în această realitate suntem chemaţi să redescoperim că relaţia cu Isus nu este o povară, ci un dar care dă sens vieţii.

Un astfel de exemplu îl găsim în viaţa lui Carlo Acutis, un tânăr care a trăit credinţa în mijlocul lumii de astăzi, care a lăsat ca prietenia cu Isus şi Euharistia să-i modeleze întreaga existenţă. Carlo nu a făcut lucruri neobişnuite pentru un tânăr, ci şi-a trăit viaţa de zi cu zi împreună cu Dumnezeu: în pasiunea pentru informatică, în prietenii şi în bucuria naturii. El a înţeles că speranţa adevărată vine din prezenţa lui Isus în Euharistie, pe care o numea "autostrada către cer". Viaţa lui ne demonstrează că a fi martor înseamnă pur şi simplu să laşi bucuria de a fi cu Isus să se vadă în tot ceea ce faci, în felul de a trăi şi în dorinţa de a-i conduce şi pe alţii spre el.

În măsura în care omul trăieşte o comuniune reală cu Isus, mai ales în Euharistie, se naşte în el o speranţă vie, care nu rămâne închisă în interior, ci se împlineşte în mod firesc într-o mărturie capabilă să facă prezentă iubirea lui Cristos în lume.