de pr. Cristian Chinez
Termenul a fost "inventat" în jurul anului 2000 de către psihologul experimental american B.J. Fogg, pentru a defini disciplina care studiază folosirea computerului cu scopul de a influenţa ideile şi comportamentul uman. Preocupat de aşa-numita tehnologie a persuasiunii, a ajuns în final să identifice adevărate tactici de manipulare pentru modificarea de atitudini şi comportamente. De altfel, el însuşi a înfiinţat în acest sens un laborator universitar, dar cu scopul de a determina o schimbare pozitivă în lume. Iar atunci când a scris o carte pe tema persuasiunii, nu a găsit pentru copertă o imagine mai potrivită decât un cui introdus pe jumătate într-un material lemnos, deasupra căruia un ciocan loveşte. Bătut la cap cu obstinaţie sau bătut în cap, o fi avut ceva în comun aceste expresii.
La rândul său, psihologul italian Luciano Mecacci observă cum, pe această linie, se poate trece uşor de la cunoştinţe la convingere subiectivă cu iz de credulitate. O poziţionare în raport cu lumea, care de la sfera cunoaşterii deviază spre sfera psihodinamică şi psihosocială. Iar profesorul lui Fogg, Philip G. Zimbardo, constată că anumite "persoane inteligente pot fi convinse să ia decizii proaste, cele normale să se comporte bizar, iar cele bune să acţioneze cu răutate". Printr-un "întrerupător situaţional". De aşa ceva "salvează-mă, Doamne", că mă scufund! (cf. Mt 14,30).
