Luna septembrie deschide nu doar uşa toamnei, ci şi o etapă importantă în viaţa comunităţii noastre: începutul unui nou an şcolar. Dar înainte de a ne aşeza la birou sau în bancă, Biserica ne cheamă să ne ridicăm ochii şi inimile spre cer, unde privim două realităţi fundamentale ale credinţei noastre: Maica Domnului şi crucea lui Cristos.

Pe 8 septembrie celebrăm Naşterea Sfintei Fecioare Maria, începutul discret şi plin de speranţă al unei vieţi care avea să schimbe istoria mântuirii. Maria nu vine în lume în lumina reflectoarelor, ci în tăcere, în umilinţă, dar purtând în ea promisiunea lui Dumnezeu. Este o zi care ne aminteşte că Dumnezeu lucrează prin ceea ce e mic, curat şi disponibil. Într-o lume în care performanţa şi vizibilitatea par să conteze cel mai mult, Maria ne învaţă că importanţa adevărată stă în disponibilitatea inimii.

Această disponibilitate este frumos exprimată chiar de Maria în răspunsul ei dat îngerului Gabriel: "Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!" (Lc 1,38). Acest "fie mie" este modelul perfect de ascultare şi de deschidere la lucrarea Duhului Sfânt. Ea ne învaţă că, pentru a trăi cu adevărat planul lui Dumnezeu, trebuie să ne punem întreaga viaţă în slujba sa, cu încredere şi umilinţă. Începutul fiecărui an şcolar poate fi un nou "fie mie", o deschidere spre a primi cu bucurie tot ceea ce Dumnezeu pregăteşte pentru noi.

Această disponibilitate o regăsim, paradoxal, şi sub cruce. La doar câteva zile după sărbătoarea naşterii sale, pe 15 septembrie, o contemplăm pe Maica Îndurerată, stând în picioare lângă Fiul ei răstignit. Nu fuge, nu se ascunde. Este acolo, tăcută, dar neclintită. Cu o zi înainte, pe 14 septembrie, celebrăm Înălţarea Sfintei Cruci, adică misterul prin care suferinţa devine biruinţă, iar moartea devine izvor de viaţă.

Crucea nu este doar un obiect de devotament, ci o şcoală a iubirii. Şi la această şcoală, Maria este profesoara prin excelenţă, cea care a învăţat suferinţa în tăcere, credinţa în întuneric şi speranţa dincolo de moarte.

Sfântul Augustin ne aminteşte: "Crucifixul este o carte deschisă tuturor, dar care este înţeleasă numai de cei care ştiu să citească cu inima." Crucea nu este un simplu simbol, ci o realitate vie despre iubirea supremă şi sacrificiul lui Cristos pentru noi. A citi această "carte" cu inima înseamnă a înţelege că suferinţa şi încercările nu sunt fără rost, ci pot deveni izvoare de har şi mântuire dacă le trăim împreună cu Cristos.

Tocmai de aceea, începutul anului şcolar nu este doar un moment administrativ sau educaţional. Este o chemare de a începe sub binecuvântarea Mamei şi în lumina crucii. A merge la şcoală înseamnă a învăţa nu doar ştiinţă şi literă, ci şi înţelepciunea vieţii, iar această înţelepciune începe cu credinţa, cu respectul şi curajul de a trăi adevărul.

În mijlocul suferinţelor şi al încercărilor, Maica Îndurerată ne învaţă să găsim sens şi speranţă. Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea: "Sub cruce, Maria ne învaţă să fim solidari cu suferinţa şi să găsim speranţa în mijlocul încercărilor." Ea este un model de credinţă neclintită în mijlocul durerii şi al incertitudinii. Prin ea învăţăm că, deşi suferinţa face parte din viaţă, nu suntem singuri, iar prin credinţă putem găsi forţa să mergem mai departe, plini de speranţă şi încredere în iubirea lui Dumnezeu.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi