de pr. Iosif Dorcu
La doar trei kilometri de oraşul italian Imola, spre vest, se poate vedea un sanctuar, cu o lungă istorie, fiind cel mai vechi din zonă, numit "Fecioara Maria de la Piratello".
Tradiţia spune că, în anul 1483, un lombard evlavios, Stefano Mangelli, a pornit de la Cremona într-un pelerinaj spre Loreto. În Joia Mare (27 martie în acel an), a poposit în apropierea oraşului Imola, la o casă de oaspeţi. El voia să ajungă la Loreto de Paşte. Înainte de plecare, s-a oprit să facă o rugăciune în faţa unei imagini a Fecioarei Maria, aşezată pe un suport, la umbra unui păr tânăr (piratello, de unde vine şi numele sanctuarului). În acel moment, Sfânta Fecioară i-a apărut şi i-a vorbit, prezentându-se ca fiind "Maria Neprihănită, regina vieţii veşnice". Apoi i-a spus să meargă la autorităţile din Imola, să le ceară să construiască în acel loc un sanctuar dedicat ei. Ca dovadă a prezenţei sale, Maria a făcut să înflorească un trandafir, chiar dacă era luna martie. Mangelli a luat trandafirul, l-a dus în faţa autorităţilor şi toţi au acceptat cererea Fecioarei Maria. Se poate spune că aici, la Piratello, este unul dintre primele locuri unde Maria a anunţat că este neprihănit zămislită.
La 27 ianuarie 1489, contesa Caterina Sforza primeşte de la Papa Inocenţiu al VIII-lea acceptul de a construi o biserică şi un convent în acest loc. Consacrarea bisericii s-a celebrat la 27 martie 1492, zi în care era a noua aniversare de la apariţia Mariei. Caterina Sforza a încredinţat lucrarea arhitecţilor Domenico şi Zilio della Lobia din Lugano, care au realizat o biserică în formă simplă dreptunghiulară cu o intrare solemnă. Grija sanctuarului a fost încredinţată de aceeaşi Caterina Sforza călugărilor celui de-al treilea ordin regular al Sfântului Francisc, cunoscuţi în istorie ca "eremiţii din Valverde", pentru că aveau la Forli Biserica "Sfânta Maria din Valverde".
În anul 1525, când au fost realizate noi extinderi ale sanctuarului, s-a pus o placă în exteriorul bisericii cu inscripţia care se poate vedea şi azi: "ECCLESIA S. MARIA CORONATA PYRATELLI" ("Biserica Sfintei Maria Încoronată de la Piratello"). În interiorul sanctuarului, merită atenţie multe picturi foarte vechi: fresca cu Fecioara de Piratello din secolul al XV-lea, imagini cu cei patru evanghelişti, atribuite şcolii lui Guercino, o mare colecţie de ex-voto-uri realizate din lemn, precum şi multe manuscrise foarte vechi. Merită atenţie şi turnul bisericii care a fost realizat după proiectul marelui Bramante.
În anul 1798, revoluţionarii lui Napoleon au adus mari daune sanctuarului, mai ales că au furat obiecte de valoare sau au ocupat imobilele din jur. Abia în anul 1818, franciscanii au reuşit să reintre în sanctuar. În muzeu se păstrează relicvele Fericitului Geremia Lambertenghi.
Imaginea Fecioarei de la Piratello este o pictură pe o placă de teracotă cu dimensiunile 43x32 cm. În iconografie este numită "Glycophilousa" ("Cea care îmbrăţişează cu blândeţe").
O primă încoronare a icoanei a fost celebrată de Fericitul episcop Rodolfo Paleotti, cu o coroană de argint, în anul 1617. La 15 august 1714, icoanei i s-a pus o coroană de aur, iar autorităţile civile au numit-o "Decor Imolensium" ("Podoaba locuitorilor din Imola").
Papa Pius al IX-lea, un mare devot al Maicii Domnului, pe când era episcop de Imola (1832-1846), şi-a rezervat în interiorul bisericii o cameră, unde se retrăgea adesea în rugăciune.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, oraşul Imola a fost bombardat, dar sanctuarul, în mod miraculos, a fost ferit de bombe şi a putut adăposti refugiaţii. În anul 1946, biserica a devenit parohie, iar la 19 noiembrie 1954, Papa Pius al XII-lea a ridicat-o la rangul de "basilica minor".
