de pr. Ioan Balan
"Toată lumea să scoată o foaie de hârtie!" Cine nu-şi aminteşte de această celebră frază din perioada şcolarizării? Era o sarcină de lucru nedorită! Oricât de distraţi şi zâmbăreţi am fi fost până în acel moment, totul se disipa şi căpăta contur de nelinişte, cu tremurat, teamă şi chiar panică. Totul conta dacă te-ai pregătit ori nu la materia profesorului respectiv. Imediat se auzeau gemând foile desprinzându-se prin rupere din maculatorul pătat de molipsitoarea cerneală albastră. Lucrările de control veneau mereu în momentele mai puţin aşteptate şi cădeau ca o adevărată bombă peste cei prezenţi în clasă. Era neputinţă generală dacă testele erau însoţite şi de "Vă dau pe numere ca să nu copiaţi unii de la ceilalţi".
Din demersurile educaţionale face parte cu siguranţă şi extemporalul. Din punct de vedere pedagogic, procedeul evaluativ devine mijloc de verificare şi de apreciere a cunoştinţelor dobândite de elevi, de studenţi, de candidaţi pentru ocuparea unui loc, a unui post, ţinând cont de anumite instrumente de evaluare. Ele se stabilesc în funcţie de vârstă şi de particularităţile psihopedagogice ale beneficiarilor primari ai educaţiei şi de specificul fiecărei discipline. Unele dintre acestea pot fi: evaluări orale, teste, lucrări scrise, experimente şi activităţi practice, referate, proiecte sau probe practice.
Nimeni nu se poate eschiva din faţa examenelor. Oricât ai vrea să le eviţi, ele tot te ajung din urmă oricât de rapid ai fi. Viaţa însăşi este plină de teste şi mai mereu ne iau prin surprindere. Zăpada din timpul iernii ne ia prin surprindere; profesorii ne surprind cu lecţia neînvăţată. Poliţiştii ne surprind conducând autovehiculul cu viteză. Camarazii noştri de joacă din copilărie rămân miraţi de devenirea noastră în timp. La fel şi extemporalele ne surprind mereu... Oare Domnul ne mai surprinde? Cum ne găseşte? Cu temele făcute şi cu lecţia învăţată?
Întotdeauna găseşti o latură neaşteptată a lucrurilor şi a evenimentelor care îţi invadează spaţiul şi viaţa fără să te aştepţi, şi atunci povestea ta este însăilată cu propriile trăiri. Zilnic ai de întâmpinat extemporale negândite, dar pe care trebuie să le treci. Cum? Predând lecţii de prietenie adevărată şi sinceră tuturor oamenilor, ajutându-i să obţină note de trecere la examenul omeniei, la testul slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui. Atingând cu aripa compasiunii pe cei cu inima împietrită; învăţându-i pe cei indiferenţi la suferinţele semenilor lecţia iubirii necondiţionate, a iubirii care vindecă orice rană, orice suferinţă, orice nedreptate.
Fie ca Domnul să ne surprindă mereu cu lecţia vieţii bine învăţată!
