Interviu cu pr. Cristian Dumea, OFMConv., vicar provincial, realizat de pr. Claudiu Bulai

Muzica este un element constant în viaţa Bisericii. Cântările liturgice îi ajută pe credincioşi să se apropie de Dumnezeu. Vă invit în acest număr al revistei la un interviu cu un părinte căruia îi place muzica sacră, a studiat-o şi acum o practică în slujirea sa ca preot. La împlinirea a 20 de ani de Preoţie, l-am invitat la dialog pe pr. Cristian Dumea, OFMConv., vicar provincial al Ordinului Fraţilor Minori Conventuali.

- De ce este muzica importantă în viaţa Bisericii şi în celebrările liturgice?

Muzica a însoţit toate etapele vieţii oamenilor de la naştere până la moarte şi a fost prezentă în toate culturile şi la toate popoarele de când există lumea. Biserica, în înţelepciunea ei, cunoaşte bine funcţia, rolul şi impactul pe care îl are muzica asupra sufletului uman. Ştie foarte bine că muzica are întâietate asupra altor expresii ale artei, mai ales pentru faptul că, unită de cuvintele sacre, atinge nu doar mintea, ci şi inima. Rolul Bisericii este de a transmite învăţătura lui Isus, de a-i conduce pe oameni la întâlnirea personală cu Dumnezeu, de a-i da cinstea cuvenită şi de a lucra la sfinţirea şi la mântuirea sufletului lor. Muzica este un canal şi un mijloc care înlesneşte acest demers. Pe lângă faptul că exprimă mai plăcut rugăciunea, favorizează unitatea şi contribuie la o mai mare solemnitate a riturilor sacre.

- Cum aţi descoperit această pasiune pentru muzică şi cum aţi cultivat-o în viaţa dv.?

De mic copil mi-au plăcut şi am fost atras de sunetele solemne ale orgii de la mine din sat, mai ales marşurile pe care le cânta domnul dascăl. Doream să urc la orgă, să stau lângă claviatură, să aud şi să văd. Şi acum mi-aduc aminte primul meu cântec pe care l-am cântat la împărtăşanie: "Isuse al meu, rămâi cu mine". Era într-o zi de lucru, dimineaţa, la prima Liturghie de la ora 6.00. Gustul pentru sunete mi s-a deschis tot mai mult în seminar şi mai ales din anul 1996, când superiorii mei m-au trimis la studii în Italia, imediat după liceu şi noviciat. Bazilica "San Francesco" din Bologna şi cea de la "Sacro Convento" din Assisi au fost definitorii pentru mine. Aici am început studiul şi practica muzicii simultan cu studiul filozofiei şi al teologiei. Am fost atras de istoria şi tradiţia muzicală a ordinului meu şi mai ales de figura franciscanului Padre Giovanni Batista Martini, care a activat toată viaţa ca frate muzician la Bologna. Şi tânărul Mozart a studiat şase luni contrapunctul cu acesta. Ignorant fiind, credeam că franciscanii n-au treabă cu muzica. Practic, în Italia, mi s-au deschis ochii. Superiorii şi-au dat seama de înclinaţia mea spre muzică şi m-au îndrumat la Roma, la Institutul Pontifical de Muzică Sacră. Şi de atunci, am tot continuat cu studiul orgii, al armoniei şi cel coral.

- Dar vocaţia la Preoţie cum s-a născut şi s-a dezvoltat?

Vocaţia la Preoţie nu mi-am dat-o eu, ci Dumnezeu. El a sădit-o în inima mea prin mama. Când eram mic, mă jucam "de-a preotul" cu sora mea şi mergeam cu mama de mână la biserică. Mama avea o credinţă mare, foarte mare. Avea doar şapte clase, era o femeie simplă şi s-a rugat mult pentru mine. Mereu îmi spunea: "Vreau să te văd preot şi apoi pot să mor!". Şi aşa a fost. Prima mea înmormântare de preot a fost a mamei mele. Vocaţia mea se datorează rugăciunilor ei. Sunt ferm convins că fiecare dintre noi are un rost pe pământ şi nimic nu este întâmplător. Versetul acela din Sfânta Scriptură care spune că "încă din sânul mamei tale te-am chemat" îl simt tot mai viu, de parcă a fost scris pentru mine. Cred că aşa este pentru toţi preoţii. Îmi doream să fiu ministrant. Tata a vorbit cu dascălul din sat cu care se cunoştea, însă i-a spus să mai aştept un an, pentru că încă nu primisem Prima Sfântă Împărtăşanie. La şapte ani am devenit ministrant şi eram în clasa a doua. Mă simţeam bine în jurul altarului şi mă identificam cu preotul. "Aşa vreau să ajung şi eu", îmi spuneam. Şi am ajuns, prin harul şi mila lui Dumnezeu. Îmi place ceea ce fac, îmi place să mă rog cu oamenii, să celebrez Sfânta Liturghie şi să predic cuvântul lui Dumnezeu. Am ajuns la concluzia, pe cale experienţială, că nimic nu-i mai bun pe lumea aceasta decât Dumnezeu şi numai în el merită să-ţi pui toată baza.

- Aţi fost şi în formare în seminar, aţi fost şi la studii la Roma, dar aţi fost şi în pastoraţie în parohie. Cum să-l slujească oamenii pe Dumnezeu, indiferent de misiunea pe care o au?

Nu cred că este vreo reţetă anume. Fiecare om, dacă este sincer cu sine şi îşi ascultă inima, îşi pune întrebarea: De ce trăiesc? Care este rostul şi semnificaţia vieţii mele? Ce mă împlineşte şi mă face fericit? De ce fac ceea ce fac? Cine se ia în serios şi îşi ascultă conştiinţa, găseşte răspunsul în rugăciune şi în cuvântul zilnic al lui Dumnezeu de la Liturghie, în faţa căruia trebuie să te aşezi cu mare umilinţă şi să te goleşti de sine. Dumnezeu îţi şopteşte la ureche, te inspiră şi chiar îţi dictează ce trebuie să faci, cum şi în ce fel să-l slujeşti. Dumnezeu chiar există şi nu-şi bate joc de noi. Suntem unici şi irepetabili în faţa lui şi nu ne ia la grămadă. Glasul lui Dumnezeu este întotdeauna unic pentru fiecare suflet în parte.

- Împărtăşiţi cu noi o amintire în care aţi simţit că muzica a influenţat viaţa dv. de credinţă.

Rectorul meu de la Assisi şi-a dat seama că dedicam mai mult timp pentru muzică decât pentru Dumnezeu. Era un bun cititor de suflete. Înainte cu un an de a depune jurămintele pe viaţă mi-a spus: "Hai să vedem împreună pentru cine bate inima ta: pentru Dumnezeu, pe care spui că vrei să-l slujeşti, sau pentru muzică? Uite, timp de un an de zile, dovedeşte-ţi că eşti în stare să nu te mai ocupi de muzică. Dacă Dumnezeu ţi-a dat acest dar, oricum nu ţi-l va anula." Când am terminat teologia, superiorul meu de atunci mi-a zis: "Nu-i aşa că vrei să-ţi continui studiile muzicale?". Ştiam eu că Dumnezeu nu se contrazice pe sine.

- La final, vă invit să lăsaţi un mesaj cititorilor noştri despre legătura dintre muzică şi viaţa de credinţă.

Când îl iubeşti pe Dumnezeu, îi cânţi din toată inima şi din toate puterile.