Prelucrare de pr. Felician Tiba
Într-o zi, părintele paroh a pus nişte fotografii alb-negru în faţa altarului scriind dedesubt: "Mai ştiţi cine sunt aceste persoane?"
Unele persoane vârstnice au venit şi au spus: "Acesta nu este dascălul care cânta la orgă când eram noi mici? Uite, cu acesta am făcut noi pregătire la Prima Sfântă Împărtăşanie! Asta e bunica fostei mele colege de clasă! Cred că acesta este primul nostru paroh, dar e în cimitir de mult! Uite, cu ce haine se îmbrăcau strămoşii noştri pe vremuri! Acesta nu e clopotarul de pe vremuri?". Şi oamenii au început să-şi dea cu părerea...
Erau, într-adevăr, persoane de altădată. Fiecare avusese un rol special în Biserică, iar acum erau toate de mult timp în cimitir. Erau persoane răposate. Pe unele le amintesc doar cei din familia din care proveneau, iar pe altele, cum este părintele sau dascălul, îi amintesc mai toţi cei care se roagă pentru răposaţii lor.
Zilele trecute am avut posibilitatea să-l ajut pe părintele la cimitir la binecuvântarea mormintelor. Oamenii îi dădeau tot felul de liste, dar la finalul tuturor era scris: "preoţii şi dascălii care au slujit în parohia noastră".
Ce frumos! Oamenii încă îşi mai amintesc de ei. Dar îşi amintesc şi de cei dragi ai lor.
Iniţiativa părintelui paroh de a pune fotografiile alb-negru în faţa altarului şi de a ne îndemna să ne apropiem să vedem pe cine cunoaştem ne-a trimis pe toţi cei care le-am văzut către cimitir. Pentru că undeva mai jos stătea scris: "Când eram în viaţă, ne rugam noi pentru cei dinaintea noastră. Acum rugaţi-vă voi şi pentru noi!", şi pentru că este luna noiembrie, ne vom ruga pentru cei dragi ai noştri, care astăzi nu mai sunt cu noi... (Marius)
