Prelucrare de pr. Felician Tiba
Sigur aţi auzit cu toţii expresia "plânge Isus"! Când eram mic şi mai spuneam câte o prostioară, ca să mă conştientizeze că nu e bine, mama îmi spunea că "plânge Isus". Mă şi gândeam: "De ce ar plânge Isus, că doar nu lui i-am spus prostioara, ci poate unui frate, surorii mele sau poate unui coleg de şcoală. Ce legătură are Isus cu ceea ce spun eu? Şi la câte avea el de făcut acolo în cer, numai de ceea ce făceam şi spuneam eu nu avea timp!
Într-o zi, în Postul Mare, vorbind despre pătimirea lui Isus pe cruce, părintele paroh a spus că păcatul nostru este cel care l-a răstignit pe Isus. Şi astăzi, a continuat părintele, toţi cei care continuă să păcătuiască, să vorbească urât, să încalce poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii, toţi aceştia îl fac pe Isus să lăcrimeze. Şi astăzi ei continuă să-l răstignească pe Isus, aşa cum au făcut-o soldaţii în timpul său.
"Şi astăzi continuă": mi-a rămas această expresie în minte. Înseamnă că mama ştia ea ceva! Înseamnă că este adevărat, Isus continuă să sufere ori de câte ori noi îl supărăm prin păcatele noastre, chiar dacă despre aceasta nu prea mai vorbim astăzi. Recunosc, nu prea îmi place nici atunci când îl aud pe părintele că vorbeşte despre păcat la predică.
Parcă s-a scos păcatul din lumea în care trăim! Totul e pe fond psihologic, totul e reminiscenţă din copilărie, totul e specific naturii umane, uneori e şi normal, "că doar suntem oameni"! Şi uite aşa, nu prea mai crede nimeni astăzi că Isus continuă să plângă. El însă plânge ori de câte ori noi îl facem să plângă prin atitudinea noastră contrară voinţei lui. (Daniel)
