de pr. Petru Ciobanu
Se întâmplă, mai ales cu ocazia Paştelui, să auzim de "calendar iulian" şi "calendar gregorian", ultimul fiind cel pe care-l urmează în totalitate ritul latin al Bisericii Catolice. Denumirea acestui calendar este legată de numele Papei Grigore al XIII-lea, al 226-lea pontif al Bisericii Universale.
Ugo Boncompagni, acesta fiindu-i numele de până la alegerea ca urmaş al lui Petru, s-a născut la 7 ianuarie 1502, la Bologna, fiind al patrulea dintre cei zece copii ai lui Cristoforo Boncompagni şi ai Angelei Marescalchi. A studiat dreptul canonic şi civil la Universitatea din Bologna, iar după o carieră didactică, în anul 1539, Papa Paul al III-lea l-a cooptat în curia romană, luând apoi parte ca jurist la Conciliul Tridentin. Sub pontificatul Papei Paul al IV-lea a primit mai multe misiuni diplomatice, de care, graţie studiilor sale de drept, s-a achitat cu succes.
Acelaşi Paul al IV-lea, la 20 iulie 1558, l-a numit episcop, însă, pentru a putea fi consacrat, a trebuit mai întâi să primească hirotonirea diaconală şi prezbiterală, consacrarea episcopală primind-o la 6 august acelaşi an. Revenit la Roma de la Trento, la 12 martie 1565, Papa Pius al IV-lea l-a creat cardinal cu titlul de "Sfântul Sixt". A fost ales pontif suprem la 13 mai 1572, luându-şi numele de Grigore, în cinstea Sfântului Papă Grigore cel Mare. Încoronarea s-a desfăşurat la 25 mai.
Chiar de la începutul pontificatului s-a dedicat punerii în practică a deciziilor Conciliului Tridentin, mai ales în ceea ce priveşte formarea clerului, fiind fondatorul a numeroase seminarii. În anul 1573, a înfiinţat Congregaţia Grecilor (a catolicilor de rit bizantin) şi a restaurat Congregaţia Germană pentru readucerea Germaniei şi Elveţiei la credinţa catolică. De fapt, multe eforturi ale papei au fost îndreptate spre a readuce la unitatea credinţei catolice ţările europene care au trecut la protestantism. Tot el a fost şi promotorul unei noi Ligi Sfinte antiotomane.
Prin numeroase donaţii făcute Colegiului Roman al iezuiţilor şi-a eternizat numele în denumirea acestuia, devenit Universitatea Gregoriană. În anul 1575 a aprobat Congregaţia Oratoriului, înfiinţată de Sfântul Filip Neri câţiva ani mai înainte. Lui Grigore al XIII-lea i se datorează şi culegerea de legi Corpus Iuris Canonici din anul 1582 şi Martirologiul Roman din 1583. A proclamat trei sfinţi, printre care şi Sfântul Norbert, fondatorul premonstratenzilor, şi trei fericiţi, inclusiv predecesorul său Grigore al VII-lea.
Moştenirea cea mai importantă lăsată de Grigore al XIII-lea este noul calendar, promulgat prin bula Inter gravissimas din 24 februarie 1582, prin care data de 4 octombrie devenea 15 octombrie, iar anul bisect se repeta o dată la patru ani. Sub pontificatul său s-a început lărgirea actualului complex al Palatului Quirinale, devenit reşedinţă pentru 30 de papi, de la Grigore al XIII-lea până la Pius al IX-lea.
Grigore al XIII-lea a trecut la cele veşnice la 10 aprilie 1585, fiind înmormântat în Bazilica "Sfântul Petru" din Roma.
De Moldova, pe papa Grigore al XIII-lea îl leagă relaţiile sale cu domnul Petru Şchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591), primul dintre Basarabi pe tronul Muşatinilor, căruia i-a scris de mai multe ori. Acesta s-a bucurat de simpatia pontifului prin aceea că, dornic să consolideze relaţiile cu Polonia, a fost un fervent susţinător al cauzei catolicilor. Mai întâi, Petru Şchiopul i-a "invitat" pe protestanţi să părăsească ţara, apoi, în anul 1587, prin sfetnicul său Bartolomeo Brutti, i-a chemat în Moldova pe iezuiţi, ajunşi în Moldova în anul următor. Se pare că relaţiile lui Petru Şchiopul şi-au pus puternic amprenta asupra domnului moldovean din moment ce, în anul morţii sale - 1594 -, retras în Tirol, Petru avea de gând să meargă la Roma pentru "a săruta picioarele papei".
