Interviu cu pr. Iosif Antili, realizat de pr. Claudiu Bulai

Biblia este cartea care ne invită să cunoaştem cuvântul autentic al lui Dumnezeu. Pentru a înţelege acest cuvânt avem nevoie de timp. Viaţa noastră cunoaşte un timp, dar ne dorim să ne întâlnim cu Dumnezeu. Vă propun în acest număr al revistei un dialog cu pr. Iosif Antili, care a studiat mai aprofundat textul Bibliei şi oferă mărturii din experienţa personală, pentru a redescoperi frumuseţea şi actualitatea cărţii sfinte.

- Cum s-a născut pasiunea pentru studiul biblic?

Trebuie să spun de la bun început că ideea de a urma o specializare în ştiinţe biblice nu a fost un vis al meu. Dacă mi-am imaginat vreodată că voi urma o specializare după consacrarea sacerdotală, visam mai curând să studiez filozofia. Evident, exista interesul pentru Biblie, deoarece căutam să-mi pregătesc bine şi să-mi fundamentez biblic predicile şi catehezele, dar nu îmi imaginam o ulterioară specializare în acest domeniu. Îmi amintesc totuşi de un detaliu semnificativ de prin anul 1995. Eram atunci vicar parohial la Valea Seacă şi, mergând într-o zi la Bacău, am găsit la o tarabă din piaţa centrală un dicţionar gros de limbă ebraică. Era dicţionarul lui Wilhelm Gesenius, cu explicaţii în engleză. Nu ştiam pe atunci engleză, iar ebraica o uitasem complet. Nu înţeleg nici acum bine ce a fost în mintea mea atunci, dar ceva m-a împins să cumpăr acel dicţionar, pe care am plătit 14.600 lei în banii de atunci (aproximativ 1/5 din salariu). Era o sumă semnificativă pentru un tânăr preot vicar. Un gest inconştient? Poate chiar acesta a declanşat forţele din univers care au condus la trimiterea mea la Roma pentru studii biblice. Oricum, am învăţat o lecţie: Ai grijă ce cărţi cumperi, pentru că s-ar putea să ţi se întâmple lucruri pe care nu ţi le poţi imagina! În anul 1999, PS Petru Gherghel m-a trimis la Roma cu propunerea de a studia ştiinţe biblice. Cererea episcopului m-a surprins, dar am zis da.

- Cât de mult v-a schimbat viziunea despre Biblie toate aceste studii pe care le-aţi făcut?

Întâlnirea cu Sfânta Scriptură mi-a schimbat fundamental cursul vieţii. Şansa de a aprofunda ştiinţele biblice rămâne de departe cea mai fascinantă experienţă din viaţa mea. Nu puteam bănui înainte de aceasta copleşitoarea profunzime a Bibliei. Lucrurile au decurs bulversant. A fost mai întâi un an de şoc. În toamna anului 1999, m-am înscris la prestigiosul Institut Pontifical Biblic din Roma. Eram din nou student. Era o senzaţie stranie. La prima oră de limbă ebraică, profesorul iezuit Karl Plötz ne-a încurajat pedagogiceşte prin cuvintele: "Aşa cum bănuiţi, anul acesta pentru voi va fi infernul." Şi aşa a fost.

- Cum au decurs lucrurile mai departe?

Au urmat ani de studiu solicitanţi şi fascinanţi deopotrivă, cu profesori excepţionali, care au lăsat o amprentă de neşters în gândirea mea şi în sufletul meu. Datorită lor am descoperit universul uimitor al Bibliei. Astăzi, cred că aceasta a fost cea mai fascinantă experienţă din viaţa mea. Parcursul de specializare a inclus un semestru de studiu la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A studia Biblia în Ţara Sfântă este o experienţă unică. Anumite lucruri despre Biblie nu le poţi percepe decât stând acolo o vreme. Vorbind despre semestrul de studii la Ierusalim, nu pot să nu menţionez încântătoarea experienţă pastorală cu românii care lucrau în Israel. În zilele de sabat, celebram Liturghia în diferite oraşe împreună cu pr. Iosif Dorcu, un minunat prieten căruia îi păstrez o mare recunoştinţă pentru frumoasa colaborare din acele luni. După patru ani de specializare la Institutul Pontifical Biblic din Roma, am fost chemat acasă pentru a preda cursuri de Biblie. În anul 2009 m-am reîntors la Roma pentru alţi patru ani. Am urmat studiile doctorale la Universitatea Pontificală Urbaniana încheiate cu un doctorat în literatura profetică biblică.

- Am dori să vă cunoaştem mai bine. Cum s-a născut vocaţia la Preoţie şi cum s-a maturizat?

Există vocaţii care apar la maturitate şi vocaţii din copilărie. Eu mă înscriu în cea de-a doua categorie. De mic am mers cu mama la biserică, iar ambientul bisericesc m-a marcat profund. Eram fascinat de tot ce se petrecea în biserică. Am simţit că mi-ar plăcea să fac şi eu lucrurile pe care le vedeam săvârşindu-se în altar. Cred că încă de atunci Dumnezeu m-a atras în mod misterios spre preoţie. Cred şi astăzi că, în intimitatea unei biserici, se întâmplă cel mai mare miracol posibil pe pământ, şi anume: întâlnirea lui Dumnezeu cu oamenii. Am înţeles de atunci că preotului îi revine un rol fundamental în orientarea oamenilor spre Dumnezeu. Îmi vin mereu în minte cuvintele lui Eugen Ionescu: "Atunci când întâlnesc un preot, vreau să întâlnesc o persoană care îmi vorbeşte despre o altă lume."

- Sunteţi responsabil şi cu ecumenismul. Cum să dialogheze creştinii între ei pentru a ajunge la unitate?

Există diferite moduri de a ne apropia unii de alţii. Există ecumenismul teologilor, ecumenismul carităţii, ecumenismul rugăciunii. Apoi, mai există o formă foarte specială de apropiere între creştini: ecumenismul vieţii. Această formă de apropiere între creştini este constituită din miile de gesturi de iubire şi respect între creştinii de diferite confesiuni. Asta ar trebui să simţim unii faţă de alţii: respect şi iubire. Când un preot, un călugăr, un pastor sau un simplu creştin loveşte în celelalte Biserici, ei se transformă în vectori ai urii şi fac un mare deserviciu cauzei unităţii. De aceea spun, trataţi-i cu respect pe fraţii din celelalte Biserici. Astfel, veţi sluji cauza sfântă a unităţii.

- La final, lăsaţi un mesaj cititorilor noştri despre rolul Bibliei în viaţa de zi cu zi.

Fără apropiere de Biblie este imposibil să existe o reînnoire a Bisericii din Europa. Nu de experţi în exegeză ducem lipsă, ci de oameni pasionaţi de cuvântul lui Dumnezeu şi capabili de a propune cuvântul într-o formă convingătoare. Mi se pare extraordinar ce spunea un scriitor din trecut. El considera că la judecata de apoi preoţii vor trebui să răspundă la o singură întrebare: "Ce aţi făcut din evanghelia mea? Aduceţi-mi cuvântul!" Acest gând este cutremurător. Şi aş mai adăuga un lucru. În munca de popularizare a Sfintei Scripturi, preoţii au nevoie de implicarea competentă a laicilor dornici să slujească minunata cauză a cuvântului lui Dumnezeu. De altfel, orice creştin, aşa cum o spune foarte clar Sfântul Părinte Papa Francisc, trebuie să-şi rezerve timp pentru ascultarea cuvântului şi pentru lectura Bibliei. Aceasta este o mare urgenţă. Un creştin care nu citeşte Biblia şi nu o aprofundează, nu este foarte convins de credinţa sa şi nu convinge. Sfântul Ieronim o spunea sec şi limpede: Ignoratio Scripturarum, ignoratio Christi est. "Cine poate înţelege, să înţeleagă!"