de pr. Ioan Balan
Orologiul tăcut al timpului îşi continuă nestingherit mersul spre veşnicie. În curgerea neobositului tic-tac, bine cunoscut de tot vieţuitorul, ne trezim că zilele se transformă în luni, iar lunile se strâng atât de repede în snopul anilor. Ce repede se face târziu în viaţă! Zgomotele pocnitorilor din noaptea de revelion au amuţit şi artificiile ce luminau văzduhul rămân doar amintire. Mesele îmbelşugate au rămas despuiate de mâncărurile pregătite cu atâta migală pentru noaptea dintre ani, iar paharele se odihnesc după clinchetele vesele de sărbătoare. Totul devine poveste, dar povestea vieţii tale continuă.
Şi o luăm de la capăt! Fila veselă a calendarului ne indică luna ianuarie. Un nou început! Au mai fost atâtea începuturi până acum şi poate vor mai veni şi altele, dacă Domnul va binevoi să ne dăruiască viaţa. Ne umplem viaţa cu tot feluri de lucruri şi obişnuinţe. Ştim să ne umplem mesele cu mâncăruri gustoase. Ne place să ne umplem paharele cu băutură până la refuz. Ne umplem existenţa cu atâtea frământări zilnice ce rod mişeleşte din sănătatea trupului. Am învăţat să ne umplem agendele cu diferite activităţi. Am deprins umplerea dulapurilor cu haine pe care nu le mai îmbrăcăm. Bibliotecile sunt umplute cu cărţi care aşteaptă să fie citite. Adăugăm amintiri în albumele frumos colorate cu fotografiile celor dragi. Carnetele de elev sunt umplute cu note. Mallurile şi marketurile sunt ticsite de oameni curioşi. Stadioanele mereu sunt umplute la maximum cu microbişti. Dar sufletul când ni-l mai umplem cu Dumnezeu?
Pentru creştinul căutător de Dumnezeu este sărbătoare cu gust de binecuvântare. Cât de important pentru suflet şi trup este să începi orice lucrare cu el, şi atunci munca omului devine conlucrare cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu! Atunci minutul trecător este umplut cu veşnicie. Omule, eşti mare când ceri binecuvântarea de sus, când ştii să te faci mic asemenea unui copil şi îndrăzneşti să-ţi ridici privirea spre înaltul cerului pentru a-i permite Domnului să te ungă cu harurile sale, iar inima sa divină va ploua peste tine cu picături de binecuvântare! Robotelile uzuale, muncile cotidiene şi luptele obositoare purtate pe meterezele trupeşti şi sufleteşti trebuie mereu duse şi împlinite împreună cu Dumnezeu. Doar atunci vei izbuti să fii tu însuţi, fără mască şi curat. Luptă zi de zi, cu toate forţele, pentru ca timpul să nu treacă pe lângă tine în van, ci cu folos pentru veşnicie!
