de av. Mihaela Ciobanu

• Angela G. (Tămăşeni). "Bunica de pe mamă a avut două fete din prima căsătorie. Tatăl a plecat în război în anul 1941 şi nu s-a mai întors. Bunica s-a recăsătorit şi s-a mutat la noul soţ împreună cu mama mea. Când s-a recăsătorit, bunica mea a afirmat că sora mamei mele va rămâne în gospodăria primului soţ, iar mama va rămâne pe locul celui de-al doilea soţ. În prezent, cele două fiice ale bunicii mele, mama şi sora mamei mele, doresc moştenire şi din cea de-a doua căsătorie, deşi nu au nicio legătură cu cea de a doua căsătorie."

La această problemă juridică a fost formulat deja un răspuns în numărul din luna februarie 2024 la cererea doamnei Florentina G. din Roman. Astfel, potrivit art. 964 al. 1 din Codul civil, "Rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine:

a) clasa întâi: descendenţii;

b) clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi;

c) clasa a treia: ascendenţii ordinari;

d) clasa a patra: colateralii ordinari."

Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.

Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, conform art. 975 din Codul civil: (1) Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit. (2) Descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte clase şi vin la moştenire în ordinea proximităţii gradului de rudenie. Dispoziţiile art. 964 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. (3) În concurs cu soţul supravieţuitor, descendenţii defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moştenire. (4) Moştenirea sau partea din moştenire care li se cuvine descendenţilor se împarte între aceştia în mod egal, când vin la moştenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moştenire prin reprezentare succesorală. Potrivit dispoziţiilor legale invocate, au calitatea de moştenitori după bunica dv. ambele fiice, în calitate de descendenţi, ambele având drepturi egale. În situaţia în care, la momentul decesului bunicii, fiica cea mare era decedată, au calitatea de moştenitori, prin reprezentare succesorală, urmaşii acesteia, fiind aplicabile dispoziţiile 965 şi 966 din Codul civil care prevăd: Articolul 965: "Prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii."

Art. 966 al. 1: "Pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului."

Pentru a moşteni nu este suficient să ai vocaţie la moştenire, ci este necesar ca moştenirea să fie acceptată în termenul legal de opţiune succesorală care este de un an (dacă decesul a intervenit până la 1 octombrie 2011 când a intrat în vigoare noul Cod civil) sau de 6 luni, dacă decesul a intervenit până la 1 octombrie 2011, fiind aplicabile dispoziţiile din vechiul Cod civil.

Primirea unei moşteniri poate fi acceptată în mod expres printr-o declaraţie autentică dată în faţa unui notar şi înregistrată de acesta în registrul naţional notarial sau în mod tacit, făcând acte de acceptare tacită.

Având în vedere prevederile legale enunţate mai sus, cele două fiice ale bunicii dv. au drepturi egale la moştenire la ambele case, atât pentru casa de la primul soţ, cât şi pentru cea de la al doilea soţ - doar pe partea cuvenită bunicii. Aşa cum menţionam şi în numărul din februarie 2024, pentru lămurirea acestei situaţii juridice, trebuie verificate actele de stare civilă, actele de proprietate ale celor două imobile, dacă a fost dezbătută succesiunea după cel de-al doilea soţ, dacă au mai fost copii din cea de-a doua căsătorie etc. Precizăm că rolul agricol ataşat scrisorii adresată redacţiei nu face dovada dreptului de proprietate.