de pr. Iosif Dorcu
Pe colina Nikolausberg, în partea vestică a oraşului german Würzburg, se înalţă solemn, cu cele două turnuri ale sale, sanctuarul Käppele. În culorile sale alb-galben, contrastează admirabil cu verdele pădurii care îl înconjoară. Din faţa bisericii există o frumoasă panoramă asupra văii râului Main.
În timpul Războiului de 30 de ani, fiul unui pescar a adus aici o statuie de lemn care o reprezenta pe Maica Domnului cu Fiul ei mort pe braţe (Pieta), pe care a găsit-o în râul Main. Populaţia, foarte afectată de război, a căutat refugiu în faţa acestei statui. Aşa a apărut în anul 1653 o capelă ce adăpostea statuia miraculoasă pe care o vedem şi astăzi, în faţa căreia s-au întâmplat numeroase miracole. În anul 1683, episcopul Konrad Wilhelm von Wernau a propus mărirea acestei capele.
Pelerinajele au luat din ce în ce mai mare amploare. Mai târziu, între anii 1748 şi 1750, lângă capelă s-a construit o biserică, după planurile celebrului arhitect Balthasar Neumann, iar grija acesteia a fost încredinţată călugărilor capucini. Urmează, până în anul 1800, amenajarea interiorului în stilul rococo, devenind astfel una dintre cele mai remarcabile opere de arhitectură în acest stil din Germania.
Fiind la 70 de metri mai sus de nivelul râului Main, pelerinul trebuie să urce 255 de trepte.
După moartea lui Balthasar Neumann, între 1761 şi 1769, Dominikus Ickelsheimer a legat capela de oraş printr-o scară monumentală, pe care au fost instalate paisprezece staţiuni ale Căii sfintei cruci. Balthasar Neumann a construit sanctuarul iniţial lângă capela care deţinea imaginea miraculoasă a Mariei, dar Dominikus Ickelsheimer a integrat ulterior capela în biserica de pelerinaj, înlocuind turnul cu un acoperiş în formă de cupolă.
Doi sculptori din Würzburg, Johann Peter şi Simon Wagner, între anii 1767 şi 1778, au realizat 77 de personaje, de mărime naturală, pentru Calea sfintei cruci, dar din cauza războiului, sfinţirea şi inaugurarea acesteia au avut loc abia în anul 1824. Meditarea Căii sfintei cruci este o tradiţie îndelungată la acest sanctuar.
În timpul bombardamentelor din 16 martie 1945, sanctuarul nu a suferit nicio daună, deşi oraşul a fost grav afectat: au fost 5.000 de morţi, iar oraşul vechi, în totalitate distrus.
Dacă în exterior pelerinul este încântat de arhitectura faţadei, cu turnurile şi cupolele în formă de cepe, având în vârf cruci aurite, şi de panoramele ce i se deschid în faţa ochilor, nici interiorul nu este mai puţin impresionant. Întregul ansamblu al interiorului este o operă de artă compusă din coloane, stucaturi aurite, fresce şi policandre. Punctul principal îl constituie, desigur, statuia miraculoasă, aşezată într-o nişă, deasupra altarului din "Capela Harurilor". Doi îngeri susţin pe mâini statuia. Pe tavanul capelei se poate admira o frescă de mari dimensiuni, cu încoronarea Fecioarei Maria, realizată în anul 1752 de pictorul Matthäus Günther.
Capela este bogată în imagini ce reprezintă Patimile lui Isus, însă toate acestea vor să spună că suferinţa şi moartea nu au ultimul cuvânt în viaţa lui Isus. Suferinţe ale pelerinilor s-au transformat parcă într-o nouă bucurie pentru viaţă şi aceasta se vede din multitudinea de ex-voto-uri expuse pe un culoar, în apropierea "Capelei Harurilor". Toate acestea sunt adevărate mărturii despre evlavia populară a oraşului Würzburg din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Foarte mulţi pelerini vizitează capela, în special în timpul săptămânii premergătoare Rusaliilor. De asemenea, impresionează orga. Deşi fluierele sunt refăcute în anul 1991, aranjamentul baroc care o include, o adevărată capodoperă, datează din anul 1750. Pelerinii care vin, mai ales în ajunul sărbătorii consacrării bisericii, însoţiţi şi de fanfară, trăiesc un moment profund şi mişcător. Totul culminează cu o procesiune de seară cu lumânări. Cine trece prin Würzburg merită să facă un popas şi o rugăciune la sanctuarul Käppele.
