de pr. Iosif Dorcu
În partea de nord-est a oraşului Budapesta, la marginea localităţii Gödöllő, în Dieceza de Vác, se poate vizita unul dintre cele mai importante sanctuare ale Ungariei, Máriabesnyő. Besnyő era deja considerată o zonă locuită încă din anul 1000, dar o populaţie mai mare s-a stabilit aici abia în secolul al XII-lea. În anul 1214, episcopul de Vác a dăruit moşia Besnyő unui principe slovac, dar invazia tătară, din secolul al XIII-lea, a distrus localitatea aproape complet.
În anul 1758, contele Antal Grassalkovich a decis să construiască pe proprietatea sa o capelă în cinstea Sfintei Fecioare de la Loreto, dar nu era hotărât asupra locaţiei.
La acea vreme, la poalele unui deal lângă Gödöllő, se puteau observa ruinele unei biserici construite în urmă cu 300 de ani, care acum erau acoperite de o pădure densă. Având în vedere aceste ruine, contele s-a gândit că ar fi cel mai potrivit ca această veche biserică să fie reconstruită în cinstea Sfintei Fecioare.
În primăvara anului 1759, conform intenţiei contelui de Gödöllő, au început lucrările. Curăţarea ruinelor a fost condusă de un zidar pe nume János Fidler. Unul dintre zilierii săi, un anume Márton Tóth, a avut un vis în zorii zilei de 19 aprilie, pe care l-a povestit şi lui János Fidler în acea zi. Parcă cineva îi spunea: "Dacă sapi printre ruinele bisericii, unde cândva era altarul, vei găsi ceva foarte frumos!". Au început să caute în locul indicat în vis şi, într-adevăr, au găsit o statuie de 11 cm înălţime, sculptată în os, din secolele XI-XII, care o înfăţişează pe Maria cu pruncul în braţe, statuie ce se poate vedea astăzi chiar deasupra tabernacolului. Mult timp a fost păstrată într-o capelă particulară în castelul din Gödöllő, fiind scoasă doar la mari sărbători mariane, pentru ca pelerinii să o poată venera. Curând s-a răspândit vestea numeroaselor vindecări miraculoase, iar pelerinii erau din ce în ce mai numeroşi. Una dintre aceste minuni din Máriabesnyő este legată de vindecarea unui măcelar din Gödöllő, a cărui mână a fost paralizată în urma unui accident. După ce medicii nu i-au putut îmbunătăţi starea, s-a rugat Fecioarei de la Máriabesnyő, după care şi-a putut folosi din nou mâinile. Acest fapt l-a încurajat pe conte să construiască lângă capelă o biserică cu două etaje şi o mănăstire pentru călugării capucini. În spatele altarului poate fi venerată o statuie a Maicii Domnului de la Loreto, sculptată în lemn de cedru. Se spune că această frumoasă statuie a fost adusă pe jos din Italia de mai mulţi tineri, iar contele Grassalkovich a împodobit-o cu două coroane, pentru Maria şi Prunc, ornate cu rubine. Biserica a fost sfinţită la 15 august 1761.
Timp de două secole acest sanctuar a cunoscut o dezvoltare şi o înflorire continuă, până în 1950, când guvernul comunist a desfiinţat ordinele monahale, iar capucinii au fost nevoiţi să părăsească şi mănăstirile lor. Cu toate acestea, în intervalul de aproape patru decenii, pelerinajele au continuat, deşi într-o măsură mai modestă. Reînnoirea vieţii religioase poate fi datată din anul 1989, când fraţii capucini au putut să se întoarcă, iar de atunci s-a experimentat renaşterea şi extinderea vieţii religioase. Importanţa şi popularitatea sa au fost concretizate în anul 2008, când biserica a primit rangul de "basilica minor".
Tablourile altarelor laterale au fost pictate de Norbert Baumgartner, un călugăr capucin vienez, în jurul anului 1770. Interiorul bisericii este decorat cu picturi murale şi vitralii realizate de Lajos Márton în anii 1941 şi 1942. Confesionalele aurite, rococo, sunt din secolul al XVIII-lea. În curtea de lângă biserică se află o statuie a Sfântului Konrad, iar în biserică, lângă altar, atrage atenţia o relicvă a acestui sfânt de la Altötting.
