de pr. Iosif Dorcu
În nordul statului Peru, în Dieceza de Trujillo, pe lângă alte trei sanctuare dedicate lui Cristos, se află la Otuzco unul dedicat Maicii Domnului. Otuzco este un sat locuit de oameni de munte, legaţi de tradiţii şi departe de larma zonei turistice Cuzco. La o altitudine de 2.641 m şi la 73 km depărtare de oraşul Trujillo (al treilea ca mărime în Peru, după Lima şi Arequipa), locuitorii poartă mereu veşmintele lor tradiţionale, viu colorate şi îşi vând pe marginea străzii propriile produse. Cinstirea Maicii Domnului la Otuzco, sub titlul de "Fecioara de la Poartă" începe în jurul anului 1664. Locuitorii aveau mare frică de piraţi, care adesea atacau oraşul Trujillo, fiind port la ocean. La Otuzco exista deja o capelă dedicată Neprihănitei Zămisliri, realizată de călugării augustinieni, unde se afla şi o statuie a Mariei. Conform tradiţiei, această statuie a fost sculptată în Venezuela la comanda unei familii din Arequipa. Ulterior, aceasta a fost oferită bisericii pentru a fi purtată în procesiuni. Călugării augustinieni au aşezat-o deasupra porţii de la intrarea în biserică, şi de aici titlul de "Fecioara de la Poartă". Localnicii din Otuzco au aşezat statuia Mariei la intrarea în localitate pentru a fi apărată de piraţi. Din fericire, ca un miracol, Trujillo şi toată regiunea n-au mai fost atacate, şi astfel începe cinstirea şi încrederea în "Fecioara de la Poartă". Chipul Mariei este luminos, priveşte spre pelerini, pare puţin trist. Aici nu-l are pe prunc în braţe, ci are un buchet de trandafiri de aur în mâinile care sunt împreunate ca pentru rugăciune. Pe cap poartă o coroană mare de aur, iar mantiile se schimbă în funcţie de sărbători şi timpuri liturgice. Este aşezată într-o nişă minunat ornamentată, deasupra intrării în biserică, iar sub picioare este o semilună de argint.
La 29 iulie 1943, Fecioara de la Otuzco este declarată de către Papa Pius al XII-lea "Regină a păcii mondiale" şi patroană a nordului ţării. Acelaşi papă îl deleagă pe nunţiul apostolic, Mons. Fernando Cento, să încoroneze oficial statuia cu ocazia Congresului euharistic de la Trujillo din 27 octombrie 1943. În timpul vizitei sale în Peru, Papa Francisc a încoronat din nou statuia la 20 ianuarie 2018, numind-o "Maica milostivirii şi a speranţei".
Piatra de temelie a sanctuarului a fost aşezată la 27 octombrie 1950, dar abia după 30 de ani s-a finalizat construirea acestuia. Biserica a fost realizată doar din piatră cioplită. Sanctuarul, cu o suprafaţă de 2.026 metri pătraţi, are o navă centrală şi două laterale, precum şi două turnuri care se înalţă deasupra imensei sale faţade.
Sărbătoarea sanctuarului se celebrează anual la 15 decembrie, când în acest oraş liniştit sosesc cam 100.000 de pelerini din Peru şi Ecuador. Această sărbătoare a fost declarată, la 24 noiembrie 2012, Patrimoniu Cultural Imaterial Naţional. La 14 decembrie, numită "ziua coborârii", statuia este coborâtă pe o rampă abruptă pentru a o apropia de pelerini, oferind ocazia de a o venera de aproape. La 15 decembrie, ea este purtată în procesiune pe străzile localităţii. Ziua de 16 decembrie se numeşte "ziua venerării şi a înălţării", deoarece statuia este înălţată şi reaşezată deasupra intrării. În vechea biserică, devenită astăzi muzeul "Mamita", se păstrează sute de mantii, coroane, bijuterii sau alte obiecte preţioase, oferite de-a lungul timpului de către pelerini. Sanctuarul din Otuzco este cunoscut ca un loc al vindecărilor, mai ales pentru copiii mici. În fiecare an, în luna mai, pe parcursul a şapte zile, statuia este purtată în pelerinaj în unele biserici ale diecezei, printre care şi catedrala din Trujillo, dar şi în spitale, închisori şi universităţi.
