O vocaţie universală
de Diana Bejan
În luna mai, Papa Francisc ne îndeamnă să ne rugăm pentru toate persoanele consacrate, pentru ca acestea să crească pe drumul vocaţiei lor cu ajutorul unei formări umane, pastorale, spirituale şi comunitare care să îi conducă să fie mărturisitori credibili ai evangheliei.
"Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Mt 16,18). Prin aceste cuvinte, Isus îl învesteşte pe apostolul Petru cu harul preoţiei, acestuia revenindu-i misiunea de a duce mai departe munca de evanghelizare şi de convertire începută de Cristos în lume. Nu este întâmplătoare asemănarea preotului cu piatra, duritatea ei reflectând poziţia pe care Biserica trebuie să o aibă în societate: să fie o stâncă neclintită, rezistentă la valuri şi intemperii, pe care se poate construi o viaţă, o comunitate şi chiar întreaga lume.
Cu toate acestea, stabilitatea Bisericii nu este dată doar de dogmele şi principiile deja consacrate, ci şi de formarea continuă a actualilor şi a viitorilor preoţi, în paralel cu dezvoltarea globală şi cu crizele antropologice, culturale, financiare şi de mediu cu care societatea se confruntă. Această formare se realizează, în principal, prin contactul cu diverse culturi şi, mai ales, prin aplecarea constantă asupra nevoilor şi suferinţelor creştinului de rând.
Acest aspect este subliniat de Papa Francisc şi în constituţia apostolică Veritatis gaudium, din 2017, adresată universităţilor ecleziastice, prin care recomandă "transcenderea limitelor propriilor dieceze, naţiuni sau rit, pentru a sprijini nevoile întregii Biserici şi pentru a fi capabili de a predica oriunde evanghelia". Mai precis, Papa Francisc vorbeşte despre "progresul Bisericii", despre "o Biserică ce merge înainte", fapt care se poate realiza doar prin progresul individual, al fiecărui conducător de suflete în parte, prin studii intense, schimburi de experienţă şi, mai ales, prin punerea în practică a cuvântului, în viaţa de zi cu zi.
Aşadar, suntem îndemnaţi să ne unim în rugăciune pentru toate persoanele consacrate sau care se află pe drumul vocaţiei lor, pentru ca acestea să poată recunoaşte în cadrul societăţii actuale darurile Duhului Sfânt şi, cu înţelepciune şi încredere, să ajute sufletele în depăşirea tuturor obstacolelor vieţii.
