de pr. Adrian Blăjuţă
Ne reîntâlnim, dragi cititori, în luna iulie, în luna lui Cuptor, o lună foarte fierbinte, şi am simţit deja căldura verii de luna trecută.
Pentru elevi şi studenţi, iulie este o lună de vacanţă, dar şi o perioadă în care mulţi participă la tabere de vară, cursuri extracurriculare sau activităţi educative nonformale, care contribuie la dezvoltarea lor personală şi academică. În diferite comunităţi catolice din dieceza noastră copiii şi adolescenţii participă la campusuri sub titlul Vara împreună, prin care creşte bucuria de a fi împreună cu ceilalţi, creându-se prietenii şi întărindu-se apartenenţa la Biserică, familia lui Dumnezeu.
Cei care lucraţi pământul ştiţi cât de importantă este această lună pentru agricultură, în această perioadă multe culturi ajung la maturitate şi sunt recoltate, iar natura este în plină dezvoltare, cu flori şi vegetaţie din abundenţă.
Iulie este o lună a vacanţelor şi a concediilor, oferind oamenilor oportunitatea de a se relaxa şi de a petrece timp de calitate cu familia şi prietenii; de ce nu, este şi un timp propice pentru zile de exerciţii spirituale sau de reculegere, când ne putem regăsi pe noi şi pe Dumnezeu. În agitaţia cotidiană, avem posibilitatea să ne dăm timp pentru trup şi pentru suflet. Psalmii, de exemplu, ne vorbesc adesea despre minunile creaţiei lui Dumnezeu, iar în această perioadă putem să petrecem timp în natură, să admirăm frumuseţea creaţiei şi să recunoaştem măreţia Creatorului. De ce nu, chiar şi un pelerinaj îşi poate găsi loc printre momentele importante din această lună.
Pentru noi, creştinii catolici, luna iulie este dedicată cinstirii Preasfântului Sânge al Domnului nostru Isus Cristos. În 1849, Papa Pius al X-lea a stabilit ca sărbătoarea Sângele Preascump al lui Isus să fie celebrată pe 1 iulie. Succesiv reformei liturgice, în 1970, sărbătoarea a fost înlocuită cu solemnitatea Corpus Domini în toate calendarele liturgice, dar a rămas această cinstire în luna iulie a Preasfântului Sânge, iar invocarea sa ne face atâta bine şi ne aduce protecţia sufletelor şi a trupurilor. Iar acest lucru este posibil tocmai pentru că este vorba despre jertfa supremă a Domnului, din iubire pentru fiecare dintre noi, Litania în Cinstea Preasfântului Sânge invocând diferite aspecte ale sacrificiului lui Cristos. Şi ne face bine să o rostim.
O altă practică foarte potrivită în această perioadă este vizita şi petrecerea timpului cu bunicii şi bătrânii, care le face mult bine atât lor, cât şi vizitatorilor. Aceasta nu doar că onorează principiile biblice şi creştine de respect şi iubire faţă de cei în vârstă, ci oferă şi oportunităţi pentru creştere spirituală, îmbogăţirea înţelepciunii şi întărirea legăturilor familiale. Într-o societate în care bătrânii sunt adesea marginalizaţi, creştinii sunt chemaţi să ofere sprijin, iubire şi respect celor mai în vârstă membri ai comunităţii. Poate sunt gesturi mici, de exemplu să-i asculţi, dar acestea sunt importante şi pot avea un impact profund asupra vieţii vârstnicilor, aducându-le bucurie, speranţă şi un sentiment de apartenenţă.
Mesajul Papei Francisc pentru cea de-a IV-a Zi Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor, care se va marca pe 28 iulie, are ca temă anul acesta rugăciunea prin care psalmistul îi cere lui Dumnezeu: Nu mă respinge în timpul bătrâneţii [mele] şi nu mă părăsi când mi se termină puterile (cf. Ps 71,9). Papa Francisc face apel la o schimbare culturală către o mai mare fraternitate şi solidaritate, îndemnând Biserica şi societatea să combată mentalitatea care vede persoanele în vârstă ca pe o povară, amintind: Dumnezeu nu-i abandonează pe fiii săi niciodată. Nici chiar atunci când vârsta înaintează şi puterile scad, când părul se albeşte şi rolul social se diminuează, când viaţa devine mai puţin productivă şi riscă să pară inutilă.
