de pr. Cristian Diac

Deschiderea unui nou an calendaristic ne aşază atenţia pe axa timpului, proiectându-ne privirea spre viitor. Gândim şi programăm lucrurile pe zile, pe săptămâni sau ani. Nu putem face abstracţie de timp. E adevărat că în Dumnezeu trăim, ne mişcăm şi suntem (cf. Fap 17,28), însă mereu condiţionaţi de coordonatele spaţio-temporale.

Viaţa pământească poate să aibă o liniaritate monotonă, să fie o simplă vieţuire biologică. Ea poate, pentru a avea calitate, să fie marcată cu evenimente de suflet, cu trăiri spirituale. Acestea din urmă ne disting pe noi de toate celelalte vietăţi create. Ne dorim să fim tot mai mult ancoraţi în prezentul vieţii, programându-ne viitorul cu conştiinţa că toate stau în mâinile lui Dumnezeu.

Atunci când începem un nou an, ne dăm seama că suntem mereu purtători de trecut, că tot edificiul cultural şi spiritual al vieţii actuale, la nivel personal sau comunitar, se fundamentează pe istorie, pe înfăptuirile celor care ne-au precedat. Cu atât mai mult este valabil acest lucru în cazul unei Biserici locale cum este dieceza. Configurarea prezentului se inspiră din tot ceea ce i-a fost lăsat drept moştenire. În acest sens, anul 2024 este unul marcat de cel puţin două evenimente majore. Mai întâi, se împlinesc 140 de ani de la înfiinţarea Diecezei de Iaşi. La 27 iunie 1884, Papa Leon al XIII-lea îşi exprima dorinţa ca în această parte a României să existe o episcopie cu un episcop rezident. Comparându-ne cu alte circumscripţii ecleziastice sau dieceze din Europa, ne dăm seama că 140 de ani nu înseamnă chiar atât de mult. Şi totuşi, arcul de timp care se întinde de la acel moment inaugural până în prezent a fost presărat cu multe realizări, care merită să fie comemorate, aduse în memoria actuală, evocate cu spirit de profundă recunoştinţă faţă de Domnul timpului şi al istoriei. Rodnicia Diecezei de Iaşi este incontestabilă pentru orice ochi critic şi ea se verifică în comunităţile parohiale mereu în creştere, în vocaţiile la preoţie şi viaţa consacrată, în credinţa fermă, rezistentă şi constantă a credincioşilor. Toate acestea sunt zestrea preţioasă a prezentului, pe care noi trebuie să o predăm mai departe, bine ştiind că istoria nu se opreşte la noi.

Un alt eveniment care marchează acest an 2024 este legat de figura impozantă a episcopului martir Anton Durcovici. Inserat în istoria acestei dieceze, el apare ca o stea a cărei lumină continuă să strălucească. Se împlinesc anul acesta 10 ani de la beatificarea lui. Contemporani fiind cu momentul liturgic de pe Stadionul Municipal din Iaşi, de la 17 mai 2014, l-am trăit fiecare prin filtrul sensibilităţii religioase şi al credinţei în comuniunea sfinţilor. Ne rămâne ca prin articolele care se vor publica în această revistă să lărgim orizontul cunoaşterii acestui erou, să ne dăm seama de valenţele unei credinţe care pentru cineva a avut valoare absolută, sustrăgându-se oricărei încercări de negociere politică.

De la vizita Papei Francisc în Iaşi se vor împlini 5 ani la 1 iunie 2024. Mulţimea de credincioşi din catedrală, din faţa Palatului Culturii, cuvintele Sfântului Părinte, sentimentul de Biserică vie, toate sunt imagini încă atât de puternice în mintea noastră şi ele trebuie recapitulate şi comemorate. Nu putem să nu facem un salt în trecut şi să rememorăm vizita istorică a primului papă în România, Sfântul Ioan Paul al II-lea, la Bucureşti, în perioada 7-9 mai 1999, eveniment petrecut cu 25 de ani în urmă, de unde ne-a rămas imprimat în suflet, printre altele, că România este Grădina Maicii Domnului.

Cu privire la viaţa diecezei, PS Iosif Păuleţ îşi va continua şi în acest an vizitele pastorale, va întâlni personal comunităţile parohiale, va dialoga cu credincioşii, va celebra în mijlocul lor, le va vorbi de actualitatea credinţei şi de importanţa de a rămâne toţi înrădăcinaţi în Cristos, cel de ieri şi de astăzi, care continuă să rămână acelaşi în anul 2024 şi în veci (cf. Evr 13,8).