de Rareş B.
Pot spune că am fost un copil norocos, pentru că am crescut la mănăstire. Mama m-a lăsat la o rudă când aveam aproape doi ani şi a plecat în străinătate. După 11 ani şi-a adus aminte că are un copil, a venit şi m-a vizitat şi de atunci nu am mai văzut-o. Acum sunt în clasa a X-a şi în timpul liber lucrez la un magazin ca să câştig un bănuţ. Pentru că în ziua de 2 februarie este Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, doresc să le mulţumesc surorilor care m-au crescut, m-au hrănit, m-au educat şi, cel mai important, m-au învăţat să iubesc şi să iert. Poate nu am apreciat niciodată dăruirea lor dezinteresată pentru cei nevoiaşi, pentru cei abandonaţi, pentru mine. Acum realizez câtă dăruire şi răbdare a sădit Dumnezeu în inima unei măicuţe. Mulţumesc fiecăreia în parte şi le preţuiesc mult pentru tot ceea ce au făcut pentru mine! Sper ca Dumnezeu să mă ajute să le întorc darul imens pe care mi l-au oferit. De multe ori mi-am zis că nu e lucru puţin să răspunzi chemării lui Dumnezeu în a dărui atâta iubire, dar unde este iubire, este şi mult sacrificiu, nu!? Le mulţumesc şi le preţuiesc. La mulţi ani!
